9. Brain Damage

Concertul se terminase. Eu eram intr-o stare greu de explicat. Nu am avut timp totusi sa o savurez atunci prea mult, pentru ca deja se facuse in jur de 12 noaptea, daca nu trecuse chiar deja si eu trebuia sa ajung in Dusseldorf. Tatal tipei cu care ma imprietenisem mi-a zis ca trebuie sa incerc neaparat sa ajung la un fel de hostel din zona, ceva gen Formula 1 nu stiu cum. Am inceput sa intreb lumea daca stie in ce parte e mai exact. Nimeni nu stia, sau nici macar nu vorbea engleza. Pentru cei care stiau engleza am intrebat bineinteles daca stiu vreun loc de cazare prin zona sau daca stau prin zona si nu as putea sa ma cazez la ei pt noapte. Nimeni nu a fost prea receptiv la chestia asta si am intrebat vreo 20-30 oameni. Vazand ca nimeni nu poate sa ma ajute, am mers vreo 1 kilometru si ceva pe strada, alaturi de masa impresionanta de mii – zeci de mii de oameni pana la o intersectie in care erau niste politisti. Era clar ca daca cineva stia unde e acel hostel, erau ei. S-au consultat unul pe altul in olandeza probabil si au ajuns la o concluzie in final pe care mi-au si transmis-o. Formula 1 hotel sau cum naiba se chema fusese inchis acum vreo jumatate de an. Ha-ha-ha – magnific. Timp de inca vreo jumatate de ora-o ora m-am mai plimbat pe acolo, nestiind exact ce sa fac. Am intrebat in continuare lume daca nu stie un loc unde pot sa ma cazez dar nu mi-a fost de ajutor in vreun fel. In aceste conditii, am zis ca cel mai bine, decat sa bat strazile aiurea, ma duc la gara/halta, stau acolo pana dimineata la 6 si ceva pana cand avea de gand sa apara primul tren si…asta e. In drum spre gara, am trecut prinr-o statie de autobuz in care nu am avut nimic de pierdut, asa ca am intrebat daca ma pot ajuta cu cazare pe oamenii de acolo sau daca au idee cum pot sa ajung in Dusseldorf; sincer, nu mai stiu ce i-am intrebat; pur si simplu cautam o solutie indifferent de ce fel era. Oamenii de acolo mi-au zis ca nu sunt din Landgraaf, ci din Heerlen, un oras ceva mai maricel aflat la tz kilometri de acolo. Auzisem de oras; adica eu imi facusem planul sa ajung in Landgraaf prin Amsterdam initial si trenul care ducea in Landgraaf, trebuia schimbat in Heerlen. Mi-au zis ca daca este vreo sansa sa ajung in noaptea asta in Dusseldorf, aceea e din Heerlen, pentru ca era gara principala acolo. Dar bineinteles nimeni nu era sigur de nimic. Am luat autobuzul cu care am mers in jur de juma de ora. Cand am ajuns in sfasit acolo, autobuzul avea capatul de linie chiar langa gara. Am urcat in gara si am inceput sa intreb paznicii daca mai trece vreun tren, ceva. Nu mai trecea nimic. Tocmai trecuse ceva care se ducea spre Franta mi se pare. Total nefolositor. Ma-m dus in holul de asteptare unde era un paznic. Am vazut ca locul e destul de mare, scaune, lumina. Deja era prea tare in comparatie cu locul unde ma gandeam eu sa dorm initial, adica pe ciment in Landgraaf. Incepusem sa zic ca totul e ok. Ca sa ma asigur ca nu o sa sara nimeni la mine, m-am dus la paznic si i-am zis ca am tren dimineata si l-am intrebat daca e vreo problema daca stau acolo in hol. Zambind foarte relaxat mi-a transmis ca intre 1 jumate si 5 gara este inchisa si ca nu, nu pot sa stau acolo. Buuuuun. Super. Continuam excursia. Eram la ceva distanta de Landgraaf si luasem autobuzul deci aveam un head-start fata de alti participanti la concert. Hai sa incerc sa ma duc la un hotel. Pe gandul ca oras cu gara mare rezulta multe hoteluri, am iesit din gara si am luat un taxi. Am ajuns la un hotel care pare destul de mare. La receptie, tipul a fost foarte dragut si la fel de zambitor mi-a zis ca nu mai au camere si ca nu am nicio sansa sa stau in noaptea aia acolo si ca trebuie sa plec ca nu am unde sa stau. Dupa o discutie, totusi se pare ca ar fi existat camera la un hotel de la 40 km distanta parca, unde ar putea sa imi faca o rezervare. 40 km? sa fim seriosi. Totusi, nu am plecat de acolo. Am mai asteptat putin, m-am mai plimbat prin fata, am mai vazut alti disperati care nu aveau unde sa stea si erau trimisi in alta parte. La un moment dat, a trecut si un grup de romani, 3 tipi pe la 23-25 de ani pe care i-am intrebat daca au camera rezervata, daca au fost la concert; baietii s-au speriat de mine; nu stiu ce au crezut cu mintea lor de romani ca vroiam de la ei, in afara de putina intelegere si un loc in camera pe care o aveau. Nu au vrut sa vorbeasca cu mine si s-au grabit sa intre ca sa scape de mine. Dupa inca cateva minute am intrat din nou in hotel si l-am rugat pe receptioner sa ma lase sa dorm acolo, in receptive, pe canapea, pe jos, pe ce vrea el, platind chiar pretul unei camere pe care bineinteles nu avea de gand sa mi-o dea. Refuzul a fost absolut, fara sa se gandeasca prea mult. Aaa…de ce stateam eu acolo si ma rugam de ei si nu mergeam la alt hotel? Pentru ca cel mai apropiat era la vreo 10 km si era deja ocupat, dupa cum mi-a zis receptionerul. Ce puteam sa fac? Starea mea nu era tocmai buna in momentele acelea la ora 2 jumate dimineata, in Heerlen, Olanda, dupa ce tocmai ma indepartasem de Dusseldorf, eram foarte obosit, nedormit, nemancat, fara loc unde sa stau si cu 5 ore in fata mea de potential dormit pe strazi. Lipsa totala de bunavointa a celor de la hotel m-a descurajat putin. M-am intors la gara. M-am asezat pe bordure si am stat timp de vreo 10-15 minute. Am stat si nu stiu ce am asteptat. Aveam aproape 200 euro la mine si nu aveam nici ce sa fac cu ei. Ma tot uitam la niste tipe care erau pe acolo de cand ajunsesem eu prin Heerlen si incepusem sa ma gandesc daca imi ajunge banii pentru o prostituata olandeza. Daca ar fi avut o pila buna si puteau face rost de o camera la hotel era o combinatie buna, ma gandeam eu atunci. Nu imi era somn dar ma simteam obosit rau. Am mai stat pana pe la 3 acolo, timp in care am tot pastrat legatura cu parintii mei, care erau foarte ingrijorati si asta nu imi placea. Pana la urma, m-am gandit ca as putea sa merg in Aachen in Germania unde mi s-a zis ca am sigur o camera la hotel cu un taxi. Una peste alta, pana la urma am zis ca nu am cum sa raman acolo in gara si sa astept dimineata, asa ca am negociat cu un sofer de taxi si l-am convins sa ma duca pana in Dusseldorf incat sa ma incadrez in suma de bani pe care o aveam. Tipul a vazut ca sunt strain si m-a intrebat cum ma descurc in limba franceza si i-am explicat ca nu prea bine. A zis ca nu o sa ma duca el pana in Germania si ca sa astept inca 10 minute sa vina un alt sofer. Am zis whatever. Uite asa a stabilit locul de intalnire la dragul meu hotel unde nu au vrut sa ma primeasca. Daca nu stiati, in cazul in care sunteti in Olanda, pierduti, obositi la 3 si ceva dimineata si va plictisiti, va recomand cu caldura sa va testati limba franceza cu un sofer de taxi de acolo care era foarte vesel. Eu nu stiam prea bine, el nu stia prea bine; eu ma chinuiam sa ii zic in engleza ceva, el in francezo-olandeza. Era bine. In 20 minute a ajuns si minunatul sofer care urma sa ma duca in Dusseldorf. Tipul intr-adevar bajbaia mai bine engleza si cu chiu cu vai te puteai intelege cu el. Tipul avea chef de vorbaraie, eu nu chiar asa mult totusi; oboseala. Mi-a povestit o groaza de chestii legate de ce lucreaza, de Olanda, de familia lui; nici nu mai stiu. La un moment dat am pierdut firul cu success. Tipul zicea ca are 2 slujbe. Ziua recupera si vindea obiecte electrocasinice din gunoaie, care el zicea ca oamenii le arunca din prostie in general acolo. Daca se strica putin, gata. Eee, el le lua, le repara si le vindea din nou. Tare, ce sa mai. Iar noaptea era sofer de taxi. Tocmai imi zisese ca era pe taxi 17 ore si ca e putin obosit acum. Ce veste buna. Cred ca a inceput sa imi zica si de istoria Olandei. Nu mai stiu. Pe drum am atipit vreo 15 minute cred dar cand m-am trezit el inca vorbea. Ajunsesem in Dusseldorf. Inca cateva minute si eram la hotel. Superb. Era putin trecut de 4. Am platit taxi-ul si dupa asta am ramas cu vreo 7 euro. Dap; ceva de genul. Am intrat la hotel si bineinteles la receptie nu mai era tipa aia draguta cu care vorbisem in dimineata precedenta. Tipul care era acolo era cam ametit si destul de vesel. Nu stia ce e cu mine si incepusem deja sa ma enervez. Ce dracu mai vroia si idiotul asta de la mine? Am inceput sa ii explic, i-am arata si bonul care dovedea ca am un bagaj acolo, pe care de altfel il si vedeam; era exact unde il lasase tipa de dimineata. Omul nu a inteles. I-am zis sa imi dea camera totusi. A inceput sa imi faca fisa de cazare si bineinteles ca nu intelegea cum ma cheama pe mine, nu intelegea nimic. Eu ii tot explicam sa imi dea naibii bagajul si el incepuse sa scrie acolo ca ma cheama Mr. Luggage. Pentru o secunda am crezut ca il omor. Dupa ce s-a lamurit cum ma cheama, desi mi-a scris numele cat de gresit posibil, mi-a zis cat ma costa camera. Eu am zambit si i-am zis ca nu am si ca nu ii dau bani. Am luat cheia, bagajul, i-am zis ca vorbim dimineata si am plecat. Am ajuns in camera si m-am culcat.
Pe la 8 m-am trezit ca sa cobor sa iau micul-dejun. La receptie era din fericire prietena mea. Tipa a fost din nou excesiv de draguta si mi-a facut dimineata. Si-a cerut scuze pentru tipul de aseara, care stia si ea ca nu era chiar ok si mi-a zis ca sa nu imi fac griji, ca el nu stia despre mine si nu trebuie sa platesc absolute nimic. In sfarsit o veste buna. Am luat un mic dejun absolut genial. Aveau atat de multe chestii incat te rataceai. Am mancat mult. Nu mancasem de ceva timp si stiam ca nici in ziua aia nu prea aveam cum. M-am intors in camera, in care tipa mi-a zis ca pot sa stau pana dupa 1 chiar ceea ce era perfect. Am dormit in continuare pana pe la 11. Eram alt om cand m-am trezit. Pe la 12 am plecat de acolo spre un bancomat (care sunt extraodinar de putine pe acolo), unde ai mei imi lasasera inca vreo 30 euro ca sa nu mor pe acolo si sa pot sa ajung pe la aeroport macar. Am inceput sa ma plimb cu ditamai rucsacul prin oras din nou. Fiind luni, ma asteptam sa vad strazile nu asa aglomerate. Si asa si erau. Destul de goale, pustii.





In continuare, era cat se poate de frumos afara. Lucky me. Am inceput sa ma plimb asa agale pe acolo. Strazile aproape de centru care erau super aglomerate sambata erau acum goale. Am mancat o inghetata de la un mall din centru de acolo si am lenevit pe bancile din zona. Am ajuns in putin timp si la foisorul unde cantasera baietii aia jazz sambata. Cum ziceam. Total pustiu.





In centrul vechi mai misuna ceva lume si cu cat ma apropiam de malul rinului, lumea se inmultea cat de cat, cel putin pe la mesele de afara ale restaurantelor. Piata de la primarie arata total altfel fara toate corturile acelea si cu scena. Pe malul superior al Rinului era liniste in mare parte desi vedeam lumea cum cobora si nu mai aparea.




Ce era pe malul inferior al Rinului e greu de inchipuit. Plin de lume. Toti care erau sambata in oras coborasera acum acolo. Restaurante, jocuri pentru copii, plimbari cu vaporase - distractie ce mai. Nemtii astia sunt toti someri probabil. Nu am stat prea mult pe acolo, neavand ce face si fiind oricum destul de haos. M-am intors in centrul vechi de unde imi amintisem ca auzisem niste rock de la cateva cafenele, cand ma plimbasem sambata. Trebuia sa gasesc eu un loc misto unde sa stau. Ghidat de sunetul chitarilor si al vocii lui David Coverdale in ritmuri de Whitesnake, am gasit un bar exact cum imi doream. Micut, intim, cu cateva locuri afara. Inauntru era destul de intunecat, asa cum sunt in general barurile de rock, cu peretii de lemn, plini cu postere, steaguri sau orice alte tablouri tematice. Inauntru, stateau la bar 3 tipi pe la vreo 50 de ani, mai mult chiar care savurau o bere de dimineata. Eu aveam pe mine unul din tricourile cumparate de la concert cu Roger Waters. Stiind ca era din nou turneu, batranii au inceput sa ma intrebe de tricou si daca chiar am fost la concert. Auzind ca de acolo veneam, au inceput sa fie din ce in ce mai interesati si le-am povestit pe scurt cum fusese concertul aseara. Oamenii stiau foarte bine engleza si ne-am inteles de minune. Bineinteles le-am zis ca sunt din Romania si ca am venit acolo in special pentru acest concert, lucru care i-a mirat foarte tare, fiind mirati ca generatia mea e dispusa sa faca asemenea eforturi pentru a vedea si asculta muzica generatiei lor. A fost un moment foarte dragut care m-a bucurat foarte tare. Am stat acolo cred ca mai bine de o ora, in ritmuri de rock vechi, savurand pentru ultima data acea Cola delicioasa. Nu puteam sa plec fara sa ii salut pe cei trei sis a imi iau de acolo suvenir o insigna sub forma de chitara cu emblema barului – Auberge. Fiind abia in jur de ora 2 si ceva, m-am dus sa ma plimb putin prin parcul de langa Tonhalle, care era destul de aproape de unde eram.



Liniste si pace in parc. Plin de rate, gaste, lebede care umpleau spatiile verzi si lacurile. Aveau spatii amenajate special in tot parcul, cu spatii mari de locuit si bucati de lac unde erau stapane. Foarte simpatica atmosfera. M-am asezat pe o banca si am atipit vreo cateva zeci de minute, respirand aerul curat si fiind inconjurat de macaitul ratelor. Vazand ca e inca devreme, am zis ca totusi as putea sa mai fac ceva pana la 5 cand mi-am programat sa plec spre aeroport. Asa ca, m-am intors pe malul Rinului, cu gandul de a ma plimba pe acolo. Am fost pana la cladirea Vodafone, care era destul de departe. Bineinteles ca nu m-am putut abtine si am luat-o si pe toate stradutele din jurul zonei, nevrand sa ratez nimic.




M-am intors cam pe acelasi drum, fiind deja obosit si din cauza lipsei de somn si a bagajului pe care il caram dupa mine. Am zis ca tot ce se putea face in timpul pe care l-am avut am facut. Nu am stat o secunda. Am inceput sa caut un taxi care sa ma duca la aeroport, lucru care a fost din nou o adevarata provocare. La fel ca si bancomatele, nu gasesti la ei taxiuri la fiecare colt de strada. A trebuit sa ma duc in apropierea unor hoteluri in oras ca sa gasesc taxi. Nu eram in criza de timp asa ca nu a fost o mare problema. Un taximetrist de treaba m-a dus la aeroport si pe drum am discutat despre cum mi s-a parut orasul si excursia. La final m-a invitat sa revin in Germania si in alte orase, pentru ca am ce vedea. Cand am ajuns la aeroport cred ca aveam mai bine de 2 ore pana la decolare asa ca daca tot eram acolo am zis ca o ratacire nu strica niciodata. Cand am zis ca aeroportul era mare, nu m-ati crezut. Era titanic. Avea din cate am vazut peste 200 de porti de imbarcare. Te rataceai involuntar. Mi-am luat biletul, am mancat doua felii de pizza delicioase si vrand-nevrand s-a facut ora 6 jumate. Mi-am depus bagajul si am asteptat imbarcarea propriu-zisa, altaturi de alti romani.




In mod total simpatic, cum am decolat am vazut nori de ploaie care se indreptau spre Dusseldorf. Tare nu? Mi-am luat la revedere de Germania si am adormit. Cand m-am trezit cred ca eram deja deasupra Romaniei. Daca la dus am castigat o ora, acum am pierdut-o dar nu mai conta de niciun fel.