Filmul de Piatra

Intre 6 si 9 ianuarie a avut loc la Piatra Neamt, festivalul de film scurt – Filmul de Piatra. In cele 4 zile de festival, au fost difuzate 52 de filme care au intrat in competitie, dar si filme din alte categorii, precum best.ro, shorts up, oscar shorts, filminute si altele.

Recunosc ca in ultima vreme am fost mai deschis sa vad scurt metraje, de orice fel. Dupa Anonimul 2010, de la Sfantul Gheorghe, care mi-a deschis total apetitul pentru ele, am mai reusit sa ajung din ce in ce mai des la astfel de evenimente. Am fost pe la sfarsitul lunii ianuarie la ShortsUP Hall of Fame, care a avut loc la Sala Radio, unde am vazut 10 scurt metraje internationale considerate foarte bune. Mi-a mai placut foarte mult atunci cel al lui Tim Burton – Vincent, care este o animatie stop motion, creatie clasica Tim Burton, si un film realizat din colaje de alte filme – care a fost chiar foarte bun – Fast Film.  Aici am vazut si pentru prima oara Poveste de la scara C (e romanesc), care mi-a placut foarte mult si pe care ti-l recomand si tie – pune in scena o situatie care pare foarte plauzibila pentru vremea cand a fost facut. Doar cateva saptamani mai tarziu, am fost la un festival de scurt metraje frantuzesti, la cinema Elivara Popescu, care face parte din Institutul Francez. Programul era alcatuit din mai multe calupuri care trebuiau sa dureze pana aproape de dimineata. Am stat la primul calup, dar avand in vedere ca nu prea imi place stilul de realizare al filmelor frantuzesti, care sincer, mi se par plictisitoare si realizate ca de niste amatori, avand in spate scenarii care, personal, cred ca sunt puerile.  Dupa primele 6 filme, care teoteric au fost filme de dragoste, nu am mai rezistat si am plecat. Dupa alte doua - trei saptamani, am fost la un alt mini-festival, care a avut loc la Opera, intr-o sala improvizata, un festival care avea o oarecare legatura cu NEXT. A fost tot cu filme de dragoste, avand in vedere ca era de Dragobete. Filmele au fost destul de ok.

Aseara, Filmul de Piatra, a ajuns si in Bucuresti. In The Ark, cele 52 de filme participante la concursul desfasurat la Piatra Neamt, au fost difuzate intr-o atmosfera foarte primitoare, in regim maraton, de la ora 19:00 pana putin dupa miezul noptii,. Toate filmele au fost productii 2010 si au fost realizate in Romania si in Republica Moldova. Am vazut animatii, filme de fictiune, experimentale, documentare si chiar si videoclipuri, toate realizate in 2010. Contrar asteptarilor, cele care m-au impresionat cel mai mult au fost documentarele, care mi s-au parut foarte bune:

Tot mai mica Italie – despre o comunitate de pietrari italieni care au fost adusi in Romania inainte de 1900, pentru priceperea lor. Au fost plasati in satul Greci, unde si-au pastrat si au transmis o parte din traditiile si obiceiurile lor si romanilor de acolo. Comunitatea numara acum aproximativ 100 de oameni.

Scoala nomada – undeva la granita dintre Algeria si Maroc, copiii din satele de nomazi cu varste de aproximativ 10 ani, vin la o scoala improvizata intr-un cort, unde un profesor ii invata in afara de limba lor natala, franceza, algeriana si ceva matematica. Este prezentat si modul lor simplu de viata, locuintele in care traiesc si felul in care se distreaza acesti copii, facandu-se o analogie cu cei de la oras care ar trebui sa mearga acolo si sa vada ca nu trebuie sa stai toata ziua in fata computerului si playstation-ului.

Zmeii – povestea unor copii, tot cu varste de aproximativ 10 ani, care sunt “stapanii” cetatii din Ankara. Ei isi cumpara materiale si isi construiesc singuri zmee, pe care le inalta deasupra cetatii, ei fiind de asemenea ghizi pentru turistii care vin sa viziteze cetatea, sperand sa primeasca si o rasplata pentru asta. Sunt apreciati de multe ori pentru frumusetea zmeelor pe care le realizeaza, uneori acestea fiind cumparate de turisti. Niste copii cu un simt foarte mare al responsabilitatii si care isi impart banii castigati cu parintii lor.

Hot de biciclete in Bucuresti – documentarul castigator al festivalului, prezinta cu foarte multa ironie cat de usor se poate fura o bicicleta parcata si bineinteles protejata cu sistem antifurt, de oriunde din Bucuresti, chiar sub vazul lumii, folosind instrumente precum panza de bomfaier, un ciocan sau un cleste. Chiar daca “hotul” a fost luat la intrebari de mai multe ori, uneori chiar si de politie, a scapat usor de fiecare data, zicand ca si-a pierdut cheia. Bicicleta a fost parcata in cele mai publice locuri posibile, de la Piata Unirii in fata la Mcdonalds, (unde la orice ora trec zeci de oameni), pana la Casa Poporului, langa sediul SRI.

In afara documentarelor, mi-au mai placut : Printul negru din Nepal, care a avut si poveste si imaginea foarte bune; Vitae Nobilae – o comedie draguta; Olandezul Zburator – un film experimental despre cei care o fac online; Vara ’99 mega-hits – o animatie comica care aminteste de cum erau copiii (culmea, fix cei de varsta mea) in ’99, aparuse dialog, venea eclipsa, ascultam Genius, completam oracole; Vera vs. ursul din biblioteca (pe care il vazusem si la festivalul acela organizat de cei care fac NEXT) – o comedie romantica clasica dar bine realizata; Julie H. – un documentar experimental care, personal, mi s-a parut mai mult experimental - de-asta nu l-am incadrat in categoria documentare - despre familia si casa familiei Hasdeu;  Growing – o animatie care mi-a amintit de alta animatie pe care am vazut-o cand eram in liceu, I Love Death, despre viata si evolutia omului si Ireversibil – pentru regie si imagine care au fost foarte bune.

Am fost printre singurii care au rezistat pe canapea pe tot timpul proiectiei (care a fost fara pauza), intins destul de confortabil si avand ca perna eterna si atotfolositoarea geaca de piele, primind astfel aprecierea organizatorilor. Astept cu nerabdare sa descopar alte scurt metraje la festivalurile care urmeaza si pe care sper sa nu le ratez. Ne vedem sigur la NEXT!!