Freebird

‎"Define irony. Bunch of idiots dancing on a plane to a song made famous by a band that died in a plane crash"

Nu stiu daca va amintiti, dar citatul acesta ii apartine personajului lui Steve Buscemi in Con Air, cantecul la care se referea fiind Sweet Home Alabama de la Lynyrd Skynyrd. Aveam vreo 10 ani cand am vazut filmul, fiind prima oara cand am auzit si de trupa, ani mai tarziu descoperind southern rock - genul inventat de ei, o combinatie infailibila intre rock, blues si contry, toate mixate in atmosfera unica a anilor '60-'70.

Am gasit ceva mai devreme o imagine de pe 9gag, care m-a facut sa imi amintesc de una din piesele pe care atunci cand o ascult, nimic altceva nu mai exista pentru mine. 

Doar acel moment. Piesa in sine, Freebird, isi are radicinile in locul in care au izvorat cam toate piesele compuse atunci - in realitatea vietii membrilor trupei.

Freebird este ca o opera de arta ce trebuie savurata ca atare. Un inceput calm - un preludiu instrumental care trebuie doar sa te introduca in atmosfera povestii, urmat de expunerea povestii reale, cu ajutorul versurilor. Atmosfera o asociez cu statul pe un sezlong, singur pe o plaja infinita alaturi doar de mare, cu vantul care iti sufla prin urechi ocazional, doar ca sa iti aminteasca ca nu visezi. In continuare, piesa incepe sa se construiasca - se foloseste de gandurile si amintirile noastre adunand parca energie pentru ceea ce va urma. Motivul sederii pe sezlong singur, poate chiar cu o bere infinita in mana si pierdut in ganduri, este unul care probabil va continua sa apara; dar piesa nu ne lasa sa ne golim...berea si sa ne pierdem. Undeva povestea ne da puterea evadarii. In a doua jumatatea a ei, piesa descrie nu sfarsitul, ci un nou inceput - un nou rasarit de soare. O evadare catre o noua lume. Pasarea va zbura din nou. O bucata instrumentala parca nesfarsita, care inspira LIBERTATE si pofta de viata. Imaginile spun totul. Trupa are o energie molipsitoare; iar publicul...este genial. As da orice sa fi trait asemenea momente, pentru ca acei oameni chiar au trait acele vremuri si acea muzica. Finalul piesei, daca il putem numi asa, reprezinta -posibilitati infinite- pentru noi insine, pentru viitor.

Va doresc o vacanta placuta; nu doar inca o vara trecuta, ci o vara plina de viata, de zambete si de libertate !!