Sighisoara Blues Festival 2011 - partea I -

In fiecare an, in ultimul weekend din luna februarie, o gasca de oameni, aceiasi in mare parte, se aduna la Sighisoara, pentru a celebra impreuna 3 zile de liniste, libertate si BLUES alaturi de artisti de renume international, care cu multa pasiune vin in Sighisoara, pentru a ne transporta macar putin in lumea extraordinara a BLUES-ului.

Am asteptat Sighisoara BLUES din 2011, inca de cand s-a terminat editia trecuta, care nu a fost chiar atat de spectaculoasa, ca cea din 2009, care a fost si prima la care m-am dus dealtfel.

Fiind in vacanta, am vrut sa ma si plimb putin, in afara concertelor, dar nu avea sens sa merg cu o zi mai devreme in Sighisoara, nefiind un oras tocmai animat, in afara perioadei in care era festivalul medieval, cand nu e loc nici sa arunci un ac. Mergand acolo pentru a 6-a oara (cred) nici nu mai aveam ce sa vad deosebit, mai ales ca urma sa stau oricum 3 zile in timpul festivalului de BLUES.

Fiind in zona, am decis impreuna cu prietenul cu care am fost, sa mergem prin Sibiu o noapte, pentru ca era aproape. Mie imi era clar dor sa il vad si sa fac niste fotografii, avand in vedere ca nu am mers de aproape 2 ani, adica inainte sa imi iau camera, iar el nu vazuse niciodata Sibiul. Drumul a durat o vesnicie, avand in vedere ca a trebuit sa ocolim prin Sighisoara ca sa ajungem. Am trecut si prin Copsa Mica chiar.

Mi-am amintit cu drag de primul meu drum la Sibiu de acum cativa ani, cand am fost la concert Jetho Tull. A fost in anul in care era Sibiu capitala europeana si concertul a fost organizat gratuit in Piata Mare. Am fost atunci cu o prietena, fiind printre primele dati cand am facut o astfel de excursie pentru un concert – desi pe atunci nu mai vazusem nici Sibiul si chiar eram dornic sa il vad. Era programat sa stam atunci o singura zi/noapte si apoi sa ne intoarcem acasa, dar tipa cu care eram mi-a propus sa mergem prin Sighisoara, pentru ca tocmai mersese ea cu cateva luni inainte si i s-a parut extraordinara. Eu nu aveam nicio idee despre ce vorbeste pe vremea aia. Auzisem de oras, de festival, dar nici nu visam sa merg, mai ales ca pentru asta, trebuia sa ne trezim de la 4 jumate. A fost foarte misto ca pe atunci nu era niciun tren direct si a trebuit sa schimbam trenul in Copsa Mica, care m-a impresionat foarte tare atunci – fiind parca scos dintr-un scenariu din viitor, gen Terminator, in care robotii cucerisera lumea si cam totul era distrus, in paragina, negru. Cam asta e peisajul de langa gara din Copsa Mica. In dimineata aceea era si foarte innorat, lucru care a ajutat foarte mult la crearea acestei imagini. Imi amintesc ca am urcat atunci pana langa sosea unde era o benzinarie Petrom, unde am intrat parca in alta lume – bineinteles arata foarte bine si era luminata ca oricare alta, dar din cauza negrului de afara, prima mea reactie a fost – “Astia au furat toata lumina si au ascuns-o aici”.

Am ajuns pana la urma in Sighisoara si chiar daca prima impresie a fost una indecisa, spre pranz, cand a iesit si soarele, orasul a inceput sa isi arate partea luminata. Mi se pare ca nu am avut la dispozitie decat vreo 4 ore, asa ca nu am apucat sa facem prea multe pe acolo. Deocamdata, am sa inchei acest flash back ca sa continui cu cel mai recent, despre care ma apucasem sa iti povestesc. Ajuns in Sibiu, totul a fost ca si mersul pe bicicleta, nu aveam cum sa uit ce, cum si unde era. Ne-am cazat la Old Town Hostel, care este un loc super fain, pe care ti-l recomand daca ajungi pe acolo pentru cateva zile. Era destul de plin de studenti la arhitectura din toata tara, pentru ca mi se pare ca avea loc bienala de arhitectura – era un eveniment care nu trebuia ratat pentru ei cred – asa ca am stat acolo cu o multime de studenti. Era destul de tarziu – se facuse vreo 3 si ceva – si era si innorat, deci era destul de intunecat afara. Cu toate astea, m-am plimbat cateva ore, am mai vizitat putin ce era deschis si am facut primele fotografii, cateva chiar reusite. Cina am luat-o inevitabil la Bufnita, al carui meniu este mai ceva ca la chinezesc cred – nu se mai termina!! dar preturile sunt rezonabile si atat de bun, incat sa stii unde vrei sa mananci si urmatoarea data cand ajungi acolo. Gulasul lor e ceva extraordinar care trebuie incercat – cu siguranta ti-ar placea. Dupa mancare, am ajuns din nou in Piata Mare unde, m-am plimbat. Atat. Timp de aproape o ora cred, m-am jucat cu zapada, am tras niste poze, si altceva nu am facut mare lucru – dar a fost o idee foarte buna, ca o purificare interioara si curatare de tot ce se intamplase pana atunci. Vremea era extraordinara desi inca mai fulguia putin – era foarte cald, ceea ce a facut momentul si mai fain. Dupa, am ajuns si intr-un bar, iar dintre toate, Old Friends mi-a sunat cel mai bine. Vin fiert, ceva muzica buna (au pus de vreo 3 ori Through the Gravepine de la Creedence – nu stiu de ce si nu ca ar fi fost ceva rau) si o atmosfera linistita.

A doua zi aveam tren de la 12 si ceva catre Sighisoara, dar voiam sa ne plimbam putin inainte, ceea ce am si facut. Am incercat sa imi coordonez fotografiile cu zborul porumbeilor din Piata Mare – am reusit intr-o anume masura – m-am mai plimbat haotic pe acolo, ceea ce a fost extraordinar – chiar uitasem cat de spectaculoas este orasul si mai ales cat de mare - am facut o razie printre martisoare, de unde am si cumparat cateva – erau handmade si chiar meritau. Ora 12 a venit mai repede decat am crezut asa ca auzeam deja acordurile de blues inca din gara din Sibiu.

Ganduri de la fata locului :
Miroase a BLUES, se misca pe ritm de BLUES, are gust de BLUES, ii circula BLUES in sange, gandeste BLUES, iti sopteste BLUES, arata a BLUES. Nu poate fi decat Sighisoara. :) . SWEEEET HOME SIGHISOARA !!!