9. Pasiune

Acesta este un top 10 al celor mai bune conferinte pe care le-am vazut pe TED. Mai multe detalii aici.


Scott McCloud este un artist grafic, desenator de comicuri, american contemporan. El este cunoscut ca fiind un teoretician care a analizat structura si caracteristicile generale ale comicurilor si semnificatiile acestora.

Eu cred ca m-am apucat sa citesc comicuri de cand am inceput sa stiu sa citesc si am inceput sa citesc si am inceput sa citesc de cand eram destul de mic. Imi amintesc ca dupa ce am trecut de faza cu cartile de colorat, am trecut la cartile deja colorate, adica la comicuri. Primele comicuri care imi amintesc ca le-am avut, au fost Mickey Mouse. Din cate imi amintesc, in fiecare numar erau 3 episoade ca sa zic asa. In general era unul cu Donald, unul putea sa fie cu Goofy mi se pare si unul bineinteles cu Mickey. Imi placeau extraordinar de mult. Mi se pare ca aparea in fiecare saptamana cate un numar si in general le aveam cam pe toate.

Alte comicuri pe care le citeam, am impresia chiar inainte sa apara sau sa descopar Mickey Mouse, erau Pif. Pif et Hercule a fost unul din primele desene animate care au fost date pe TVR cand eram mic din cate imi amintesc si la un moment dat dupa ce au aparut desenele, a aparut si revista Pif. Stiu ca cele mai multe numere daca nu chiar toate, aveau cadou o jucarie, ceea ce era incredibil. Mult timp cand eram mic, nu se gaseau jucarii asa la orice colt de strada si mai ales nu se gaseau jucarii de calitate. Printre jucariile cadou, imi amintesc ca au fost la un moment dat bile din alea de gelatina care le aruncai pe geam si se „spargeau imprastiat” si dupa aia alunecau. Hehe – foarte distractiv – numai cand imi amintesc imi vine sa rad. Stiu ca era cu adevarat o problema daca ratam geamul si nimeream in perete. Petru ca de pe perete nu prea mai aluneca. Se lipea si se scotea destul de greu, plus ca ramanea o pata pe perete, dar si mai grav, se strica bila. Alta jucarie care mi-a ramas in minte, si am pastrat-o mult timp, a fost o mustata de Asterix. Ce desene incredibile erau Asterix si Obelix. Am pe caseta video si acum 2 filme cu ei – o sa vorbesc despre asta mai pe larg cu alta ocazie. Mustata se prindea ca un cleste de nas si era extraordinar de haioasa. Am sa fiu sincer si am sa recunosc sa nu mai stiu ce desene erau exact prin revista, dar sunt destul de sigur ca era tot sub format de comic book. Daca imi amintesc bine, revista avea si diverse jocuri in ea, dar nu mai stiu sigur.

Una din cele mai frumoase amintiri, legata de comicuri in mod indirect, porneste de la faptul ca, inainte sa merg la scoala si dupa ce m-am dus la scoala inca ceva timp, ceva ani am tot frecventat cu regularitate Palatul Copiilor, unde am invatat probabil cele mai frumoasa lururi din viata. Printre altele, am facut un curs de desen cu, urma sa aflu mai tarziu, unul din cei mai mari artisti grafici din Romania, Anghel Sorin. Un om foarte deosebit, cu care m-am distrat extraordinar de bine, chiar daca eu aveam atunci ceva in jur de 7 ani, si el avea probabil pe la 30. Stia foarte bine cum sa vorbeasca si cum sa se poarte cu copiii, pentru ca el la randul lui era un copil mai mare; era o relaxare incredibila, intr-o atmosfera de lucru senzationala. Nu avea prea multe reguli si nu ne impunea ce sa facem. Ne lasa in mare parte liberi sa desenam ce vrem dar ne sustinea si ne ajuta pe toti sa ne dezvoltam cat mai mult imaginatia si sa desenam ce simtim, indiferent de modul in care o faceam. La un moment dat stiu ca m-a lasat sa ma joc putin si cu niste materiale cu care trebuia sa faca niste masti pentru un spectacol. Incredibil !! La un moment dat, am fost cu el si am vazut colectia lui senzationala de desene, printre care si cateva bucati din diverse comicuri pe care el le facea in totalitate. Am ramas profund impresionat de ele. Am si acum de la el o copie dintr-un fragment desenat de el. Am citit pe un site mi se pare, ca a facut comicuri si pentru Franta, dar nu stiu prea multe. Sorin, pentru ca asa ii ziceam, a fost una din cele mai deosebite persoane din copilaria mea, la care am tinut foarte mult, alaturi de alti profesori extraordinari cu care am facut cursuri la Palatul Copiilor.

Mai tarziu, cand eram deja pe la scoala cred, in generala am primit de la niste rude sau prieteni de familie, 2 numere din Garfield in engleza. Tot in formatul clasic de comic book, revista avea mi se pare 2 episoade lungi si cateva pagini mi se pare cu episoade scurte, adica de 3 cadre, exact cum sunt si acum cele care apar zilnic pe site-ul Garfield pe care inca il frecventez. Stiu ca le-am citit cu adevarat si am inteles glumele cativa ani mai tarziu, cand am mai crescut.

Cele mai recente interactiuni cu comicurile au fost dupa ce am vazut filmul Sin City. Am fost vrajit de film si de...totul din el, incat m-am documentat si am aflat ca e facut dupa comicurile lui Frank Miller - o colectie de 7 romane grafice, din care am 4 din ele, 2 cumparate de la un magazin de comicuri din Germania, cand am fost la Roger Waters, si 2 din ele aduse de o prietena care a trecut prin Franta si a zis ca a vazut un magazin de comicuri si m-a intrebat ce vreau sa imi aduca – asa ca m-a surprins placut gasind si cumparandu-mi inca 2 numere. O placere extraordinara sa le citesti datorita graficii de o calitate superioara. Putin mai tarziu, am descoperit si Watchmen, tot prin intermediul filmului; roman alcatuit din 12 reviste, adica 12 capitole. Watchmen a intrat din cate stiu in topul 100 al revistei Time al celor mai bune romane scrise vreodata, si asta pe buna dreptate. Diferentele grafice dintre Sin City si Watchmen sunt radicale dar ambele imi plac foarte mult.

Era sa uit – acum 2 ani mi se pare, au aparut la noi, in limba romana, 2 volume Wolverine, de la Marvel. Le am si pe acelea si din nou mi-au placut foarte mult. Am crezut initial ca nu o sa le agreez din cauza faptului ca sunt in romana si asta mi s-a parut ca strica totul (din acelasi motiv pentru care nu imi plac desenele de pe Cartoon Network dublate – voi vorbi despre asta alta data); dar nu a fost asa – dupa primele 10 pagini, eram deja atat de mult in atmosfera incat nici nu am mai simtit ca sunt in romana. Marvel stiu sa faca treaba si chiar una foarte foarte buna – asta si pentru ca au o multime de personaje extraordinare.

Inchei si te las sa urmaresti conferinta lui Scott McCloud, in care o sa intelegi zic eu mai multe despre comicuri in general, trecand prin teoria modului lor de realizare. Unul din cele mai importante lucruri pe care le-am retinut de la el, au fost 4 principii pe care le-a enuntat referitor la cum putem sa vedem viitorul si sa facem ceva nou, original, remarcabil, chiar daca nu este ceva concret, palpabil la momentul acela.
Aceste principii sunt :
1. Invata de la toata lumea
2. Nu te lua dupa nimeni
3. Remarca modelele
4. Munceste ca naiba
Sper ca le-am tradus cat mai bine. O sa intelegi mai bine cand o sa le vezi in cadrul conferitei. In orice caz, mi se par 4 principii foarte bune de urmat, dupa care ne putem ghida orice vom face pe viitor, astfel incat sa facem o diferenta.