Agonie
>> vineri, 10 iulie 2009
Rătăcit într-un loc bine punctat pe hartă. Înghesuit printre 14 suflete zgomotoase. Dacă mi-aş putea auzi gândurile probabil mi-aş da seama că plâng. Mi-e dor. Mi-e dor de tot ce nu e aici.
Ei petrec pustietatea; eu petrec reîntoarcerea. Ei mimează cântece, ţipete şi dansuri; eu contemplu din depărtare urmărit fiind de o privire ce poate e la fel ca mine.
Noaptea e prea întuneric, izvorul parcă e prea ud.
Mâncarea e bună; dar ce te faci după ce stomacul a terminat de digerat? Câinii au învăţat de ani buni să treacă strada, noi când vom învăţa să fim unii cu natura?
Groază. Sunt rătăcit într-un film de groază. Cine să fie ucigaşul? Zgomotul? Profesorul care mă lasă să port o bătălie deja pierdută cu soarele? Vreunul dintre agitaţi?
Zilele fac întrecere care să fie mai lungă. Îmi vine greu să deliberez, dar o voi face. Pentru că mai e puţin şi pentru că mă aşteaptă. Totul.
by Corina (În numele unei conştiinţe prizonieră a unui trup aflat departe)
1 comments:
Agonia unui suflet ratacit pe o mare, plutind in deriva, pana cand, la un moment dat,se va vedea ceva in departare.si atunci vei zambi din nou. Pacat ca nu poti sa faci sa se vada/sa ajungi mai repede ca sa poti realiza cum esti tu in acel moment si sa ti dai seama cat de mult suferi si pierzi prin asta.
Trebuie doar sa vrei si sa crezi, iar daca nu vrei, sau nu vrei sa crezi, fi sgura ca va aparea ceva, care te va face sa te gandesti ca nu e bine asa. iar atunci o sa pui piciorul in prag si zici:" Eu nu sunt asa si de ce stau asa pt ceva care nu merita?"si ti aduci cu drag aminte de cum erai inainte, inainte de tot....si bucuria si dorinta te vor cuprinde si te vor ajuta sa fi din nou ce erai....(am vrut sa spun asta, sa ma eliberez un pic)
te poooop
Trimiteți un comentariu