Big Gun

De cand eram foarte mic, parintii mei m-au indrumat sa ascult muzica buna. Avand in vedera ca le placea muzica rock si inainte de revolutie, dupa revolutie de fiecare data cand vedeau un videoclip sau un concert ma chemau si pe mine sa ma uit, chiar daca aveam doar 3-4 ani. Imi amintesc foarte putin…ce pot sa fiu sigur e ca ma uitam la Queen, Michael Jackson si Jean Michel Jarre. Pe la 4-5 ani inca nu aparusera prea multe posturi TV, asa ca tot la TVR 1 si 2 ma uitam si imi amintesc ca in fiecare dimineata, cred ca inainte de inceperea programului era o piesa si un videoclip Jean Michel Jarre care imi placea mie foarte foarte mult si pentru un timp asa mi-am inceput dimineata. Aveam un televizor mic, “Sport” cred ca era. Seara ne uitam toata familia, desi eu nu prea intelegeam despre ce e vorba, la Piovra, parca se chema, Caracatita, era un serial italian despre mafia siciliana mi se pare, lucru pe care l-am aflat oricum recent. Oricum, pe la vreo 5 ani, stiu ca a avut loc schimbarea, moment in care s-a cumparat un televizor color si la foarte putin timp dupa parintii mei au facut un efort si au cumparat un video. Era ceva sa ai un video; si din cate stiu a fost foarte foarte scump pe vremea aceea. A fost cumparat chiar de la Unirea, pe vremea cand la parter, cum intrai pe stanga, era reprezentanta Panasonic. Eram absolut fascinat de magazinul Panasonic. Avea un aspect total futuristic fata de orice alt magazin sau loc in care puteam merge atunci. In plus imi amintesc ca in centru aveau o camera video care era indreptata catre un raft cu niste jucarii. Incredibil ce insemna pe vremea aceea o camera video, un aparat foto, un video, un televizor color bun. Revenind, imi amintesc de asemenea cand mai erau difuzate videoclipuri Queen, care de fapt erau mai mult live-uri din concerte. Stiu ca uitandu-ma la un live Queen, a fost prima oara cand l-am intrebat pe parinti ce instrument produce sunetul ala, referindu-ma la chitara electrica. Ei bineinteles ca nu au inteles ce insemna sunetul “ala” si mi-au explicat ce facea fiecare instrument in parte. Atunci am fost total fascinat de chitara lui Brian May si mai ales de felul in care suna, avand chitara acustica acasa, la care mai canta tata uneori si stiind ca suna puuutin altfel. Aveam in jur de 5 ani totusi, e de inteles zic eu. De asemenea eram mare mare fan Michael Jackson si al videoclipurilor lui. Stiu ca la un moment dat pe atunci era difuzat foarte foarte des Black or White in care aparea si “copilul acela” din Home Alone. Nu am sa uit niciodata inceputul videoclipului, cand pustiul il zboara cu tot cu fotoliu prin acoperis pe tatal lui aducand niste boxe incredibil de mari si dand un acord la chitara. Haios a fost momentul imediat urmator cand el si mama se uitau in sus prin gaura lasata in tavan, mama lui zicand : “Your father is gonna be very upset when he gets back”. Aaaaa, ca sa nu uitam de senzationalul Thriller. Imi amintesc ca imi placea foarte mult si videoclipul de la piesa Bad parca, cel cu cele 2 gasti care se confrunta intr-o parcare. Atunci a fost prima oara cand am vazut geci de piele cu lanturi pe ele si tot felul de haine care de care mai deosebite, toate in general in stilul rock. Coregrafiile, machiajul totul era uimitor pe vremea aia la Michael Jackson. In afara de asta, parintii tot imi mai spuneau cate ceva despre rock, dar sa fim seriosi…nu intelegeam eu mare lucru atunci. Aveam si inca mai am de fapt, viniluri vechi de pe vremea cand erau ei in facultate cu Queen, Led Zeppelin si nu numai. Ca sa nu mai zic ca aveau casete inregistrate de pe la Europa Libera sau de la prieteni pe care erau in general compilatii pe care gasisem Dire Straits, Deep Purple, ceva Pink Floyd; diverse trupe. Chiar daca nu aveam un gust format, imi placea sa ascult oricand ce puneau parintii mei.
Inceputurile mele in a asculta rock din placere au fost totusi altele. Dupa instructia de acasa legata de muzica rock si auzirea in diverse filme a catorva piese rock, (nu pot sa nu mentionez Bad To The Bone din Terminator 2, ale carei acorduri de inceput mi-au ramas inca de atunci profund intiparite in memorie) doream sa ascult mai mult. Astfel, imi amintesc ca eram in oras intr-o zi cu mama si am coborat din metrou la Victoriei, urmand sa mergem prin oras prin zona aceea. Cand am urcat scarile de la metrou, erau puse acolo langa scarile rulante, cateva masute la care se vindeau diverse nimicuri si un stand de casete audio. Avand si un casetofon la care sa testeze casetele, cand am trecut pe acolo deja auzisem o chitara electrica si atunci i-am zis mamei sa ne oprim sa vedem ce are. Tipul care vindea a fost foarte incantat sa imi arate mai multe casete din care punea cateva bucati de piese, pe care eu decideam daca imi plac sau nu. NU imi amintesc ce era atunci in mintea mea si ce criteriu am avut in a alege cele 4 casete pe care le-am cumparat atunci dar cred ca am fost destul de inspirat.





Cele 4 casete au fost : Last Action Hero (soundtrack-ul filmului cu Schwarzennegger), Guns N’ Roses – Use Your Illusion part 2, Scorpions – Alien Nation si Scorpions – Still Loving You. Casetele au o valoare inestimabila pentru mine, avand un rol esential in formarea gusturilor mele muzicale. Toate 4 casetele au fost ascultate si rasascultate de atatea zeci de ori incat nici ele nu mai stiu. Aveam atunci o statie Technics destul de veche dar buna indiscutabil care era conecatata la 2 boxe de 20 de W, pe care le aveau parintii mei de ceva timp dar care inca erau la capacitate de functionare buna. Boxele erau conectate si la pick-up, care acum din pacate nu mai poate fii folosit, pentru ca statia a fost data si a disparut in mod misterios. In orice caz, casetele acolo au fost ascultate indiscutabil. Aaaa si cum pot sa nu amintesc si de walk-man-ul meu Panasonic, cumparat din magazinul mentionat anterior. Stiu ca si ala a costat o avere pe vremea aia. A trecut prin mai multe decat isi poate imagina cineva. Cred ca mi-a fost cumparat tot pe la 5 ani, a cazut pe scari, a cazut in apa…inca functioneaza perfect. Cel mai mult imi placea totusi sa ascult muzica la statie si…sa dau tare sa recunoastem. Desi 40W nu inseamna extraordinar de mult, era destul de tare totusi. Saream prin casa, pe pat, fugeam, eram plin de viata cand ascultam –casetele mele-. Nu stiu exact care e povestea standului acela de la metrou de la Victoriei, dar casetele erau inregistrate destul de bine, referindu-ma la calitatea lor. Firma Music Factory se pare ca asigura copierea lor cu aparatura profesionala Sony. Lucru care si acum mi se pare foarte tare si lucru care in mod clar s-a simtit prin cat de bine se auzeau. Sunt destul de sigur ca totusi era contrabanda ceea ce se intampla acolo, dar cui ii mai pasa? Sa nu va asteptati sa fii gasit in caseta booklet, sau nu stiu ce informatii. Singurele informatii erau numele pieselor care erau printate pe o foaie de hartie introdusa in carcasa. Dintre cele 4 casete, cele cu Scorpions le-am ascultat de cele mai putine ori. Imi placeau cum canta baietii de la Scorpions dar aveam si atunci o reticienta fata de balade, lucru care ma impiedica sa pun caseta de prea multe ori. Celelalte 2 casete au fost arhi-ascultate. Guns N’ Roses imi place destul de mult. Civil War, Knockin’ On Heaven’s Door, Get In The Ring…pfff…ce sa mai zic, piese INCREDIBILE, album foarte bun. Caseta asta am ascultat-o foarte foarte mult timp, chiar si dupa ce se trecuse de mult la CD-uri. Stiu ca atunci cand am fost la balul de la sfarsitul clasei a 8-a, am fost undeva pe langa Sinaia, nu mai stiu cum se chema locul si am fost acolo cu clasa, ca sa ramanem o noapte la petrecere si a doua zi seara sa ne intoarcem. Atunci mi-am luat cu mine si casetofonul si cateva casete bineinteles, printre care si aceasta cu Guns N’ Roses care in mod clar a fost ascultata fata-verso de vreo 10 ori. Acum mi-am amintit ca ultima piesa, Locomotive, nu e completa, neavand loc pana la capat pe caseta mi se pare. Caseta cu Last Action Hero a fost indiscutabil cea mai des ascultata. Tracklistul casetei este absolut incredibil, reunind trupa de top cu piese foarte foarte bune. Bineinteles trebuie sa ne chinuim putin si sa omitem greselile de ortografie de pe coperta casetei mele, greseli pe care atunci va dati seama ca habar nu aveam ca sunt acolo. Eu ascultam muzica, asta vroiam - asta faceam. Stiu ca atunci eram foarte foarte derutat de ce caseta se cheama Last Action Hero si are alte trupe pe ea. Pe caseta cu Guns N’ Roses cantau doar Guns N’ Roses nu? – gandeam eu pe atunci. Parintii mei probabil imi explicasera ca e doar o compilatie dar eu cred ca am cam refuzat sa inteleg acest lucru. Piesa care m-a marcat pe mine intreaga copilarie si ma refer cu adevarat la toata, a fost Big Gun de la AC/DC. Absolut incredibila piesa de AC/DC, compusa special pentru filmul acesta, este pentru mine o piesa de referinta. Ea nu apare pe nici-un album AC/DC, apare doar pe soundtrack-ul filmului sau pe un single scos de ei, care contine piesa si inca 2 live-uri. Piesa este si astazi foarte foarte apreciata de fani. Din cate stiu, ea nu a fost cantata niciodata in concert si neaparand pe niciun album, nu este foarte cunoscuta publicului larg, dar cine stie cate ceva despre AC/DC, si-ar dori oricand sa aiba ocazia sa asculte piesa asta live. Astfel, Angus a fost cel care cu adevarat m-a facut sa simt ce inseamna o chitara electrica al carei sunet sa il simti in tot corpul si care sa te impresioneze atat de mult, incat sa ceri mai multa muzica. De fiecare data cand ascultam Big Gun, lucru care nu era rar, intram intr-o transa greu de explicat. Nu exista pentru mine ceva mai bun.



Si aproape de fiecare data cand o ascultam, saream prin casa in ultimul hal, lucru care avea uneori si consecinte nu tocmai bune. Imi amintesc de vecinul meu de dedesupt care se intampla ocazional sa vina la mine la usa si sa ne roage frumos daca as putea sa nu mai sar atat prin casa si sa nu mai fac galagie. Sub mine statea un cuplu de tineri casatoriti, care erau foarte foarte draguti dar care aveau niste pretentii de bun simt, pe care eu nu le respectam se pare. Parintii mei erau prieteni cu ei si se intampla sa ne mai vizitam din cand in cand. Cel mai dragut moment a fost cam la un an dupa ce au indurat bubuielile mele. Au venit pe la noi acasa in vizita si din una in alta, au vorbit de cat de agitat eram eu. El nu intelegea asa bine ce pot sa fac eu in casa incat sa dudui in halul in care o faceam. Asa ca, tata m-a rugat atunci sa pun –melodia aceea – care imi placea mie foarte mult, fiind vorba binteineles despre Big Gun. Umil, am luat caseta si am pus-o in statie, apasand butonul de play. In momentul in care a inceput piesa, vecinul meu s-a bucurat foarte tare de piesa, cunoscand-o. Mi-a zis ca daca e vorba de AC/DC, nu mai conteaza cata galagie fac. La cateva zile dupa asta, am fost pe la el in vizita si mi-a aratat o caseta video pe care erau inregistrate de la tv videoclipuri care de care mai dragute. Imi amintesc ca am vazut ceva de la Queen, de la Pet Shop Boys, care aveau videoclipul acela interesant de la Go West si in final videoclipul chiar de la Big Gun, in care juca si Arnold Schwarzennegger care m-a lasat pur si simplu cu gura cascata. Dupa ceva timp am inceput sa ascult cu mai mare atentie intreaga caseta si au inceput sa imi placa din ce in ce mai multe piese in afara celei de la AC/DC. Urmatoarea piesa preferata a mea era Dream On, care in ciuda faputului ca nu eram atras de balade, imi placea foarte mult. In afara de aceste casete, mama ma indruma sa ascult si muzica clasica foarte mult, lucru pe care bineinteles l-am facut si care imi placea. Tot pe o caseta cu diverse piese, cumparata intr-o maniera asemanatoare ca cele 4, erau incluse piese de Verdi, Strauss, Mozart. Era pe caseta si Corul Sclavilor din Nabucco de Verdi care ma impresiona foarte foarte. Piesa mea favorita de pe caseta era Simfonia a 9-a de Dvořák, o piesa care v-o recomand sa o ascultati.
Imi amintesc intotdeauna cu mare placere de copilarie si mai ales de muzica pe care o ascultam atunci. Imi amintesc ce bucurie a fost pana la terminarea scolii generale, de fiecare data cand puneam mana pe o caseta sau un cd cu ceva muzica buna. La un moment dat am inceput sa imi mai cumpar si eu casete dar nu am apucat sa imi iau prea multe. Am cateva albume Iris, Holograf, inca cateva casete cu muzica simfonica, Six Degrees of Inner Turbulence a lui Dream Theater pe care am luat-o la cateva zile dupa ce l-am vazut pe Berti Barbera la Taverna cu tricou cu Dream Theater si a zis despre ei ca sunt probabil cei mai buni instrumentisti in viata. Iris am totusi vreo 10 casete cred. Pana la Matase Alba, nu cred ca imi lipseste vreuna, incepand cu Iris V 1993. Chiar daca calitatea audio a casetelor audio este destul de redusa in comparatie cu CD-urile, DVD-urile sau vinilurile, atunci eu nu prea aveam de ales si vroiam sa ascult muzica si asta era modul in care puteam sa o ascult atunci.
Pastrez si voi pastra pentru totdeauna cu mare drag casetele si imi voi pastra cu mare grija walk-man-ul, pentru ca nu se stie pana cand se vor mai putea cumpara statii la care sa se poata asculta casete.