Living in the Past

Fiind sfarsitul lunii mai, vacanta de vara era ca si venita, mare parte din teze erau deja date si mediile...pe cine mai interesa ce medii am in afara de parintii mei vesnic ingrijorati. Eu totusi eram foarte agitat, pentru ca mai aveam de predat teza la informatica care a fost sub forma de proiect in semestrul acela. Aceasta a durat destul de mult, avand in vedere ca am vrut sa iasa cat mai bine posibil. Asa ca am lucrat la el pana in ultima clipa, pana in vinerea in care trebuia predata. Joi, inainte de predare stiu ca am avut ore pana tarziu. Am ajuns acasa si de la 8 seara am inceput sa fac ultimele retusuri, dar imi veneau idei in mod constant si nu puteam sa ma abtin sa nu le aplic. Asa ca am lucrat toata noaptea, pana pe la 4 cand am adormit pe tastatura vechiului meu laptop, care este inca folosit de tata, vreo 45 minute. M-am trezit cat se poate de buimac aproape de ora 5, m-am dus sa ma spal pe fata si am continuat sa lucrez pana in jurul orei 10, cand mi-am dat seama ca mi-ar fii placut sa am ceva mai multe poze. Pe vremea aceea nici nu visam sa am net, cred ca aveam amaratul de dial-up de la Connex. Mi-am amintit ca Laura, o buna prietena din cartier, avea de ceva timp net si era persoana potrivita, la ora potrivita pentru mine. Dupa ce mi-a dat un set rezonabil de poze m-am intors acasa si am continuat sa lucrez la bannere, link-uri, incercand ca macar acum in ultima ora sa finalizez si eu intr-o masura sau alta ce incepusem. A fost o noapte lunga, care speram sa ofere si o rasplata pe masura. Rasplata a venit si asta mi-a ridicat moralul in acel moment, mai ales ca atunci mi-am dat seama ca totusi nu a fost degeaba.
In aceeasi zi, aveam programat sa merg la unul din primele mele concerte de amploare din lungul sir care a urmat. Eram in perioada cand deja il ascultam pe Lenti la Radio Bucuresti si incepusem sa ma interesez cat mai mult de muzica. Nu stiam eu prea multe inca dar eram destul de deschis sa aflu. Imi amintesc foarte clar ca era inceputul lui ianuarie cand la emisiune ca ar exista zvonuri de venirea Jethro Tull in Romania. Partea interesanta a fost ca eu auzisem de Jethro Tull nu cu mult timp in urma si incepusem sa ascult cate putin. A fost una din trupele pe care le descoperisem atunci, odata cu Iron Maiden, Whitesnake si putin Free. Aaaa si Rolling Stones; dar nu prea imi placeau. Eram mai impresionat de Running Free si Trooper. In aceeasi perioada deja frecventam magazinul Muzica, in mare parte din cauza unor prieteni care se duceau pe acolo sa isi mai cumpere corzi, sa mai vada o chitara sau sa ne cumparam blank-uri Raxon.  Doamne cate Raxoane (cum le ziceam noi) am putut sa cumpar. Erau cele mai ieftine CD-uri posibile cred dar erau si bune. Hai sa fim seriosi…si acum mai am destul trase inca de atunci cu concerte, filme. Eeee..revenind, la un moment dat, nu la mult timp dupa ce auzisem de la Lenti de acest zvon, am trecut pe la Muzica si m-am dus la standul de bilete de concert si am intrebat acolo daca au bilete la Jethro Tull. Omul, a fost destul de socat cand a auzit. Socat avand aici un sens pozitiv, el bucurandu-se foarte tare de vestea pe care i-am dat-o, mai ales ca stiam si locatia si o data posibila, care ulterior s-a confimat si ea.

Astfel pe 28 mai 2004, am pasit pentru prima data in Sala Palatului in care nu mersesem decat o data cand eram foarte mic, indeajuns incat sa nu imi amintesc mare lucru, si care mi s-a parut pentru moment o sala de concerte buna si ca dimensiune si ca acustica. Am avut loc destul de bun, pe la mijlocul salii. Imi amintesc ca de pe la inceputul anului promisesem sa nu mai ratez niciun concert; vroiam sa cunosc cat mai multe trupe si mai ales sa le vad live in concert daca tot am posibilitatea. Jethro Tull a fost primul pas mare. Uite ca nu imi amintesc cine a fost in deschidere dar stiu sigur ca a fost ceva acustic. Au cantat cateva piese folk, o introducere la care nu ma asteptam; din cate stiam si auzisem, trupa din deschidere ar fii trebuit sa cante cam acelasi gen ca si cei care ar fii urmat si astfel am fost putin mirat, pentru ca ascultasem Jethro Tull inainte si nu mi se parea ca aveau tendinte folk prea mari…adica mai deloc. In momentul acela nu am fost mai deloc impresionat de piesele cantate, fiind foarte nerabdator sa ascult si sa vad trupa pentru care ma dusesem acolo. La putin timp, ei si-au facut aparitia in aplauzele publicului deschizand foarte alert concertul. Nu imi amintesc prea mult oridinea pieselor, sau ce au cantat, din ce perioada. Sunetul a fost bun, din cate stiu s-a folosit instalatia de sunet a Salii Palatului, legata bineinteles la amplificatoarele lor. Stiu ca am fost uimit sa vad in partea stanga a scenei o orga de lemn, mare, impunatoare, care cred ca era un Hammond (din pacate nu imi amintesc sunetul ei; acum as fii putut aprecia acest lucru); ma asteptam sincer sa vad la o trupa moderna instrumente electronice, nestiind atunci valoarea adevarata a unor astfel de instrumente facute in stil vechi si calitatea unui astfel de sunet incredibil pe care doar o orga Hammond il poate reda…inconfundabil. Alt lucru care m-a uimit si pe care am avut privilegiul sa il vad datorita faptului ca domnul care statea langa mine, care avea cel putin dublul varstei mele si care era un mare fan Jethro Tull, avea un binoclu de opera pe care a avut amabilitatea sa mi-l dea si mie, pentru a vedea trupa mai “de aproape”, a fost acela ca tobele, implicit si tobarul, erau inchise de pereti de plastic in fata si in laterale, lucru pe care l-am vazut ulterior si la alte concerte. Solistul si flautistul Ian Anderson, liderul trupei, m-a impresionat foarte tare. Vocea lui are in mod cert o tonalitate deosebita pe care nu am mai auzit-o la nimeni, cel putin nu in zona muzicii rock. Acest lucru mi-a atras atentia de fapt de prima data cand am auzit Jethro Tull. Primele piese au fost de incalzire pentru flautul lui Ian, dar in doua jumatate, solo-urile de flaut au fost absolut incredibil de spectaculoase, sunetele scoase fiind ondulate foarte armonic de Ian care de asemenea sufla in microfon in acelasi ritm, lucru care pe cat de dubios si deranjant pare, era foarte muzical atata timp cat era facut cu mare precizie si sincronizare cu sunetele scoase efectiv pe flaut. Spectacolul pe care Ian l-a facut a fost partea cea mai deosebita a concertului ; uitasem sa zic ca el facea si niste piruete care m-au dus cu gandul la un trubadur. Foarte spectaculos. Dupa fiecare piesa eram din ce in ce mai impresionat de muzica batranilor muzicieni englezi. In timp ce incercam sa fiu cat mai atent la intrumentatie, la combinatiile si schimbarile de instrumente pe care le faceau, domnul de langa mine ma atentiona de fiecare data ce piesa se canta si cat de importanta era acea piesa in repertoriul Jethro Tull, lucru care m-a bucurat foarte mult; sunt foarte bucuros ca unii oameni au aceasta tendinta de “educatie muzicala” si au placerea sa transmita informatii despre muzica, trupele, instrumentistii lor preferati. Legat de schimbarile de instrumente, imi amintesc ca organistul a cantat la un momentat dat una sau chiar mai multe piese la acordeon, iar Ian a cantat cu siguranta la o mandolina care avea multe multe corzi. Eram departe si nu am putut sa le numar, nici macar folosind binoclul dar imi amintesc ca erau sigur peste 12. In orice caz, cel mai mare spectacol l-a facut tot la flaut. Concertul s-a incheiat dupa 2 ore de cantare, bineinteles in aplauzele publicului de toate varstele, de la ascultatori inraiti, pana la novice ca mine de varsta frageda si experienta si cunostinte muzicale limitate. Indreptandu-ma spre iesire, am vazut multi oameni care erau ferm convinsi sa nu plece inca, fiind foarte siguri ca baietii vor reveni pe scena pentru autografe. In momentul acela nu as fii putut sta nici daca as fii vrut, pentru ca trebuia sa ma grabesc afara, parintii unui prieten din cartier asteptandu-ma afara cu masina. Aaaa…tocmai mi-am amintit ca intre piese, Ian facea uneori cate o introducere pentru piesa care urma, incluzand si cate o mica gluma ocazional. Una din ele a zis-o cu foarte mult haz, in momentul in care a invitat pe scena inca un muzician despre care a zis ca este originar dintr-un anume stat american, nu am retinut exact care : “He comes from far away…faaar faar away…fuckin’ far away”. Aproape de finalul concertului, in momentul in care au cantat una din piesele lor de rezistenta Aqualung pe care o stiam deja si eu destul de bine si despre care a zis : “You might recognize this song. It’s called Smoke on the Water…ohhh, no…that’s from the other guys”; moment care a fost foarte haios, evident ei nu ar fii urmat sa cante Smoke on the Water, una din cele mai mari piese ale “celorlalti baieti” de la Deep Purple. Am plecat de acolo foarte multumit de concert si mai ales de faptul ca am putut sa merg. Concertul a fost unul bun, Jethro Tull nefiind unii din preferatii mei, dar cu siguranta unii pe care i-as vedea de mai multe ori live cu mare placere, mai ales pentru Ian Anderson si “flautul lui fermecat”. Lucrul acesta chiar am avut ocazia sa il fac in 2007 la Sibiu, aventura despre care voi povesti cu alta ocazie.
Cred ca am deschis destul de in forta seria de concerte mari si foarte mari la care am avut ocazia sa particip, fiind impresionat de spectacolul magnificilor englezi – Jethro Tull.