Living in the Past

Fiind sfarsitul lunii mai, vacanta de vara era ca si venita, mare parte din teze erau deja date si mediile...pe cine mai interesa ce medii am in afara de parintii mei vesnic ingrijorati. Eu totusi eram foarte agitat, pentru ca mai aveam de predat teza la informatica care a fost sub forma de proiect in semestrul acela. Aceasta a durat destul de mult, avand in vedere ca am vrut sa iasa cat mai bine posibil. Asa ca am lucrat la el pana in ultima clipa, pana in vinerea in care trebuia predata. Joi, inainte de predare stiu ca am avut ore pana tarziu. Am ajuns acasa si de la 8 seara am inceput sa fac ultimele retusuri, dar imi veneau idei in mod constant si nu puteam sa ma abtin sa nu le aplic. Asa ca am lucrat toata noaptea, pana pe la 4 cand am adormit pe tastatura vechiului meu laptop, care este inca folosit de tata, vreo 45 minute. M-am trezit cat se poate de buimac aproape de ora 5, m-am dus sa ma spal pe fata si am continuat sa lucrez pana in jurul orei 10, cand mi-am dat seama ca mi-ar fii placut sa am ceva mai multe poze. Pe vremea aceea nici nu visam sa am net, cred ca aveam amaratul de dial-up de la Connex. Mi-am amintit ca Laura, o buna prietena din cartier, avea de ceva timp net si era persoana potrivita, la ora potrivita pentru mine. Dupa ce mi-a dat un set rezonabil de poze m-am intors acasa si am continuat sa lucrez la bannere, link-uri, incercand ca macar acum in ultima ora sa finalizez si eu intr-o masura sau alta ce incepusem. A fost o noapte lunga, care speram sa ofere si o rasplata pe masura. Rasplata a venit si asta mi-a ridicat moralul in acel moment, mai ales ca atunci mi-am dat seama ca totusi nu a fost degeaba.
In aceeasi zi, aveam programat sa merg la unul din primele mele concerte de amploare din lungul sir care a urmat. Eram in perioada cand deja il ascultam pe Lenti la Radio Bucuresti si incepusem sa ma interesez cat mai mult de muzica. Nu stiam eu prea multe inca dar eram destul de deschis sa aflu. Imi amintesc foarte clar ca era inceputul lui ianuarie cand la emisiune ca ar exista zvonuri de venirea Jethro Tull in Romania. Partea interesanta a fost ca eu auzisem de Jethro Tull nu cu mult timp in urma si incepusem sa ascult cate putin. A fost una din trupele pe care le descoperisem atunci, odata cu Iron Maiden, Whitesnake si putin Free. Aaaa si Rolling Stones; dar nu prea imi placeau. Eram mai impresionat de Running Free si Trooper. In aceeasi perioada deja frecventam magazinul Muzica, in mare parte din cauza unor prieteni care se duceau pe acolo sa isi mai cumpere corzi, sa mai vada o chitara sau sa ne cumparam blank-uri Raxon.  Doamne cate Raxoane (cum le ziceam noi) am putut sa cumpar. Erau cele mai ieftine CD-uri posibile cred dar erau si bune. Hai sa fim seriosi…si acum mai am destul trase inca de atunci cu concerte, filme. Eeee..revenind, la un moment dat, nu la mult timp dupa ce auzisem de la Lenti de acest zvon, am trecut pe la Muzica si m-am dus la standul de bilete de concert si am intrebat acolo daca au bilete la Jethro Tull. Omul, a fost destul de socat cand a auzit. Socat avand aici un sens pozitiv, el bucurandu-se foarte tare de vestea pe care i-am dat-o, mai ales ca stiam si locatia si o data posibila, care ulterior s-a confimat si ea.

Astfel pe 28 mai 2004, am pasit pentru prima data in Sala Palatului in care nu mersesem decat o data cand eram foarte mic, indeajuns incat sa nu imi amintesc mare lucru, si care mi s-a parut pentru moment o sala de concerte buna si ca dimensiune si ca acustica. Am avut loc destul de bun, pe la mijlocul salii. Imi amintesc ca de pe la inceputul anului promisesem sa nu mai ratez niciun concert; vroiam sa cunosc cat mai multe trupe si mai ales sa le vad live in concert daca tot am posibilitatea. Jethro Tull a fost primul pas mare. Uite ca nu imi amintesc cine a fost in deschidere dar stiu sigur ca a fost ceva acustic. Au cantat cateva piese folk, o introducere la care nu ma asteptam; din cate stiam si auzisem, trupa din deschidere ar fii trebuit sa cante cam acelasi gen ca si cei care ar fii urmat si astfel am fost putin mirat, pentru ca ascultasem Jethro Tull inainte si nu mi se parea ca aveau tendinte folk prea mari…adica mai deloc. In momentul acela nu am fost mai deloc impresionat de piesele cantate, fiind foarte nerabdator sa ascult si sa vad trupa pentru care ma dusesem acolo. La putin timp, ei si-au facut aparitia in aplauzele publicului deschizand foarte alert concertul. Nu imi amintesc prea mult oridinea pieselor, sau ce au cantat, din ce perioada. Sunetul a fost bun, din cate stiu s-a folosit instalatia de sunet a Salii Palatului, legata bineinteles la amplificatoarele lor. Stiu ca am fost uimit sa vad in partea stanga a scenei o orga de lemn, mare, impunatoare, care cred ca era un Hammond (din pacate nu imi amintesc sunetul ei; acum as fii putut aprecia acest lucru); ma asteptam sincer sa vad la o trupa moderna instrumente electronice, nestiind atunci valoarea adevarata a unor astfel de instrumente facute in stil vechi si calitatea unui astfel de sunet incredibil pe care doar o orga Hammond il poate reda…inconfundabil. Alt lucru care m-a uimit si pe care am avut privilegiul sa il vad datorita faptului ca domnul care statea langa mine, care avea cel putin dublul varstei mele si care era un mare fan Jethro Tull, avea un binoclu de opera pe care a avut amabilitatea sa mi-l dea si mie, pentru a vedea trupa mai “de aproape”, a fost acela ca tobele, implicit si tobarul, erau inchise de pereti de plastic in fata si in laterale, lucru pe care l-am vazut ulterior si la alte concerte. Solistul si flautistul Ian Anderson, liderul trupei, m-a impresionat foarte tare. Vocea lui are in mod cert o tonalitate deosebita pe care nu am mai auzit-o la nimeni, cel putin nu in zona muzicii rock. Acest lucru mi-a atras atentia de fapt de prima data cand am auzit Jethro Tull. Primele piese au fost de incalzire pentru flautul lui Ian, dar in doua jumatate, solo-urile de flaut au fost absolut incredibil de spectaculoase, sunetele scoase fiind ondulate foarte armonic de Ian care de asemenea sufla in microfon in acelasi ritm, lucru care pe cat de dubios si deranjant pare, era foarte muzical atata timp cat era facut cu mare precizie si sincronizare cu sunetele scoase efectiv pe flaut. Spectacolul pe care Ian l-a facut a fost partea cea mai deosebita a concertului ; uitasem sa zic ca el facea si niste piruete care m-au dus cu gandul la un trubadur. Foarte spectaculos. Dupa fiecare piesa eram din ce in ce mai impresionat de muzica batranilor muzicieni englezi. In timp ce incercam sa fiu cat mai atent la intrumentatie, la combinatiile si schimbarile de instrumente pe care le faceau, domnul de langa mine ma atentiona de fiecare data ce piesa se canta si cat de importanta era acea piesa in repertoriul Jethro Tull, lucru care m-a bucurat foarte mult; sunt foarte bucuros ca unii oameni au aceasta tendinta de “educatie muzicala” si au placerea sa transmita informatii despre muzica, trupele, instrumentistii lor preferati. Legat de schimbarile de instrumente, imi amintesc ca organistul a cantat la un momentat dat una sau chiar mai multe piese la acordeon, iar Ian a cantat cu siguranta la o mandolina care avea multe multe corzi. Eram departe si nu am putut sa le numar, nici macar folosind binoclul dar imi amintesc ca erau sigur peste 12. In orice caz, cel mai mare spectacol l-a facut tot la flaut. Concertul s-a incheiat dupa 2 ore de cantare, bineinteles in aplauzele publicului de toate varstele, de la ascultatori inraiti, pana la novice ca mine de varsta frageda si experienta si cunostinte muzicale limitate. Indreptandu-ma spre iesire, am vazut multi oameni care erau ferm convinsi sa nu plece inca, fiind foarte siguri ca baietii vor reveni pe scena pentru autografe. In momentul acela nu as fii putut sta nici daca as fii vrut, pentru ca trebuia sa ma grabesc afara, parintii unui prieten din cartier asteptandu-ma afara cu masina. Aaaa…tocmai mi-am amintit ca intre piese, Ian facea uneori cate o introducere pentru piesa care urma, incluzand si cate o mica gluma ocazional. Una din ele a zis-o cu foarte mult haz, in momentul in care a invitat pe scena inca un muzician despre care a zis ca este originar dintr-un anume stat american, nu am retinut exact care : “He comes from far away…faaar faar away…fuckin’ far away”. Aproape de finalul concertului, in momentul in care au cantat una din piesele lor de rezistenta Aqualung pe care o stiam deja si eu destul de bine si despre care a zis : “You might recognize this song. It’s called Smoke on the Water…ohhh, no…that’s from the other guys”; moment care a fost foarte haios, evident ei nu ar fii urmat sa cante Smoke on the Water, una din cele mai mari piese ale “celorlalti baieti” de la Deep Purple. Am plecat de acolo foarte multumit de concert si mai ales de faptul ca am putut sa merg. Concertul a fost unul bun, Jethro Tull nefiind unii din preferatii mei, dar cu siguranta unii pe care i-as vedea de mai multe ori live cu mare placere, mai ales pentru Ian Anderson si “flautul lui fermecat”. Lucrul acesta chiar am avut ocazia sa il fac in 2007 la Sibiu, aventura despre care voi povesti cu alta ocazie.
Cred ca am deschis destul de in forta seria de concerte mari si foarte mari la care am avut ocazia sa particip, fiind impresionat de spectacolul magnificilor englezi – Jethro Tull.

Read more...

Pietrele s-au rostogolit

Nu mai stiu daca dadusem deja primul examen de admitere, dar stiu ca eram foarte tensionat. Si eu si parintii mei la fel. Tocmai se terminase BAC-ul dar partea mai nasoala abia urma sa inceapa. Seria de adminteri pe la diverse facultati de care a trebuit sa profit. Am simtit ca ea a profitat mai mult de mine, testandu-ma cat mai aproape de maxim. A fost o porcarie de fapt cu totul. De la cel mai tampit examen care exista in viata si care are scopul de a te introduce in viata, adica in furt, vrajeala, mita, dezamagire, pana la minunatele admiteri. Asa ca intre 2 examene, intre 2 meditatii, intre 2 intalniri si intre 2 seturi de emotii, sa intamplat ceea ce nu se astepta nimeni. 17 iulie 2007 a fost ziua judecatii pentru Romania, deoarece pentru cateva zile, cativa titani ne-au vizitat tara. O trupa care are o istorie mai lunga decat regii si domnitorii antichitatii, mai spectaculoasa decat piramidele si care a trecut prin mai multe decat au trecut chinezii cand au fost nevoiti sa construiasca marele zid. Enorma surpriza a fost anuntata undeva prin februarie cand destul de putina lume a crezut ca asa ceva este posibil in aceasta viata. Primele zvonuri au inceput sa apara de fapt chiar de prin noiembrie cand turneul lor era in mare mare voga. Anuntul parea cat se poate de serios si a devenit si mai serios atunci cand a fost anuntat oficial si pe programul de turneu al trupei si a devenit interesant cand au fost puse biletele in vanzare. Auzind ca asa se intampla in vest la concertele mari, am crezut ca nu prea conteaza ca sunt puse in vanzare 50000 de bilete, sau cate au fost ca nu stiu exact, si o sa fie o vanzare absolut fulger. Asa ca in ziua aparitiei la ora 10 dimineata, cred ca am fost printre primii care si-a luat bilet. Nefiind un mare mare fan Rolling Stones pana atunci am zis ca ar fii normal sa ascult si eu ceva mai mult, avand in vedere ca oricum am ceva mai bine de 4 luni la dispozitie sa o fac. Am ascultat destul de mult pana atunci incat sa imi pot face o parere mai exacta despre cum canta si am si vazut niste live-uri cu ei. Chiar vazusem pana atunci un live in care cantau cu Angus si Malcolm foarte reusit. Asa ca m-am dus la concert in cunostinta de cauza, stiind in mare parte la ce sa ma astept. Imi amintesc ca imi doream atat de mult sa merg la un moment dat incat imi faceam calcule cu cateva luni inainte ca nu conteaza ca am admiterea chiar in ziua concertului. Trebuia sa ajung la concert, indiferent de circumstante.
In dimineata zilei de 17, am fost foarte pe fuga si foarte stresat. Auzisem ca o sa se deschida stadionul pentru intrare pe la ora 4, asa ca am hotarat ca ar fii cel ma bine daca as fii acolo pe la 3 jumate. In drum sper stadion deja se puteau zari destui oameni care se vedea destul de clar unde se duc. Cu cat ma apropiam de stadion, in parcari incepusem sa vad cat mai multe masini din Ungaria si Bulgaria cu familii si tineri dornici sa vada sau revada pe Stones. La 3 jumate coada de la intrare deja avea vreo 300 de oameni, fara a pune la socoteala cei inca 500 care nu erau asa disperati dupa un loc in fata. A trebuit sa astept acolo alaturi de tata ceva mai mult timp, pentru ca se pare ca exista o problema cu bratarile pentru sectorul A de pe gazon si nu se dorea sa se faca confuzie. Putin dupa 4 si jumatate ne-au dat drumul in stadion, cand coada cred ca intrecuse cu bine vreo 3000 de oameni si fiind in graba sa prind cat mai repede locuri in fata, adica langa scena secundara avand bilet in sectorul B, am ajuns la un nou filtru, care a fost urmat de o poarta inchisa. Poarta nu a ramas inchisa mult timp pentru ca noi eram cateva sute, si doar 2 mamuti de la BGS. Continuand fuga nebuna, am reusit sa prindem locurile mult dorite, chiar in laterala scenei secundare. Accesul s-a facut destul de greu, pentru ca abia dupa ora 8 se putea spune ca atat zona de gazon cat si stadionul sunt pline. Si chiar asa au fost. Pline pana la refuz !!! Prima impresie a fost una foarte buna asupra organizarii si mai ales a scenei. Se stia de la inceputul turneului ca scena este una absolute incredibila, una din cele mai mari si mai complexe scene realizate vreodata de o trupa pentru un turneu. “Parcarea” care avea pe lateral cele doua “blocuri” te impresiona la prima vedere, indiferent in ce sector stateai. Intre cele doua blocuri era si un ecran destul de mare. Instalatiile de sunet erau…peste tot si nici nu indrazneam sa ma indoiesc de calitatea lor.
La nu foarte mult timp dupa ce am intrat, au inceput sa cante Iris, care au avut un recital destul de scurt si mai ales cu foarte putin public, fata de ce era afara. Bucuria lor a fost foarte mare, incat nu mai contau asa mult asemenea detalii. Din pacate nu au beneficiat decat de o foarte mica parte din boxe si s-a auzit destul de prost. Dupa o scurta pauza, au intrat pe scena cei de la “prea putin importanti ca sa tin minte cum ii chema”, care au avut un recital prea lung si despre care singura impresie pe care am avut-o a fost “ok, multumim paaaaaaaaa”. Asteptarile erau ca Rolling Stones sa intre pe scena la ora 8 dar asta nu s-a intamplat. Se pare ca inca si la ora 9 fara un sfert, lumea inca continua sa ajunga si sa intre pe stadion.

La 9 fix, odata cu lasarea serii, enormul ecran a prins viata, un zid de artificii au rasarit deasupra si pe scena, s-au aprins luminile si s-a auzit impunator pe tot stadionul chitara lui Keith Richards. Start Me Up a deschis unul din cele mai importante concerte care au fost vreodata in Romania. Multi din cei care erau acolo ascultau primele albume Stones cand aveau vreo 16 ani, asa ca imaginati-va care a fost media de varsta pe acolo. Bucuria publicului a fost enorma. Fiecare final de piesa aducea si mai multe aplauze si mai multa bucurie. Mick Jagger a fost cel putin surprinzator, salutand si chiar facand glume cu pulbicul, totul in limba romana. Energia pe care a avut-o pe tot parcursul concertului a fost absolute incredibila. Nu se oprea din dansat, fugit si iar dansat si iar fugit pe scena. Era absolut incredibil cata energie avea. Nefiind un fan, trebuie sa recunosc ca nu imi amintesc prea multe din piesele pe care le-au cantat dar va asigur ca toate au fost superbe. Au fost chiar si 2 piese din repertoriul personal al lui Keith Richards, doua balade foarte frumoase pe care le-a cantat acustic cu voce si chitara. Sper final, toti cei 4 s-au adunat pe bucata centrala a scenei, si de acolo scena sa ridicat si a inceput sa se deplaseze catre central stadionului, urmanda sa se opreasca exact in locul unde am stat eu. Asa ca am savurat 2 piese si jumatate avand in fata mea pe cei 4, la 3 metri distanta. A fost un feeling incredibil. Trebuie sa recunosc ca nu am auzit foarte bine piesele pentru ca a existat dezavantajul de a auzi monitoarele lor foarte tare si astfel am auzit destul de tare tobele. Mini-scena sa ridicat inainte de terminarea celei de-a 3-a piese pentru a-i duce inapoi pe scena mare pe cei patru, pentru ca incheia concertul care a durat fix 2 ore, nicio secunda mai mult. Efectele vizuale din tot timpul concertului m-au dat efectiv peste cap. Nu stiam ca exista asemenea ecrane si asemenea instalatii de lumini pentru a crea un asemenea spectacol. Daca aveau si lasere, puteam sa compare linistit concertul cu P*U*L*S*E-ul celor de la Pink Floyd. Chiar daca nu au fost lasere, efectele vizuale au fost absolut incredibile si de o calitate ametitoare. Efecte pirotehnice, lumini…nu stiu ce a lipsit. Sunetul a fost si el tot de nota 10+ bineinteles.
Concertul a fost exact cum s-a zis si exact cum m-am asteptat. INCREDIBIL
Am ramas cu o amintire foarte frumoasa, un tricou cu scena lor “de cartier” si o insigna cu sigla lor.
Rolling Stones au impus un standart timp de zeci de ani in lumea muzicii si dupa mai bine de 40 de ani de activitate inca impun standarde de calitate si maretie prin muzica lor efemera.

Read more...

Ciocarlia

Eram clasa a 7-a cand am fost la un prieten acasa sa imi arate un live foarte tare la Smoke On The Water. Cei care aveau net pe vremea aia erau printre cei mai norocosi dar si printre cei mai solicitati oameni din cartier, toata muzica, filmele, programele venind de la ei. Niciunul din noi nu avea net, dar era de ajuns ca unul din noi sa aiba un prieten care sa aiba. Ne-am aseazat in fata computerului si a dat drumul la inregistrare. Era un live de la un concert din 1999 care se incheia cu Smoke On The Water. Piesa a fost precedata de medley care m-a marcat in momentul acela; de fapt nici acum nu mi-am prea revenit inca si care a continut bucati de Hendrix, Rolling Stones, Led Zeppelin si nu numai care erau combinate in mod ingenios de catre Steve Morse. Medley-ul a fost doar o deschidere catre piesa Smoke On The Water, care a fost unul din primele live-uri din concerte pe care le-am vazut. Am vazut acel live de zeci de ori. A fost unul din cele mai reusite medley-uri pe care le-am ascultat vreodata si as fi vrut foarte mult sa am ocazia sa il vad pe Steve Morse live,lucru care atunci nu mi se parea asa usor realizabil.
Sase ani au trebuit sa treaca pentru a putea vedea acest vis cu ochii. Asadar pe 31 octombire 2007 trupa si-a anuntat venirea si la Bucuresti, turneu ce promova noul, Rapture Of The Deep. In timp, am inceput sa inteleg muzica Deep Purple si dorinta de a-i vedea a crescut probabil exponential, trupa s-a indurat si a zis sa treaca totusi si pe la noi. M-am dus acolo, fiind constient ca deja Lord nu mai facea parte din trupa, desi am fost intotdeauna un mare fan al lui si a fost unul din cei care m-au facut sa imi placa clpele si solo-urile de clape, constient ca Gillan nu mai poate sa cante cu acelasi volum, pasiune si putere cum o facea cu 30-40 de ani in urma dar cu speranta ca totusi vor canta ca niste profesionisti si nu isi vor dezamagi fanii.
Atmosfera de la concert a fost destul de calda, desi vremea de afara a fost cat se poate de potrivnica, asta si din cauza datei totusi. COncertul a fost pe stadion, pentru ca incapea cat mai multa lume, desi sunt destul de sigur ca nu a fost sold out. Scena a fost pusa contrar obiceiului, pe lungimea stadionului ceea ce m-a mirat. Desi gazonul a fost ocoperit cu traditionalul strat gri de cauciuc, ploaia si vremea urata au facut sa treaca totusi ceva noroi prin el. A fost dragut ca m-am intalnit cu multi prieteni pe acolo, avand fara discutie ce sa fac vreo 3 ore pana a inceput concertul.
Concertul a fost deschis de catre Joanna & The Midnight Express, adica Midnight Express cu o voce de tipa, lucru care nu a sunat asa rau cum ma asteptam, dar din pacate baietii au avut probleme tehnice, astfel Hammond-ul lui Kusak nu a vrut sa mearga decat la prima piesa din pacate. Totusi au cantat asa cum stiu ei cel mai bine, adica foarte foarte bine.
Dupa inca jumatate de ora de asteptare, Deep Purple au urcat pe scena si astfel cea mai galagioasa trupa din lume, a incalzit seara infrigurata din Bucuresti. Playlist-ul a fost ales foarte bine. Desi mai vazusem mi se pare doua sau chiar trei concerte din acelasi turneu si stiam in mare parte ce o sa cante, a fost absolut incantator. Din cele aproximativ 20 de piese, a trecut un an si nu imi amintesc exact, mai mult de jumatate au fost exact ce vroiam sa aud. Piese de pe noul album, piese mai vechi si chiar foarte vechi. Piesele Deep Purple au o poveste fiecare si Gillan nu a ezitat sa povesteasca cate ceva inainte de a le canta. Pictures Of Home, Into The Fire, Woman From Tokyo au fost piese din prima parte a concertului care au tinut publicul in priza. La jumatatea concertului, Steve Morse a avut o bucata solistica, destuuuul de lunga si foarte foarte foarte tare. Astfel de interludii instrumentale au fost de mai multe ori chiar, in deschiderea unor piese. Dupa solo-ul lui Morse, au urmat piesele de referinta, care m-au facut sa uit total cat de frig era si cat de obosit eram. Lazy, Perfect Strangers, Space Truckin', HIGHWAY STAR si Smoke On The Water. Ce puteam cere mai mult? Eee...CHild in Time dar stiam foarte bine ca nu o sa cante, fiind o piesa foarte foarte grea pe care, sa recunoastem, Gillan nu o mai poate canta. Sa nu uitam solo-ul de clape al lui Don Airey, care a fost iarasi impresionant, mai ales prin faptul ca in afara de bucata lui personala de solo, a cantat si o parte din Ciocarlia lui George Enescu, moment care a impresionat foarte publicul foarte tare. Baietii au revenit pe scena dupa acestea, multimea fiind de neoprit. Si astfel au cantat si Black Night si Hush, care au fost insotite si de un solo de baterie.
Organizarea a fost destul de proasta. Snack-bar-urile au fost aproape inexistente, lucru caruia sa zicem ca nu i s-a simtit asa tare lipsa, avand in vedere vremea. Sunetul a fost problematic. Nu numai Raul Kusak de la Midnight Express a avut probleme, dar si Deep Purple, astfel experimentand ceva ce nu ma asteptam de la un concert de o asemenea amploare, adica pene de sunet chiar in mijlocul pieselor, care s-au repetat de mai multe ori chiar. Baietii au fost de fiecare data profesionisti, de fiecare data unele instrumente ramanand online, astfel, Roger Glover, avand mai multe solo-uri de bass decat se astepta. Problema a fost se pare a tehnicienilor trupei, trupa prezentandu-si scuzele in presa a doua zi dupa concert.
Mi-a parut foarte bine ca am putut sa ajung la concert, ca l-am vazut pe Morse si ca am ascultat Ciocarlia cantata de una din cele mai mari trupe britanice din istorie.

Read more...

RIP Richard Wright

Unul din membri fondatori Pink Floyd si unul din cei mai buni clapari din lume ne-a parasit astazi, 15 septembrie in urma unei lupte cu cancerul. Sunt foarte trist. Aceasta veste m-a atins si m-a intristat foarte tare. Activitatea lui si contributia lui in muzica nu vor fii uitate niciodata. Pasiunea cu care a cantat a dus la creatia unora din cele mai mari capodopere muzicale din istoria muzicii rock. A fost un muzician de o valoare inestimabila care va ramane ca un pilon de rezistenta in muzica, mai ales prin contributia adusa in cadrul Pink Floyd. 

"And I am not frightened of dying, any time will do, I
don't mind. Why should I be frightened of dying?
There's no reason for it, you've gotta go sometime.
I never said I was frightened of dying."
(The Great Gig In The Sky)

Read more...

mari si negre

Dupa mult timp am fost in sfarsit convins sa merg la mare. Chiar nu am simtit nevoie in ultimii ani sa merg pe acolo. Pierdere de timp, bani si haine curate. De fapt cred ca am vrut sa merg acum vreo 3-4 ani pe la Costinesti pentru o zi, ca era un concert de blues destul de maricel de vreo 2 zile in care era anuntat ca Iris o sa cante Led Zeppelin set, ceea ce mi se parea destul de atractiv. Am fost tentat sa merg dar nu a fost de ajuns incat sa ma convinga. Anul asta, mai de buna voie, mai convins de prieteni, am dat o "fuga" de 4 zile pe la Mamaia. Mamaia e o statiune. Mamaia e o mamaie de statiune in care totul parca e vechi. De la stancile erodate de valuri, pana la lume si mai ales la mancare. Sincer nici nu stiu ce ma asteptam sa vad acolo.
Plaja destul de murdara, plina de mucuri de tigara si alte nu stiu cate mizerii. Muzica "motoarelor" care alimentau corturile cu bauturi si mancaruri era atat de galagioasa ca nici amaratul de radio care se auzea prin boxe pe toata plaja nu o acoperea r. Cand o auzeam, muzica de la radio era chiar draguta. Adica era cam aceeasi de acum 10 ani de cand am fost ultima oara pe acolo, ceea ce a fost cel putin hazliu dar a fost bine. Restaurantele de acolo erau multe si degeaba. Mancarea era veche sau foarte prost facuta in cele mai multe locuri; scumpa nici nu am mai zis, era subinteles. Daca nu era neaparat scumpa, era oricum proasta, fara probleme. Intr-un singur loc a fost mai decent din punct de vedere calitativ si a fost bine ca a fost macar ala, ca altfel cred ca muream de foame. Atmosfera in ansamblu era destul de trista. Plin de oameni de la tara, needucati, plin de cocalari veniti ori la "munca" ori sa cheltuie ce "au muncit" restul anului, fara numar fara numar. Daca nu eram cu niste prieteni buni, as fii plecat in urmatoarele ore de la sosire. Sper sa nu mai trebuiasca vreodata sa calc in Mamaia.

Read more...

Am obosit

Am obosit si nu sunt singurul. Toata generatia asta e obosita. Chiar toata? M-am plictisit sa ma scol dimineata si sa fac acelasi lucru in fiecare zi si nu stiu cum sa schimb asta. M-am plictisit sa nu fac ceea ce vrea si sa fiu ghidat si nici de asta nu pot scapa. Trebuie sa am un viitor nu? Mai ales unul sigur ca sa pot sa fiu fericit. Chiar? Chiar asa e?

Read more...