R O C K O P E D I A

Filmul de Piatra

2011-03-20T16:03:00.002+02:00

Intre 6 si 9 ianuarie a avut loc la Piatra Neamt, festivalul de film scurt – Filmul de Piatra. In cele 4 zile de festival, au fost difuzate 52 de filme care au intrat in competitie, dar si filme din alte categorii, precum best.ro, shorts up, oscar shorts, filminute si altele.

Recunosc ca in ultima vreme am fost mai deschis sa vad scurt metraje, de orice fel. Dupa Anonimul 2010, de la Sfantul Gheorghe, care mi-a deschis total apetitul pentru ele, am mai reusit sa ajung din ce in ce mai des la astfel de evenimente. Am fost pe la sfarsitul lunii ianuarie la ShortsUP Hall of Fame, care a avut loc la Sala Radio, unde am vazut 10 scurt metraje internationale considerate foarte bune. Mi-a mai placut foarte mult atunci cel al lui Tim Burton – Vincent, care este o animatie stop motion, creatie clasica Tim Burton, si un film realizat din colaje de alte filme – care a fost chiar foarte bun – Fast Film. Aici am vazut si pentru prima oara Poveste de la scara C (e romanesc), care mi-a placut foarte mult si pe care ti-l recomand si tie – pune in scena o situatie care pare foarte plauzibila pentru vremea cand a fost facut. Doar cateva saptamani mai tarziu, am fost la un festival de scurt metraje frantuzesti, la cinema Elivara Popescu, care face parte din Institutul Francez. Programul era alcatuit din mai multe calupuri care trebuiau sa dureze pana aproape de dimineata. Am stat la primul calup, dar avand in vedere ca nu prea imi place stilul de realizare al filmelor frantuzesti, care sincer, mi se par plictisitoare si realizate ca de niste amatori, avand in spate scenarii care, personal, cred ca sunt puerile. Dupa primele 6 filme, care teoteric au fost filme de dragoste, nu am mai rezistat si am plecat. Dupa alte doua - trei saptamani, am fost la un alt mini-festival, care a avut loc la Opera, intr-o sala improvizata, un festival care avea o oarecare legatura cu NEXT. A fost tot cu filme de dragoste, avand in vedere ca era de Dragobete. Filmele au fost destul de ok.

Aseara, Filmul de Piatra, a ajuns si in Bucuresti. In The Ark, cele 52 de filme participante la concursul desfasurat la Piatra Neamt, au fost difuzate intr-o atmosfera foarte primitoare, in regim maraton, de la ora 19:00 pana putin dupa miezul noptii,. Toate filmele au fost productii 2010 si au fost realizate in Romania si in Republica Moldova. Am vazut animatii, filme de fictiune, experimentale, documentare si chiar si videoclipuri, toate realizate in 2010. Contrar asteptarilor, cele care m-au impresionat cel mai mult au fost documentarele, care mi s-au parut foarte bune:

Tot mai mica Italie – despre o comunitate de pietrari italieni care au fost adusi in Romania inainte de 1900, pentru priceperea lor. Au fost plasati in satul Greci, unde si-au pastrat si au transmis o parte din traditiile si obiceiurile lor si romanilor de acolo. Comunitatea numara acum aproximativ 100 de oameni.

Scoala nomada – undeva la granita dintre Algeria si Maroc, copiii din satele de nomazi cu varste de aproximativ 10 ani, vin la o scoala improvizata intr-un cort, unde un profesor ii invata in afara de limba lor natala, franceza, algeriana si ceva matematica. Este prezentat si modul lor simplu de viata, locuintele in care traiesc si felul in care se distreaza acesti copii, facandu-se o analogie cu cei de la oras care ar trebui sa mearga acolo si sa vada ca nu trebuie sa stai toata ziua in fata computerului si playstation-ului.

Zmeii – povestea unor copii, tot cu varste de aproximativ 10 ani, care sunt “stapanii” cetatii din Ankara. Ei isi cumpara materiale si isi construiesc singuri zmee, pe care le inalta deasupra cetatii, ei fiind de asemenea ghizi pentru turistii care vin sa viziteze cetatea, sperand sa primeasca si o rasplata pentru asta. Sunt apreciati de multe ori pentru frumusetea zmeelor pe care le realizeaza, uneori acestea fiind cumparate de turisti. Niste copii cu un simt foarte mare al responsabilitatii si care isi impart banii castigati cu parintii lor.

Hot de biciclete in Bucuresti – documentarul castigator al festivalului, prezinta cu foarte multa ironie cat de usor se poate fura o bicicleta parcata si bineinteles protejata cu sistem antifurt, de oriunde din Bucuresti, chiar sub vazul lumii, folosind instrumente precum panza de bomfaier, un ciocan sau un cleste. Chiar daca “hotul” a fost luat la intrebari de mai multe ori, uneori chiar si de politie, a scapat usor de fiecare data, zicand ca si-a pierdut cheia. Bicicleta a fost parcata in cele mai publice locuri posibile, de la Piata Unirii in fata la Mcdonalds, (unde la orice ora trec zeci de oameni), pana la Casa Poporului, langa sediul SRI.

In afara documentarelor, mi-au mai placut : Printul negru din Nepal, care a avut si poveste si imaginea foarte bune; Vitae Nobilae – o comedie draguta; Olandezul Zburator – un film experimental despre cei care o fac online; Vara ’99 mega-hits – o animatie comica care aminteste de cum erau copiii (culmea, fix cei de varsta mea) in ’99, aparuse dialog, venea eclipsa, ascultam Genius, completam oracole; Vera vs. ursul din biblioteca (pe care il vazusem si la festivalul acela organizat de cei care fac NEXT) – o comedie romantica clasica dar bine realizata; Julie H. – un documentar experimental care, personal, mi s-a parut mai mult experimental - de-asta nu l-am incadrat in categoria documentare - despre familia si casa familiei Hasdeu; Growing – o animatie care mi-a amintit de alta animatie pe care am vazut-o cand eram in liceu, I Love Death, despre viata si evolutia omului si Ireversibil – pentru regie si imagine care au fost foarte bune.

Am fost printre singurii care au rezistat pe canapea pe tot timpul proiectiei (care a fost fara pauza), intins destul de confortabil si avand ca perna eterna si atotfolositoarea geaca de piele, primind astfel aprecierea organizatorilor. Astept cu nerabdare sa descopar alte scurt metraje la festivalurile care urmeaza si pe care sper sa nu le ratez. Ne vedem sigur la NEXT!!

Sighisoara Blues Festival 2011 - partea a IV-a -

2011-03-13T22:28:00.000+02:00

M-am trezit dimineata buimac pe la 9 si am coborat la micul dejun. Aproape toata lumea dormea la ora aia. Tot hotelul statea la jam pana dimineata. Am luat un mic dejun atat de consistent cat am avut nevoie. Singurii care au fost la masa alaturi de noi, au fost belgienii Steven, Tony si Roland. Cred ca abia ajunsesera si ei in Sighisoara. Sincer sa fiu, ei au fost cei care m-au impresionat cel mai mult din ce ascultasem pe net dintre artistii participanti. Nu neaparat pentru ca mi se pareau spectaculosi, ci pentru ca pareau sa aiba un stil foarte diferit de ceea ce ma asteptam sa aud la un Sighisoara Blues. Nu am cautat mai multe, pentru ca, asa cum am zis, voiam foarte mult sa fiu surprins de artisti la fata locului. Dupa ce am urcat, am decis ca nu are sens sa ne facem plecati, doar ca sa ni se faca curat in camera. Oricum, fiind foarte obositi, am zis ca cel mai sanatos e sa ne culcam la loc macar pana la 2, avand in vedere ca la 3 urma sa fie workshop-ul celor de la Little Brothers la care aveam in mod clar de gand sa merg.

Ganduri de la fata locului :

Ultima zi de BLUES dar si cea mai lunga - seminar de istoria BLUES-ului la pranz plus suplimentare cu inca un concert diseara; si imi e frica sa ma gandesc ce se va intampla la jam. Asa o zi se incepe in mod clar cu mai mult somn J

Eu nu am reusit sa dorm decat pana pe la 1 si ceva, ceea ce oricum m-a ajutat foarte mult, avand in vedere ca eram destul de obosit. Cred ca deja se adunasera aproape 20 de ore de concert. Destul de buimac totusi, am coborat in sala de conferinte a hotelului, unde avusese loc workshop-ul lui Doug Macloud cu un an in urma, dar nu era nimic aranjat inca in sala – dadea Vali Racila indicatii pe acolo. Pana la urma, s-a decis sa nu mai fie in sala de conferinte si s-a mutat tot in crama, in prima sala. S-au facut acolo niste miscari de forte si totul era gata. Cei de la Little Brothers pareau foarte incantati sa fie acolo, sa cante, sa povesteasca cu noi. In afara cantatului, pe care se vedea ca toti 3 il fac din suflet, au povestit cam tot ce au putut pe scurt despre instrumentele lor, despre muzica pe care o canta, despre cum s-au cunoscut. Bineinteles ca de fiecare data cand povesteau despre muzica, erau mentionate extrem de multe nume ale celor care au fost primii sau oricum printre primii care au cantat old music. Am notat cateva nume pe aici, dar nici mie nu imi spun momentan mare lucru – pana data viitoare voi sti mai multe, sper. Au vorbit despre muzica pe care o canta si despre aparitia si evolutia ei in istoria muzicii. Frankie a povestit multe despre cum a inceput el sa cante si cum, la fel ca la majoritatea celor care se apuca de cantat la chitara, a plecat de la Hendrix, Led Zeppelin, Rolling Stones si toti titanii din anii 60. Ne-a povestit despre toate chitarile lui, mai ales despre banjo. Banjo-ul lui era unul mai deosebit, fiind unul foarte rar, cu 5 corzi, in general un banjo avand 4 sau 6 corzi. Mi s-a parut inedit ca a 5-a coarda a banjo-ului, pleca de undeva de la mijlocul gatului chitarii. In general, un banjo e facut din metal, dar in mod deosebit, al lui era din lemn. Fiecare cantaret, are propria lui relatie cu banjo-ul, propriul sau tip de acordare. Zicea ca a gasit pe un site, un tip foarte pasionat de banjo, care a facut o lista cu toate tipurile de acordare si ca a ajuns pe la 4000. Mike a povestit cate ceva despre cele doua mandoline ale lui. Numele de mandolina vine din limba italiana care insemna “dezacordat”. Mike a povestit despre cum s-a cunoscut cu Frankie si Kim cu multi ani in urma la un festival, pe vremea cand fiecare canta separat – s-a intamplat la un festival de gen din Danemarca mi se pare, unde si-au dat seama ca stilurile lor sunt apropiate si ca pot canta impreuna. Oricat de mult le placea sa povesteasca, nu se compara cu cat de mult le placea sa cante. Frankie a si zis ca atata timp cat nu ne ridicam toti si plecam, ei inca o sa cante, ceea ce mi s-a parut extraordinar. Cu toate astea, aproape de ora 6, au decis sa incheie, ca sa ne putem pregati de concert. Ne-au multumit pentru participare si pentru caldura cu care i-am primit. Inainte sa plecam, Vali Racila ne-a zis ca cel mai probabil, aceste seminarii vor continua si anul viitor, tot in crama, unde se aude mult mai bine decat in sala de conferinte de la parter. Totul a fost ca o lectie de istorie, alaturi de niste oameni incredibili, foarte dornici sa cante si sa isi spuna povestile. Am urcat sa mananc si m-am intalnit cu prietenii pe care ii cunoscusem cu o seara inainte. Am mancat carnati de mistret, una din specialitatile lor. Au fost exact pe gustul meu. Imediat dupa, am plecat spre sala de concert, pentru ultimele concerte, care se anuntau de neuitat.

Asa cum am fost anuntati, seara a fost deschisa de Vali ‘SirBlues” Racila si Raul Kusak, care faceau lansarea oficiala a albumului proaspat terminat. De aceea am zis ca in prima zi am cumparat albumul inainte de lansare; atunci inca nu stiam de concertul lor – iar albumul l-am cumparat in prima zi, fara sa gandesc – a fost o reactie reflex cand am vazut Vali Racila si Raul Kusak. La 8, Berti Barbera a urcat din nou pe scena si i-a prezentat pe cei doi, mentionand cat de special i s-a parut albumul lor si invitandu-l pe Nicu Alifantis, care a produs acest album, sa spuna cateva cuvinte. La cateva minute, scena a fost eliberata, iar cei doi si-au luat locurile pe scena. Raul Kusak, la pian si Vali Racila in jurul chitarelor sale extraordinare. Concertul a fost integral acustic, cantand coveruri intr-o varianta proprie extraordinara. Stiam unele piese destul de bine din alte concerte ale lui Vali Racila. Kusak a cantat de asemenea si la triola, pe care se pare ca o indrageste foarte tare, pentru ca il vad din ce in ce mai des in orice fel de concert, cantand la ea – lucru care imi place foarte mult, avand un sound deosebit. A avut un moment foarte haios in care canta in acelasi timp, cu o mana la pian, cu cealalta la triola si sufla prin tubul acela pe care il avea atasat facand si un fel de backing-vocals. Vali Racila este inconfundabil, prin vocea lui unica – foarte delicata, calda si care te face automat sa zambesti; cat despre chitare, sunt toate deosebite, mai ales cea metalica, care din cate am inteles are peste 100 de ani. Mi-a placut foarte mult cum au cantat. Sunetul a fost impecabil, parca scos de pe album chiar, iar cei doi au cantat ca de fiecare data, perfect. Fiind un concert adaugat cred, in ultima clipa, nu au putut sa cante prea mult, asa ca, dupa 5-6 piese, au parasit scena in ropote de aplauze. Sala era in picioare, aplaudand din toata inima, fiind vizibil impresionata de acest duo special. Cu toate ca nu cred ca se asteptau si nici timpul nu era suficient, nu au avut de ales si au trebuit sa se intoarca pe scena pentru inca un cantec. Vali Racila ne-a multumit, si fara sa ia nicio chitara in mana, l-a prezentat pe colegul sau, Raul Kusak la pian, care incepuse piesa. Parea sa fie o piesa instrumentala, iar din cum suna, era destul de melancolica. Numai cand imi amintesc ce s-a intamplat de fapt, ma trec niste fiori incredibili – era de fapt Little Wing – lucru pe care l-am realizat in momentul in care Vali Racila a inceput sa cante. Eram impietrit. Cred ca ultima oara cand am fost atat de socat, mirat, extaziat de o piesa, a fost la Brothers in Arms, unde erau atatea motive sa fiu asa (Mark Knopfler, Royal Albert Hall, Londra, sunetul ireal…) – si atunci stiam ca o sa aud piesa. A fost cea mai plina de sentiment, profunda, instrumental ametitoare si perfecta varianta Little Wing pe care am auzit-o. Piesa are si o semnificatie deosebita pentru mine – imi treceau atunci prin cap atatea amintiri. O realizare muzicala de neuitat care mi-a parut rau ca a durat atat de putin.

In pauza, am mers in foaier, unde i-am felicitat pe cei doi, care mi-au si semnat in agenda. Fiind ultima zi, era foarte mare aglomeratie pe acolo. Voiam foarte mult, inca dinainte de concert, sa imi cumpar CD-ul celor 3 belgieni, mai ales pentru ca auzisem ca sunt in numar mic. Intrasem in sala si nu am mai fost atunci, dar dupa pauza, a fost primul lucru pe care l-am facut. Chiar daca a fost mai scump si avea doar 8 piese, am avut un sentiment ca nu o sa regret. Pareau prea speciali ca sa nu imi placa si sa regret decizia.

Am intrat in sala, iar cei 3 belgieni au preluat scena. Steven de Bruyn, Tony Gyselinck si Roland van Campenhout – erau cei 3 care, din cate mi s-a parut mie, sper sa nu gresesc, canta impreuna doar ca un experiment, neconsiderandu-se o trupa. Sound-ul lor era unul total neasteptat pentru un festival de blues. Cred ca, in mare parte, nici macar nu a fost blues. Cred ca a fost un mix perfect intre ceva blues, mai mult jazz cu o picatura de psihedelic/progresiv si peste astea, elemente electronice. WOW!! Roland a facut partile de chitara si voce la unele piese. Roland e un chitarist calculat, care are o istorie lunga in muzica si in blues. Nici nu stiu exact cu cine sa il compar. Era chiar inedit intr-un fel. Vocea lui era cu totul deosebita, avand un ton gros deosebit, si un fel de a povesti mai mult decat a canta. Tony, un baterist foarte talentat, care avea ritmul in sange, si-a demonstrat calitatile la setul de tobe, dar el a facut de asemenea si toate sunetele electronice pe care le scotea dintr-un fel de…nu stiu ce era, dar avand in vedere ca, aparent raspundea si la presiune si la locul unde apasa si la miscare, m-a facut intr-un fel sa ma gandesc la un Continuum. Dar nu avea nicio legatura, pentru ca Tony scotea din “tableta” aceea, tot percutii, ceva mai deosebite si mai puternice sonor decat cele de baterie, avea sunete pur electronice, vajaituri, fasaituri si tot felul de minunatii de genul asta, care se potriveau bineinteles foarte bine. Steven era un fenomen. Instrumentul lui de baza era muzicuta. Avea destul de multe pe care le schimba chiar de mai multe ori in aceeasi piesa. Oricum facea, parca tot scotea un sunet total diferit din ele. Una dintre ele era cea mai mare muzicuta pe care am vazut-o vreodata – o muzicuta bass – la inceput nici nu stiam cum o sa reuseasca sa cante la ea. A avut la un moment dat o bucata in care a cantat la un fluier asemanator cu o macaitoare – de fapt, cred ca era chiar o macaitoare. Cu toate astea, cel mai inedit instrument pe care l-a folosit, a fost ceva pe care cred ca nimeni din sala nu-l mai vazuse. Era un Omnichord (am aflat cum se chema, pentru ca mi-a zis chiar el si mi-a scris in agenda), care era o combinatie intre acordeon si Continuum in mare parte. Era un instrument destul de mare, cam la fel de gros ca o chitara electrica, in forma de melc, cu zeci de butoane si slide-uri pe el. Sound-ul unui Omnichord era pur electronic, amintindu-mi clar de ce am auzit scos din orgile si sintetizatoarele lui Jean Michel Jarre sau de sunetele lui Rick Wright. Steven mi-a zis ca si el l-a gasit pe eBay si ca e un instrument la care se invata foarte usor sa canti, lucru care l-a atras si pe el de prima oara cand l-a vazut. Au cantat o parte din piesele pe care le au pe album, care au sunat foarte foarte bine dar, ca sa fie totusi putin in spiritul festivalului, au avut si 2-3 piese blues clasice, dar care, bineinteles le-au cantat tot in adaptarea instrumentala specifica lor – ceea ce a fost foarte impresionant. Nu stiu de ce exact, dar au cantat foarte putin, aproximativ o ora si ceva - a fost, in mod clar, mult mult prea putin. La bis, au revenit pe scena, in cele mai galagioase aplauze posibile. Au cantat ceva mai deosebit, (de parca nu fusesera deja deosebiti) o piesa la care Roland a folosit chitara metalica a lui Vali Racila. Ca orice lucru bun, dureaza putin, e insuficient si oricand ai vrea mai mult din el. Acesta a fost cel mai bun lucru din tot festivalul. Imi doresc foarte mult sa am ocazia sa ii vad din nou cat de curand, fiind trecuti deja pe lista de trupe pe care este imperativ sa le revad. Trei instrumentisti de mare mare clasa au cantat pe scena de la Sighisoara Blues Festival si nici macar nu au trebuit sa cante blues pentru a impresiona toata sala. Eu, eram total exploziv. Am fost extrem de impresionat, surprins si bucuros de ceea ce am auzit. La sesiunea de autografe, au fost foarte mirati sa afle ca CD-urile se vadusera toate si ca foarte multi dintre cei care veneau sa le ceara autograf, ii intrebau cum pot sa faca rost si de CD. Se pare ca am fost mai mult decat inspirat sa cumpar CD-ul inainte de concertul lor. Roland mi-a semnat cel mai deosebit autograf pe care l-am primit pana acum, facandu-mi un desen foarte haios cu el, iar Steven mi-a desenat si o muzicuta, in afara faptului ca mi-a povestit despre instrumentele lui. Speram foarte mult sa ii vad la jam session.

Si seara abia incepuse.

In scurt timp, am revenit in sala, pentru ultimul concert al festivalului, Murali Coryell. Murali Coryell este fiul lui Larry Coryell, un instrumentist foarte cunoscut, care activeaza mai mult in jazz si care am inteles ca a fost chiar si la noi intr-un anume concert. Nu stiam despre asta. Introducerea lui Berti Barbera l-a descris pe Murali, care este un nume de provenienta indiana, ca un artist care a crescut intre artisti inca de cand s-a nascut. A fost tinut in brate de Jimi Hendrix, cand avea doar 2 luni, Jimi avand o pasiune pentru mama lui, care era o femeie foarte frumoasa, asa cum chiar el ne-a marturisit. O perioada de timp foarte lunga, de ani de zile, a locuit in aceeasi casa cu Santana, iar cand avea vreo 10 ani, l-a cunoscut pe Miles Davis. Bineinteles ca asta e doar crema. Cu siguranta sunt pe lista zeci de alti super-artisti pe care i-a cunoscut, datorita tatalui sau. Murali a urcat pe scena impreuna cu Liviu Pop si Lenny Bradford, alaturi de care oricum canta de 2 zile la jam session-uri. In mare parte, a cantat piese de pe albumele sale, compozitii proprii. A sunat fain, dar nu a fost ceva chiar deosebit, dupa parerea mea, fiind neinspirat sa cante asa multe balade. Mi-ar fi placut un show mult mai dinamic, mai intens. Au fost si astfel de piese dar prea putin parca. Piesa care mi-a placut cel mai mult, a fost In the Room with Jimi, care se intelege de la sine de unde e inspirata. Piesa era un fel de tribut adus lui Jimi, avand multe bucati preluate din piesele arhicunoscute ale lui – cel mai tare m-am bucurat sa aud ceva Machine Gun. Spre sfarsit, Murali a chemat toti artistii sa vina pe scena, pentru un jam session oficial; primii si singurii care au raspuns invitatiei si care erau gata sa urce pe scena, au fost Diane Blue si Roberto Morbioli. Impreuna, au incheiat oficial festivalul in cele mai pure ritmuri de blues.

Inapoi la hotel, in crama, era o aglomeratie foarte mare, asa cum nu mai vazusem pana atunci. Erau cam toti artistii acolo, plus o multime de oameni. Era evident ca nu o sa apucam sa stam nici macar pe jos in fata, totul fiind foarte plin. Pentru ca eram foarte obosit, in mare parte voiam sa ii vad pe Steven, Tony si Roland. Nu mai stiu in ce ordine au urcat pe scena in seara aceea, dar stiu ca a fost foarte mare aglomeratie pe scena; erau toti pe acolo si chiar voiau sa cante. Lenny a fost din nou bassist-ul principal, cantand orice, oricum cu un profesionalism incredibil si mai ales cu o placere totala. I-am si zis ca il apreciez foarte mult pentru ca se vede ca el nu canta muzica, ci o simte – facand cantatul ceva care sa para atat de usor. Intotdeauna cu un zambet larg pe buze, plin de viata, nu a dat nicio secunda semne de oboseala. Liviu a fost, ca in fiecare an, inima festivalului. El i-a antrenat pe toti sa cante – pentru ca mare parte din artisti il cunosteau pe el. Am uitat sa zic ca, la concert, inainte sa urce pe scena Murali Coryell, Berti a facut o gluma zicand ca ar trebui sa numim festivalul Sighisoara Pop Festival, ceea ce nu ar fi asa o mare prostie, avand in vedere ca multi dintre invitati vin datorita lui. Liviu a batut pana dimineata din nou, el inchizand festivalul, la fel ca si in anii trecuti. Chiar se vede pasiunea pe care o are pentru muzica prin tot ceea ce face, mai ales prin cum canta. La fel ca si Lenny, si el poate sa cante absolut orice, cu oricine.

Sincer sa fiu, imi era teama ca dupa cele 2 seri foarte pline de dinainte, sa nu se sparga gasca pe la 3 dimineata, ca in anul precedent, cand marea parte a artistilor aveau avion la 5 dimineata. Nu a fost nici pe departe cazul. Pe la inceputul jam-ului, vagabonzii au invadat scena si alaturi de Kusak la pian, au cantat cateva piese in asteptarea Davinei, care pana la urma nu a mai urcat pe scena. A fost o faza haioasa : Darren a rugat pe cineva sa o cheme pe Davina, pentru ca o vazuse in camera cealalta. Tipul s-a intors si i-a zis ca o sa vina mai tarziu. Darren a intrebat : “But what was she doing??” Raspunsul a fost : “She was smoking!” Darren : “Davina is SMOKING????” a zis el foarte mirat de ceea ce a auzit. Foarte hazliu a fost socul lui. Nu a dat importanta si a continuat sa faca ce a facut extrem de bine in serile precedente, adica sa cante. Nu la mult timp, au fost schimbari de muzicieni si Liviu a trecut la tobe, Roberto la chitara, Diane la voce si muzicuta, bineinteles Lenny la bass, Darren era si el pe acolo cred, si spre bucuria mea, a aparut si Steven. Au cantat impreuna cateva piese, propuse de Diane si Roberto. La un moment dat, la sfarsitul unei piese, Steven a preluat initiativa si le-a propus tuturor o piesa, zicandu-le in ce game trebuie sa cante; in rest, trebuiau sa il urmareasca pe el. Bineinteles, toti au fost de acord. Habar n-am ce piesa a fost, dar a fost super tare si Steven a aratat din nou ca este un instrumentist deosebit - voce si muzicuta, cea din urma la un nivel pe care nu cred ca am mai avut ocazia sa-l ascult live vreodata… cel mai complex muzicutist pe care l-am vazut. Schimbarile instrumentale de pe scena erau permanente. La fiecare 2-3 piese se schimba cel putin un instrumentist. Era o dinamica extraordinara. Cel mai misto era ca de la un punct in colo, adica de pe la ora 3 si ceva, tot dadeau semne din ce in ce mai multi ca o sa plece de tot, strangandu-si instrumentele, zicand la revedere – dar se pare ca le cam placea ce se intampla pe scena si tot reveneau. Pe la ora 4, ramasesera pe scena destul de putini, Murali, Liviu, Lenny, asa ca am urcat in holul hotelului, chiar cu gandul sa urc in camera. Recunosc ca se simtea putin ca nu dormisem de ceva zile, asa ca am zis ca poate e cea mai buna idee sa inchei. Nu a mers!! In hol, am mai ramas putin cu prietenii care urmau sa plece la hotel Rex, si, din sala de conferinte se auzeau cei de la Little Brothers. Au facut exact cum mi-au zis in prima seara. Cand toata lumea se duce intr-o camera sa cante, ei se duc in cea de alaturi si au si ei propriul concert. Am urcat in camera, mi-am luat ultimul Snickers si am ramas in continuare. In sala, se statea pe jos, si nefiind prea multi oameni, atmosfera era foarte relaxata si linistita. Nu era la fel de galagios ca si jos, pentru ca se canta fara amplificare de niciun fel. In jumatate de ora de cantat si povesti, ii tot vedeam pe cantaretii de jos cum pleaca, cu instrumentele stranse. Lenny a fost cel mai curios de ceea ce se intampla si am fost foarte mirat sa il vad ca a intrat in sala cu bass-ul in mana, a ascultat alaturi de noi cateva piese, urmarind stilul lor de a canta si fiind bucuros ca e acolo si aude ceea ce se canta – aproape ca ii venea sa ia si el loc acolo alaturi de ei si sa povesteasca. Mi s-a parut un gest foarte deosebit din partea lui. Mike a propus dupa aceea sa ne invete un dans vechi, pe muzica pe care o va canta Frankie. A format 4 perechi, fiecare intr-un colt si a explicat pe rand fiecare miscare pe care trebuie sa o faca, cum se combina partenerii si tot asa. Oricum, a zis ca el o sa conduca dansul, dupa ce fiecare pereche a inteles dansul. A iesit destul de bine!! Mi-a placut la nebunie, chiar daca nu am participat direct. Il tin minte in mare parte si as putea sa ti-l arat la urmatoarea petrecere cand ne vedem. Aparent, avand in vedere ca vazusem ca toti artistii plecasera, credeam ca jos se terminase cantarea. Oricum, parca era deja ora 5. Am plecat din sala de conferinte, luandu-mi la revedere de la cei de la Little Brothers, cu gandul sa merg si eu sa ma culc. Nu mi-a venit sa cred, dar inca se auzea muzica de jos. Am coborat si eram total derurat. Toti artistii erau inca acolo!!! Oamenii astia chiar s-au indragostit de Sighisoara. Cred ca ultima jumatate de ora de jam a fost cea mai speciala, pentru ca erau pe scena instrumentisti din 5 din cele 6 trupe din festival, a 6-a fiind Little Brothers, care oricum cantau sus. Lenny, Liviu, Murali, Roberto, Steven, Darren (care facea si o parte de clape) si chitaristul de la Crossroads. Nu mai puteai sa arunci nici un ac pe scena. Spectacolul lor a fost complet din absolut toate punctele de vedere… magic. S-a incheiat pe la 6, chiar putin dupa 6.

Am adormit imediat dupa ce am iesit de la dus. Era aproape 7. M-am trezit, am luat micul dejun si am plecat. La coborare, in hotel, m-am intalnit cu Roland, caruia i-am multumit inca o data pentru spectacol si i-am zis ca sper sa il revad si in alt show la noi. A fost amabil si mi-a multumit pentru aprecieri. La 10:20 am luat rapidul spre Bucuresti. Am dormit mai bine de jumatate de drum, auzind in continuare sunetul muzicutei lui Steven, al trombonului lui Darren sau al chitarii lui Murali... Am visat blues.

A fost unul dintre cele mai placute, relaxante si totodata obositoare in cel mai revigorant sens (nu cred ca suna logic) evenimente la care am participat vreodata. Au trecut mai bine de doua saptamani si inca simt mirosul lemnului din hotel, inca vreau sa ma trezesc dimineata ca sa cobor la micul dejun, sa iau masa inainte de concert si sa blues. Nimic nu se compara cu 3 zile la sfarsit de februarie, intr-un loc de vis, unde vii doar ca sa te relaxezi si sa asculti cea mai buna muzica posibila.

Ganduri de la fata locului :

A fost BLUES. Un festival extraordinar de spectaculos, cu artisti de prima clasa si chiar mai mult, care au cantat ca intre prieteni cu pasiune si bucurie, in fiecare zi, pana la 6 fara un pic dimineata. Atmosfera a fost foarte calda si primitoare, mancarea foarte buna si m-am simtit ca si cum as petrece cu cei mai buni prieteni. Multumesc Sighisoara!! :)

Chiar daca am scris(nici mie nu imi vine sa cred) atat de mult, nu am reusit sa exprim nici macar o zecime din sentimentul pe care l-am avut acolo si felul in care m-am simtit. Trebuie sa vii acolo, sa vezi cu ochii tai si sa auzi cu urechile tale - desi mai mult iti folosesti inima si sentimentele - ce este cu adevarat si ce inseamna Sighisoara Blues Festival. Sper sa ne vedem acolo. Eu sigur o sa fiu acolo peste 347 de zile.

Promit ca in urmatoarele zile, voi atasa si un link catre cateva fotografii pe care le-am facut - fotografii pe care le voi posta pe Flickr.

Sighisoara Blues Festival 2011 - partea a III-a -

2011-03-12T18:57:00.002+02:00

Dimineata, desi era pus ceasul sa sune, undeva pe la 9, pentru a ma trezi la micul dejun, m-am trezit destul de linistit pe la 10. Nu stiu ce s-a intamplat, dar cred ca am inchis alarma de la ceas fara sa-mi amintesc macar. Fiind tarziu, m-am schimbat numaidecat, si la 10 si 8-10 minute eram deja jos – chiar nu voiam sa ratez micul dejun, era pacat. In jumatate de ora, eram deja adormit. Am iesit putin pe la 2 sa ma plimb si sa prind cateva poze cu ninsoarea superba pe vremea extraordinar de calda de afara. A meritat, bineinteles. O plimbare printre casele vechi, pe strazile goale, pe ninsoarea aceea superba, respirand acel aer curat, era exact ceea ce imi promisese Sighisoara. Nu a durat mult si s-a inserat. Am coborat sa iau cina, inainte de concert si am avut placuta surpriza sa il vad la masa alaturata pe Raul Kusak. Eram in RAI. Era clar ca nu venise doar pentru spectacol, ci avea de gand sa cante, chiar daca era numai la jam session, dar ma gandeam sa il rog mai tarziu sa imi semneze discul cumparat in prima zi, mai ales ca era si Vali Racila pe acolo.

Ganduri de la fata locului :
Ziua 2 de festival. "Ladies night" astazi, alaturi de Diane Blue si Davina and The Vagabonds. Atmosfera incepe sa devina din ce in ce mai incitanta - Diane Blue a facut un preview aseara la ce sa ne asteptam. Si cum ieri abia s-au incalzit, ma astept ca azi sa plecam de la jam session direct la micul dejun. Sa fie BLUES !!!

Cum ziceam, a doua zi a fost Ladies Night, conform traditiei incepute anul trecut cu Eden Brent si Sue Foley. Berti Barbera a facut bineinteles prezentarile si a anuntat modificarile de program ale zilei urmatoare: inca un concert special in deschiderea celorlalte doua deja programate, fiind vorba de concertul Vali ‘SirBlues’ Racila si Raul Kusak (bucurieeeeeeeeeeeee!!!!!) si un workshop care urma sa fie tinut de catre cei de la Little Brothers, care aveau destule de povestit a doua zi la ora 15:00. Totul suna extraordinar!! Berti nu ne-a mai tinut mult de vorba si a lasat spectacolul sa inceapa.

Diane Blue si Roberto Morbioli au fost cei care au deschis seara. Pe Diane am cunoscut-o deja la jam session, la fel si pe restul trupei, adica Liviu Pop la tobe si Lenny Bradford la bass, dar pe Roberto Morbioli chiar nu imi amintesc daca l-am vazut in prima seara la jam. E posibil. Show-ul celor 2 artisti a fost ca la mica intelegere intre doi prieteni: fiecare dintre cei doi a avut partile lui de concert cu trupa dar a avut si cateva piese impreuna. Avand asta in vedere, si-au rezervat ceva mai mult timp pentru cantare, adica aproape doua ore. Au cantat multe cover-uri foarte cunoscute dar si piese creatie personala. Show-ul lor a fost foarte bun, Roberto avand o serie de piese de blues extraordinare care aproape m-au ridicat in picioare, mai ales ca la una dintre ele a facut o plimbare prin public, in timpul solo-ului. Diane Blue a fost si ea cel putin la fel de spectaculoasa, atat la voce cat si la muzicuta. Am fost putin mirat de solo-urile lui Liviu. Pare ca e mai linistit, mai calm, mai calculat. Nu am vazut solo-urile interminabile care ridicau sala in picioare acum 2 ani la festival sau la alte concerte, in general Kusak/Pop, in care l-am vazut. Lenny a fost de milioane. Imi amintea de Mike Nuno, care a fost tot la fel, omniprezent acum 2 ani la festival, si el de asemenea un basist remarcabil.

Dupa o scurta pauza, flash-urile de lumina din foaier anuntau ca trebuie sa intram inapoi in sala pentru al doilea concert al serii. A doua doamna avea de gand sa vina printre noi, si anume Davina. Nu aveam nicio idee la ce sa ma astept per total, dar stiam ca trombonistul si tobosarul pe care ii vazusem cu o seara inainte au ceva de zis. Davina and The Vagabonds ne-au oferit un New Orleans Blues. Un stil de blues in care in mod neasteptat lipseste chitara, dar sunt obligatorii instrumente precum pianul sau instrumente de suflat precum trompeta sau trombonul. Un stil de muzica plin de viata, cu ritmuri alerte, o combinatie intre dixieland, blues, jazz si altele, cred, un stil care imi aminteste de filmul Chicago, un stil care reprezinta de fapt un spectacol prin definitie. Davina a fost cea care a cantat la pian si cea mai mare parte a pieselor si la voce, dar si ceilalti instrumentisti, tobe, trompeta, trombon, contrabas, au avut fiecare cel putin o piesa la care au cantat si la voce, fiecare dintre ei ducand parca putin in alta directie stilul de cantat. Show-ul lor a fost absolut, de la felul in care au cantat, la felul in care aratau si erau imbracati, la energia interminabila pe care o aveau si solo-urile incredibile pe care le-a avut de nenumarate ori fiecare membru. Davina insasi, era… o femeie si jumatate – o tipa plina de tatuaje care de care mai deosebite si care te faceau sa zambesti. Pe bratul stang, avea tatuat un ditamai patefonul – ala mi-a placut mie cel mai mult – avea o groaza de alte tatuaje pe maini pe piept sau pe gat; erai total cucerit de machiajul ei si de felul in care arata din cap pana in picioare. Prin show-ul lor, au fost in permanenta comunicare cu publicul care nu a fost mai presjos, a fost receptiv si deschis. Darren, trombonistul a fost cel care parea ca, la cata energie consuma, o sa primeasca in curand o factura de la Electrica; daca nu canta la trombon, dansa, cand canta la trombon, oricum dansa, cand canta la voce, canta si la trombon si daca nu canta la voce oricum canta si dansa; ca sa nu mai zic ca era in permanenta cu zambetul pe buze, un zambet cat trei. El era cel care il antrena si pe trompetist, care nu a fost mai prejos la cantat si tinea pasul cu toate nebuniile lui Darren. Iar Connor, bateristul, chiar daca parea ca sta cuminte la locul lui acolo in spate, ascuns in spatele pianului si al setului de tobe, stia foarte bine sa se faca auzit. A fost pacat ca pianul nu s-a auzit atat de tare cum trebuia, nu stiu de ce. Am vazut ca s-a tot incercat si de la sunet si de pe scena o rezolvare, dar nu prea a mers. A fost un show de milioane pe care mi-as dori sa pot sa il revad. Mai tarziu, la autografe, Davina mi-a semnat cu drag in agenda si mi-a marturisit ca are si ea o agenda exact la fel – tot un music book. M-am gandit destul de mult pe care dintre CD-uri sa il cumpar si l-am ales pe cel al lui Diane Blue, mai ales ca am vazut ca era un CD live cu o groaza de instrumentisti, printre care si Lenny Bradford.

Inainte sa plec, m-am imprietenit acolo in foaier cu doi tineri, cam tot de varsta noastra, care venisera la Sighisoara Blues pentru prima data – se vedea ca sunt pentru prima data, pentru ca in prima seara ratasera jam session-ul si stateau la hotel Rex, plangandu-se de cat de departe e – amatori. Am plecat de acolo direct spre crama, la jam session bineinteles. Primul lucru pe care l-am vazut cum am intrat in ultima sala unde se canta, a fost grand piano-ul Yamaha si Moog-ul care era deasupra lui. Era clar: Kusak. Urma sa fie si mai interesant, se pare, decat in prima seara. Principalii oameni pe scena au fost, ca si in prima seara – Murali Coryell, Liviu Pop, Lenny Bradford, Diane Blue, Roberto Morbilio. In plus, a fost Kusak care a cantat destul de mult si bineinteles a fost total binevenit, avand in vedere ca nu s-a rusinat sa faca si el spectacol cat de mult a putut. Ceva mai tarziu, a aparut si Davina, alaturi de toti vagabonzii ei, nu stiu daca a cantat cu altcineva – oricum nu a stat prea mult – doar cateva piese, dupa care Kusak a revenit la clape. Vagabonzii au ramas toti pe acolo, mai ales Darren, trombonistul care se vedea clar ca se simte in elementul lui cand canta mult si mai ales, orice. Era super fain cum un grup de instrumentisti care nu mai cantasera pana acum impreuna, se intelegeau atat de bine pe scena. Muzicienii veneau-plecau – tot timpul se schimbau intre ei. Bineinteles ca Lenny nu a putut sa stea chiar tot jam-ul la bass, asa ca, a mai schimbat cu Paul Baciu, care a fost extraordinar ca intotdeauna. Am observat ca Murali chiar era incantat sa cante alaturi de el si Kusak. Se intelegeau foarte bine pe scena. Tot in jurul orei 6 fara ceva, s-a terminat si a doua seara de jam, incheiata tot de Murali Coryell.

Ganduri de la fata locului :
BLUES-ul se incheie putin inainte de 6 dimineata, se pare. O zi colosala, muzica mi-a ridicat parul de pe mana si mi-a dat fiori mai mult decat o data. Diane Blue si Roberto Morbioli au deschis seara, fiind urmati de Davina and the Vagabonds care au dus spectacolul la un total alt nivel. Jam session-ul a fost condus de catre Murali Coryell, Liviu Pop si Raul Kusak. O treaba extraordinara! Buna noaptea, din nou!

Sighisoara Blues Festival 2011 - partea a II-a -

2011-03-11T20:50:00.002+02:00

Sighisoara, am revenit si stii ca mi-a fost dor de tine!! Lucrurile au fost putin diferite pentru ca anul acesta am ales sa merg chiar la hotel Sighisoara care era in cetate, fiind hotelul unde stateau cea mai mare parte a artistilor si in crama caruia s-au tinut si jam session-urile in fiecare an dupa concerte. Era destul de incomod, plictisitor si chiar obositor sa merg de 2-3 ori pe zi pana la hotel Rex si inapoi, care era destul de departe, tinand cont si de faptul ca sala unde aveau loc concertele era chiar la iesirea din cetate, deci foarte aproape de hotel Sighisoara. Diferenta de pret, care a fost oricum mica, chiar a facut toti banii. Iti garantez!!
Dupa ce ne-am cazat, eu am coborat numaidecat sa mananc. Imi era foarte dor sa mananc o ciorba de fasole la pita. In general nu sunt prea mare fan al ciorbei de fasole, adica nu sunt mai deloc de fapt – dar pe cea de acolo, in acea combinatie, adica in pita – care este de fapt un cilindru de paine cu coaja foarte groasa in care este ciorba – si cu ceapa pe care o ai pe langa...crede-ma este o delicatesa.

Pe la 7 am coborat la sala de concert, pentru deschiderea festivalului si primele concerte. Cand am ajuns, lumea abia incepea sa se stranga, asa ca m-am dus in foaier unde m-am intalnit, ca in fiecare an, cu o prietena care nu rateaza nici ea festivalul cu niciun pret; pentru ea e mai simplu pentru ca e din Sighisoara. Mi-am cumparat, ca de fiecare data, CD-ul de la editia precedenta, a 6-a (le am pe toate, bineinteles) si am fost foarte surprins sa vad un CD Vali Racila si Raul Kusak. WOW!! Era un vis. Doi titani ai blues-ului de la noi, pe acelasi disc. Mi l-am cumparat fara sa ma gandesc, fara sa stiu ce urma sa ma astepte si ca l-am cumparat de fapt inainte de lansarea oficiala. Pe la 8 si un sfert, Berti Barbera a urcat pe scena si ne-a urat bun venit la a 7-a editie a festivalului. Inca nu eram sigur la ce sa ma astept de la artisti, comparativ cu anii trecuti. Ii ascultasem pe toti din ce gasisem pe youtube, pe toti, dar erau destul de proaste inregistrarile si nu voiam sa stric placerea de a-i asculta prima oara la festival.

Festivalul a fost deschis de trupa romaneasca Crossroads (TM), care au sustinut ca nu sunt din Romania ci din Timisoara. Am mai auzit de ei in mod clar pana acum, dar chiar nu imi amintesc cand am mai fost la ei la concert. Au avut un spectacol bun de deschidere. Am auzit piese precum Time Machine, Kitchen Blues, Woman Across the River, Crossroads, bineinteles ,si Superstitious, care a incheiat show-ul lor. Mi-a placut foarte mult efectul pe care il folosea Bogy, vocalul care canta in acelasi timp si la muzicuta la unele piese. Facea muzicuta sa sune ca si cum ar fi pe un disc vechi de blues; atat de profund era sentimentul incat aproape ca auzeam click-uri si poc-uri de la zgarieturile de pe disc, un indicator suplimentar al vechimii foarte mari. De multe ori, imi place sa aud niste inregistrari originale, care e posibil sa nu fie asa curate din punct de vedere calitativ – calitatea mai proasta face veridica vechimea inregistrarii si parca te trimite inapoi in timp. De asemenea, si chitaristul trupei a facut o treaba buna, lucru pe care l-a aratat si la jam session-uri. A fost fain ca a deschis festivalul o trupa straina (din Timisoara), dupa cum considerau ei, desi acum un an s-a zis ca se vrea ca festivalul sa includa doar artisti straini; anul trecut a fost deschis de un duo – Raul Kusak si Liviu Pop iar Kusak imi amintesc ca a zis ca a fost un duo strain, avand in vedere ca Liviu Pop canta mai mult in State – deci au fost romanul Kusak si americanul Pop.

A doua trupa a serii a fost Little Brothers. O trupa originara din State, din New Jersey care sustine mare parte din spectacolele lor in New York. Frankie, Kim si Mike au fost cei 3 instrumentisti care au compus trupa. Genul abordat de trupa a fost old music, care a fost de fapt mai mult unul din parintii BLUES-ului, un gen de muzica pe care ei l-au asociat cu social music, de pe la inceputul secolului al XX-lea, cand nici nu se canta pe scene, ci lumea se strangea in jurul celor care cantau la diverse manifestari sociale. Frankie, care era liderul trupei, a povestit foarte multe despre ce canta si instrumentele pe care le folosea – el fiind in cadrul trupei chitara (acustica) si voce; Kim, sotia lui, canta la fiddle (vioara) si uneori voce, iar Mike canta la mandolina. Au avut cu ei o multime de instrumente, despre care au spus mai multe la workshop-ul pe care l-au tinut in ultima zi.

Cum ziceam, Frankie avea de multe ori ceva de spus inaintea pieselor, lucru care mi-a amintit si de povestile extraordinare pe care le-am auzit anul trecut de la Doug Mcloud. A trecut putin prin istorie si a amintit ca „Before there were guys with guitars playing blues, there were women with big jazz bands playing blues.” Asta in contextul in care, asa cum am zis, au fost piese la care Kim a fost vocalul. Ascultand muzica lor, care intr-un fel nu suna deloc a blues-ul pe care il ascult eu in general, mi-am dat seama pe la jumatatea recitalului, cat de multe pasaje, fragmente, bucati cat de mici – instrumentale sau ritmice – din ce cantau ei, se regasesc chiar si astazi in piesele celor mai mari cantareti de blues si cat de importanta este istoria si revenirea la inceputuri.

Cateva piese mai tarziu, Frankie ne-a propus sa facem un juramant in preludiul piesei Worry No More : „I – state your name – do here by swear to worry no more”. A vorbit de asemenea despre primii blues-eri, primele lor discuri care au fost inregistrate si cat de putin se canta acum muzica lor : „Their music lives on only in their scratchy records.” a zis Frankie. A mentionat foarte multe nume pe care le-am retinut si notat dar despre care recunosc ca inca nu m-am documentat si nu pot sa zic prea multe. Spre sfarsitul concertului, Frankie a schimbat chitara cu un banjo pe care a acordat-o destul de mult, facand si o gluma pe tema asta „Banjo players spend half their life tuning their instrument and the other half playing out of tune.” – mi-am amintit acum o alta gluma pe care a facut-o la inceput in timp ce isi acorda chitara – „We tune because we can” – facea asta pentru ca, dupa cum am zis, schimba destul de des chitarile. Dupa concert, cei 3 au fost foarte bucurosi sa semneze in agenda mea (Handwritten Rockopedia cum am numit-o) si atunci cand i-am intrebat daca vin la jam session, au fost indecisi, spunandu-mi ca in general atunci cand toti se inghesuie sa cante intr-o camera, ei isi iau instrumentele si merg in cea de alaturi unde au propriul lor jam, concert.

Cam asa a decurs prima zi de concert. O zi linistita, o deschidere foarte faina, care in a doua parte a fost ca o masina a timpului, la fel cum a fost Doug Mcloud acum un an si Rag Mama Rag acum 2 ani.
Conceretele s-au terminat, dar seara abia incepea, pentru ca se stia ca urmeaza traditionulul jam session. Am urcat inapoi la hotel, in asteptarea jam-ului. Banuiam ca mare parte o sa fie condus de Crossroads, avand in vedere ca Little Brothers nu pareau asa incantati de idee. Cand am coborat in crama, primul lucru pe care l-am observat a fost spatiul mai larg alocat „scenei”, mai mare decat era de obicei – acei 2 metri contau. Cei de la Crossroads au intrat pe scena destul de repede si distractia a inceput. Nu sunt sigur, dar din cate imi amintsc, inca din prima seara a coborat pentru jam session la bass, Lenny Bradford, care era bassist-ul lui Diane Blue si Murali Coryell. Crossroads s-au dezlantuit cat au putut si nu la mult timp au inceput sa se schimbe instrumentistii. La tobe, bineinteles a aparut Liviu Pop, care este cu siguranta cel mai bun si apreciat baterist roman. Liviu canta mare parte din an in State cu o multime de trupe de blues, in care este intotdeauna foarte apreciat. Din cate am inteles, el este „vinovat” in mare parte pentru toti artistii americani care vin la Sighisoara, el cunoscandu-i din concertele pe care le-a avut alaturi de ei in State. Putin mai tarziu, dupa ora 2, a fost prima surpriza a serii, si anume Diane Blue, care a auzit muzica si se pare ca nu s-a putut abtine sa nu coboare sa cante. Desi era tocmai ajunsa in Sighisoara, lucru pe care ni l-a si marturisit, si-a luat geanta cu muzicute, vocea extraordinara si voia buna si a coborat la jam session unde incepuse spectacolul.

La un moment dat, pe la mijlocul noptii, a aparut inca un tip, despre care nu aveam nicio idee din ce trupa era. Era trombonist-ul din trupa Davinei – unul dintre vagabonzi, daca pot sa zic asa. Darren „Ray Ray” Sterud a arata ca este un instrumentist care isi cunoaste foarte bine instrumentul si a aratat ca poate sa cante cam orice alaturi de trupa in jam, cantand la trombon, un instrument pe care nu cred ca am mai avut ocazia sa il aud live intr-un concert de blues. De asemenea din trupa Davinei, a cantat si bateristul – Connor „Chops” Mcrae care, la fel, a avut o prestatie impecabila, cu niste solo-uri incredibile. O alta surpriza, a fost Frankie, de la Little Brothers, care s-a indurat si, la rugamintea lui Vali Racila, a luat in mana chitara electrica a celor de la Crossroads, instrument pe care a zis ca nu l-a mai atins de cel putin 5 ani, si a participat la jam. La prima piesa se vedea ca are balamalele ruginite dar si-a dat drumul imediat si a cantat extraordinar inca 3 piese cu trupa, avand si solo-uri foarte faine. Si lucrurile urmau sa devina din ce in ce mai interesante. Pe la 3 si ceva mi s-a parut ca l-am vazut pe Murali Coryell, ceea ce mi se parea extraordinar, avand in vedere ca anul trecut Eric Sardinas, capul de afis, nu a participat la jam deloc. Murali nici nu a stat sa se gandeasca prea mult si a aparut imediat cu chitara facand din prima zi de festival una total extraordinara. A fost senzational ca a adus spiritul blues-ului acolo, prima lui piesa avand versuri total improvizate despre cum a ajuns la Sighisoara. A fost fantastic sa aud asa ceva. M-a facut sa zambesc si sa imi dau seama ce inseamna sa ai blues-ul in sange. Bineinteles ca jam-ul s-a intensificat, Murali cantand alaturi de Diane Blue, Liviu Pop, Lenny Bradford. Spre dimineata, inainte de 5, Murali a zis ca mai vrea sa cante dar sa lase pe altcineva la chitara, asa ca s-a asezat la tobe unde, bineinteles , a cantat foarte bine cateva piese, alaturi de cei de pe scena. Noaptea s-a terminat cu Berti Barbera la tobe, Murali Coryell la chitara si Lenny Bradford la bass.

Ganduri de la fata locului :
Prima zi de festival tocmai s-a incheiat. Am ascultat piese compuse inca de la inceputurile BLUES-ului, coveruri foarte cunoscute si un jam session de necrezut in care s-a cantat in cele mai neasteptate formule, in combinatii instrumentale extraordinare !!! Si ei zic ca abia se incalzesc :):):) buna noaptea :D

Sighisoara Blues Festival 2011 - partea I -

2011-03-10T19:51:00.003+02:00

In fiecare an, in ultimul weekend din luna februarie, o gasca de oameni, aceiasi in mare parte, se aduna la Sighisoara, pentru a celebra impreuna 3 zile de liniste, libertate si BLUES alaturi de artisti de renume international, care cu multa pasiune vin in Sighisoara, pentru a ne transporta macar putin in lumea extraordinara a BLUES-ului.

Am asteptat Sighisoara BLUES din 2011, inca de cand s-a terminat editia trecuta, care nu a fost chiar atat de spectaculoasa, ca cea din 2009, care a fost si prima la care m-am dus dealtfel.

Fiind in vacanta, am vrut sa ma si plimb putin, in afara concertelor, dar nu avea sens sa merg cu o zi mai devreme in Sighisoara, nefiind un oras tocmai animat, in afara perioadei in care era festivalul medieval, cand nu e loc nici sa arunci un ac. Mergand acolo pentru a 6-a oara (cred) nici nu mai aveam ce sa vad deosebit, mai ales ca urma sa stau oricum 3 zile in timpul festivalului de BLUES.

Fiind in zona, am decis impreuna cu prietenul cu care am fost, sa mergem prin Sibiu o noapte, pentru ca era aproape. Mie imi era clar dor sa il vad si sa fac niste fotografii, avand in vedere ca nu am mers de aproape 2 ani, adica inainte sa imi iau camera, iar el nu vazuse niciodata Sibiul. Drumul a durat o vesnicie, avand in vedere ca a trebuit sa ocolim prin Sighisoara ca sa ajungem. Am trecut si prin Copsa Mica chiar.

Mi-am amintit cu drag de primul meu drum la Sibiu de acum cativa ani, cand am fost la concert Jetho Tull. A fost in anul in care era Sibiu capitala europeana si concertul a fost organizat gratuit in Piata Mare. Am fost atunci cu o prietena, fiind printre primele dati cand am facut o astfel de excursie pentru un concert – desi pe atunci nu mai vazusem nici Sibiul si chiar eram dornic sa il vad. Era programat sa stam atunci o singura zi/noapte si apoi sa ne intoarcem acasa, dar tipa cu care eram mi-a propus sa mergem prin Sighisoara, pentru ca tocmai mersese ea cu cateva luni inainte si i s-a parut extraordinara. Eu nu aveam nicio idee despre ce vorbeste pe vremea aia. Auzisem de oras, de festival, dar nici nu visam sa merg, mai ales ca pentru asta, trebuia sa ne trezim de la 4 jumate. A fost foarte misto ca pe atunci nu era niciun tren direct si a trebuit sa schimbam trenul in Copsa Mica, care m-a impresionat foarte tare atunci – fiind parca scos dintr-un scenariu din viitor, gen Terminator, in care robotii cucerisera lumea si cam totul era distrus, in paragina, negru. Cam asta e peisajul de langa gara din Copsa Mica. In dimineata aceea era si foarte innorat, lucru care a ajutat foarte mult la crearea acestei imagini. Imi amintesc ca am urcat atunci pana langa sosea unde era o benzinarie Petrom, unde am intrat parca in alta lume – bineinteles arata foarte bine si era luminata ca oricare alta, dar din cauza negrului de afara, prima mea reactie a fost – “Astia au furat toata lumina si au ascuns-o aici”.

Am ajuns pana la urma in Sighisoara si chiar daca prima impresie a fost una indecisa, spre pranz, cand a iesit si soarele, orasul a inceput sa isi arate partea luminata. Mi se pare ca nu am avut la dispozitie decat vreo 4 ore, asa ca nu am apucat sa facem prea multe pe acolo. Deocamdata, am sa inchei acest flash back ca sa continui cu cel mai recent, despre care ma apucasem sa iti povestesc. Ajuns in Sibiu, totul a fost ca si mersul pe bicicleta, nu aveam cum sa uit ce, cum si unde era. Ne-am cazat la Old Town Hostel, care este un loc super fain, pe care ti-l recomand daca ajungi pe acolo pentru cateva zile. Era destul de plin de studenti la arhitectura din toata tara, pentru ca mi se pare ca avea loc bienala de arhitectura – era un eveniment care nu trebuia ratat pentru ei cred – asa ca am stat acolo cu o multime de studenti. Era destul de tarziu – se facuse vreo 3 si ceva – si era si innorat, deci era destul de intunecat afara. Cu toate astea, m-am plimbat cateva ore, am mai vizitat putin ce era deschis si am facut primele fotografii, cateva chiar reusite. Cina am luat-o inevitabil la Bufnita, al carui meniu este mai ceva ca la chinezesc cred – nu se mai termina!! dar preturile sunt rezonabile si atat de bun, incat sa stii unde vrei sa mananci si urmatoarea data cand ajungi acolo. Gulasul lor e ceva extraordinar care trebuie incercat – cu siguranta ti-ar placea. Dupa mancare, am ajuns din nou in Piata Mare unde, m-am plimbat. Atat. Timp de aproape o ora cred, m-am jucat cu zapada, am tras niste poze, si altceva nu am facut mare lucru – dar a fost o idee foarte buna, ca o purificare interioara si curatare de tot ce se intamplase pana atunci. Vremea era extraordinara desi inca mai fulguia putin – era foarte cald, ceea ce a facut momentul si mai fain. Dupa, am ajuns si intr-un bar, iar dintre toate, Old Friends mi-a sunat cel mai bine. Vin fiert, ceva muzica buna (au pus de vreo 3 ori Through the Gravepine de la Creedence – nu stiu de ce si nu ca ar fi fost ceva rau) si o atmosfera linistita.

A doua zi aveam tren de la 12 si ceva catre Sighisoara, dar voiam sa ne plimbam putin inainte, ceea ce am si facut. Am incercat sa imi coordonez fotografiile cu zborul porumbeilor din Piata Mare – am reusit intr-o anume masura – m-am mai plimbat haotic pe acolo, ceea ce a fost extraordinar – chiar uitasem cat de spectaculoas este orasul si mai ales cat de mare - am facut o razie printre martisoare, de unde am si cumparat cateva – erau handmade si chiar meritau. Ora 12 a venit mai repede decat am crezut asa ca auzeam deja acordurile de blues inca din gara din Sibiu.

Ganduri de la fata locului :
Miroase a BLUES, se misca pe ritm de BLUES, are gust de BLUES, ii circula BLUES in sange, gandeste BLUES, iti sopteste BLUES, arata a BLUES. Nu poate fi decat Sighisoara. :) . SWEEEET HOME SIGHISOARA !!!

POV

2011-01-28T00:26:00.004+02:00

A year ago, I wanted to make an experiment and asked some of my friends to write an article every month for my blog. I had some of it planned for some time and it seemed like a good idea. Well, as you can see, it didn’t work. A few days ago, Ana, a very good friend of mine, asked me if she could write something for my blog. She said she had a very good idea on a topic and she remembered my idea. I was sure that she would write something really cool – I knew it since last year when I first told her about it. I wanted some new ideas and feelings on my blog. She said she was going to write a review on Black Swan. Last week I saw the Golden Globe Awards, and that was the first time I heard about the movie. Still, I didn’t have time to see most of the movies that were nominated and Black Swan didn’t really impress me from the trailer that I saw after the Globes.

Ana had a different opinion than most viewers about this movie, which I considered a great thing; I myself have sometimes different opinions about movies, that viewers or critics consider either very good or very bad. But it seems I never had the courage to make a review on a movie, because I never thought it was good enough. I was amazed to read her review. It is just like I would have wanted it to look if I had written it. Ana did a really great job writing this. She had a great ambition to make it look good, and even considered making some changes last night. It sounded familiar. I would have probably done the same thing if I hadn’t liked it the first time. I assure you that both the old version and the new one are just as good, but, as she wished, I will publish the last one.

Thank you Ana!! I owe you one for this great review. I love it!

Subject in Matter
Personal observations and critiques for Aronofsky’s 2010, Black Swan.

To begin to describe it: it is one of the most raved films of the year.
Is it good? Definitely! - we hear it’s up for many awards. Then there’s that 10% who disagree. So maybe the best way to introduce it is as Kunis’ character so charily puts it, “It’s not for everyone”.

The 10 percent have to be the ones who ask themselves ‘What is so great about Black Swan?’ This is a ‘love it’ or ‘hate it’ film. If you love it, nothing will compare to it. Hating it for the right reasons - not just calling it ‘stupid’, makes you a bit more objective.

So what is so great about Black Swan? Naturally people like it because it has a level of absurdity, it revolves around art and it looks like it’s been made by “smart people”. Critics love it because it’s like nothing that’s ever been done before. But different isn’t necessarily good.

The trailer left me with the impression that the film was especially made for the Academy Awards. That didn’t cloud my judgment, though! I wouldn’t go as far as calling it flick load of clichés; but that’s only because a friend was kind enough to tell me calling a movie a cliché is a cliché itself.

I’ll call it a motionless film, far from the end piece it initially aspired to. There is a thin line between striving and trying TOO hard. This is the latter.

Black Swan is a very ambitious movie, but it puts too much effort into a piece that should have been a light blend of melodrama and ballet aesthetics, with a strong focus on the reality of the characters. It simply lacks the right combination of madness and art for the ideal score.

Comparison

Those who are fans of Aronofsky, MUST have seen Requiem for a Dream. Even if the story is different to Black Swan, this is a comparison between the ways stories were built.

Requiem is an exceptional piece of work. The camera is subjective throughout the film and focuses on the evolution (or rather involution) of the characters: what they feel, what they fear to feel and why. It gives you the opportunity to establish a connection with them before they become complete wrecks. (focus on the word “characters”)

This is conviction, a quality of which Black Swan lacks completely.

Natalie Portman’s Nina is a walking nightmare from the first moment we see her. We find here motifs like the scratch on her back, the way people shape-shift around her, talking pictures, paranoia and severe hallucinations. Nina is not a character! She is just a set of obsessive behaviors. All the conflicts that occur in the film are a mere result of her constant complaining – a pointed out fact throughout the film by herself and the characters. Her perpetual terrified state makes for one sorry hero.

Coherence

Another reason why we can’t connect with her is that the movie doesn’t answer the question WHY?

Why is performing so important to her? What does she have at steak?
- If this film is about art, than what is the moral? Become a ballerina and lose your mind? I highly doubt prima ballerinas are paranoid schizophrenics. The constant “tango” between reality and Nina’s imagination becomes quite weary.

Then we get the stylistics - everything is focused on “the looks of it” rather than “the feel of it”, and it makes Black Swan theatricality.

The Characters

Not just Nina, but all the characters are built almost intentionally without either passion or empathy. The mother gave up her dancing career to have Nina, and spends all day long painting freaky portraits in her studio; the director of the ballet company acts as the typical eccentric “man of arts”, who naturally intends to sleep with all his leading dancers; and Lily, the new hot dancer who showed up out of nowhere, is the impersonation of free spirit and happily breaks any rule she can get her hands on.
The purpose of the film was for the audience to sympathize with Nina, but too much of the show is built on her mental illness. The symbolism that characterizes the initial Swan Lake ballet has been kept to in the movie: at the beginning we see Nina wearing light colored clothes and despite her accomplishments so far in her life, she feels repressed and pathetic. But when she starts finding confidence and gives in to her passions, her attitude changes and she literally start wearing black. However, the artificial nature of the characters and surroundings, make this film embarrassingly obvious.

A little something on the juvenile gibberish

What I loved about the film was its good OST; and I must say, Tchaikovsky is the only “character” in the picture you can feel all the way through, and is better outlined than any of the obvious personalities.

However, I am not sure of how good an idea it was to play Tchaikovsky over Nina’s masturbation scene. It was by far the movie’s biggest downside – it made the transition from an insecure drama, horror… whatever it is, to parody. I understand Aronofsky’s ambition to push the boundaries of sanity as far as they go, but this and the hard to define sex scene between Nina and her rival dancer reduces the entire film to an adolescent aberration.

Genre

Has anyone else asked themselves: what is it? Is it a horror, or is it supposed to be artistic? It’s both and neither. So you could call it a fancy-freak show. Even Nina’s physical breakdown, (best example: the bloody nails), has no real dramatic significance. Her character is so repressed and frightened that it looks as though she stopped growing sometime in her childhood (hence all the stuffed animals and name-calling “princess”).

Awards

All this being said, I don’t think it’s the actors’ fault the film turned out this way. I’ve always seen Natalie as quite limited when it comes to acting, but it does look like she puts on quite a struggle to keep up with Aronofsky’s overstated ideas. At one point, she even does a genuine acting performance.

Still, it’s important to specify that the film’s ingenuity isn’t in the acting abilities, but in the authenticity of the ballet performances. Natalie herself had trained for the role for a year or so… and the Academy simply loves to see its actors go through hell for art’s sake; which is probably why she has the best odds to win this year… for her troubles; after all, that’s why they hand out little statues these days anyway.

To sum up, Black Swan is definitely in a class of its own: the only thing standing between the film and its purpose is itself. Perhaps the minority of viewers who simply “aren’t for” Black Swan, are the unlucky ones who can’t ignore the juvenile representations of madness and use of film style that runs from the beginning to the end.

8. Imaginatie

2011-01-25T00:32:00.003+02:00

Acesta este un top 10 al celor mai bune conferinte pe care le-am vazut pe TED. Mai multe detalii aici.

Stiu ca iar a trecut mult timp de cand nu am mai scris, desi am promis ca voi scrie constant, de dragul acestui top. Au trecut aproape 4 luni de zile si s-au intamplat multe de atunci. Cel mai important lucru, care trebuie si mentionat, avand legatura cu acest top in mod direct, este faptul ca am fost la TEDx Bucharest 2010. A fost o realizare foarte mare pentru mine, avand in minte de mult timp sa fac acest lucru, mai exact de cand a fost prima oara TEDx la noi, acum vreo 2 ani mi se pare si inca nu stia prea multa lume ce e aia TED. Nu a fost la foarte mult timp dupa ce am descoperit eu TED, inca nu o sa iti spun cum. Am ajuns la TEDx, dintr-un mare noroc. Pentru eveniment era nevoie de o gramada de voluntari care sa se ocupe de toate lucrurile care trebuiau organizate acolo in ultimele zile dinaintea evenimentului si mai ales in timpul evenimentului (multumesc Corina pentru info). Eu auzisem si vazusem in Money Express ca o sa aiba loc din nou TEDx pe 15 octombrie dar nici nu m-am interesat sa aflu prea multe despre el, pentru ca data trecuta cand am zis ca fac tot posibilul sa merg, am aflat ca tot posibilul e imposibil, deoarece exista o preselectie a inscrisilor, care oricum daca sunt admisi trebuie sa plateasca o taxa de 100$ pentru participare. Asa ca nu as fi dat 100$ pentru niste conferinte despre care nu as fi fost sigur ca sunt extraordinare. Dar, avand ocazia sa merg ca voluntar a fost un cadou extraordinar, chiar daca initial ni s-a zis tuturor ca probabil nu vom putea participa la toate conferintele.

Cu toate astea, am avut noroc si am facut parte din echipa tehnica, ramanad in sala sa ajut cu tot ce am putut pe tot parcusul zilei, ceea ce a fost extraordinar. Am invatat cateva chestii misto, am cunoscut oameni de treaba si am vazut niste conferinte extraordinare. A fost interesant ca i-am vazut pe cei mai multi dintre speakeri cu o seara inainte, cand au facut repetitiile, au verificat prezentarile si s-au acomodat cu scena, si a fost tare ca unele conferinte au fost mult mai interesante la repetitii, atunci nefiind presati de timp, ducand conferinta pana la chiar mai mult de 30 minute (iar la TED in general maximul e de 18) – a doua zi, toate au fost scurtate incat sa se incadreze cat mai bine in timp, desi cei mai multi tot nu au reusit. Una peste alta, a fost un eveniment extraordinar, la care m-am bucurat enorm sa fiu prezent, experienta pe care sper sa o mai repet cat de curand. De curand, conferintele au fost postate si pe site-ul TEDx Bucharest, asa ca, daca te pasioneaza intra pe http://www.tedxbucharest.com/2010/speakers/#fixed (cateva din preferatele mele au fost Oana Pellea, Roland Hermann, Nik Halik, Mihai Panaitescu).

A fost o introducere mai lunga, dar a fost pe aceeasi tema ca si topul.
James Cameron este producator, regizor, scenarist si inovator in industria cinematografica. Este foarte cunoscut pentru productiile lui extraordinare si intotdeauna deosebite si nemaivazute in materie de efecte speciale.
In discursul lui, James Cameron vorbeste despre curiozitate si imaginatie, care i-au fost calauze.

Curiozitatea este una din insusirile care ma caracterizeaza. Dintotdeauna am fost curios sa stiu. Am vrut mai multa informatie, mai mult totul. Pana sa merg la scoala, care a reusit cu mare mare succes sa imi distruga o groaza din calitatile mele; nu aveam limite in general si chiar simteam ca pot sa fac de toate, asta fiind dovedit de faptul ca eram omniprezent pe la Palatul Copiilor unde am facut cam tot ce am vrut si tot ce mi s-a permis ca varsta. Am mai povestit cu siguranta cate ceva despre asta. Scoala in schimb te introduce intr-un regim de concurenta de mizerie. Te priveaza de la prietenie, care devine cu timpul din ce in ce mai greu sa o castigi, asta mai ales prin faptul ca trebuie din start sa privesti invatatoarea ca un superior. Eu nu am inteles asta. E adevarat, la Palatul Copiilor nu spuneam chiar tuturor pe nume; stiu sigur ca eram bun prieten cu Sorin (Anghel – despre care am vorbit anterior), dar nu numai cu el – era ceva general sa fim prieteni cu profesorii de acolo, atmosfera era una total relaxata. Adica, aveam teme pentru acasa – dar erau justificate – nu puteai sa faci pian fara sa exersezi acasa, nu? In scoala, esti introdus in sistemul ierarhic de catre invatatoare care iti e superior clar si seful sefilor, the master of disaster – directorul aka directoarea la mine la scoala. Ce m-a deranjat in treaba asta? Faptul ca nu exista libertate de exprimare, faptul ca toata lumea este plasata la un moment dat pe un loc anume , faptul ca nu esti ascultat, decat cu foarte mici exceptii si oricum parerea ta este ignorata si aruncata la cos in final, esti amenintat in mod constant ca daca nu inveti, daca nu esti cuminte, daca nu scrii frumos, daca nu tii mainile la spate, vei fi pedepsit intr-un mod sau altul, ori ca iti da nota mai mica, ori ca iti da cu rigla peste mana, ori ca o cheama pe mama ori ca, si asta este de departe my personal favourite, te duce la director!!! Daca auzi ca te duce la director, e clar frate, te da afara din scoala, acasa te dau afara din casa parintii, o sa fii renegat, sa ajungi sa cerseti langa piata sau in gara si cele mai negre scenarii posibile. Pai mie chestia asta imi suna a dictatura. Si nimeni nu poate nega ca cele insirate mai sus nu sunt adevarate. Si noi, pentru ca suntem indeajuns de fraieri la 7-10 ani, credem ce zice femeia aia si chiar credeam ca directoarea e un fel de monstru epic care joaca cu coduri. Si uite asa, tot sistemul asta tampit, persista si in generala si in liceu si cel mai rau si in facultate. Treaba e ca, prin liceu asa, incepi sa te prinzi ca e o mare cacealma si ca toata treaba cu „te spun...” si „te duc...” si „iti fac...” e mare parte vrajeala. Maaaaare vrajeala. Sunt si exceptii, dar aia sunt profii extremisti pe care nu ii iau in considerare. Prietenii stiu la ce ma refer cand zic „Te duc la director?” – „Hai la director!”.

Nu a fost chiar off topic ce am zis. Are legatura cu imaginatia si de faptul ca suntem privati de la a ne imagina lucruri in mod liber.
Ai mei m-au lasat sa fac o groaza de chestii misto cand eram mic, pe care alti copii nu au avut voie. Asa ca am vazut multe filme, care nu erau tocmai pentru copii, mult mai devreme decat altii, si aici ma refer bineinteles la filmele de actiune, thriller chiar si horror putin. Stiu sigur cat de impresionat am fost de Terminator cand l-am vazut. Nu ma mai satura bunul Dumnezeu, asa ca mi-a zis o prietena recent legat de... total altceva. Imi amintesc ca auzisem la un moment dat ca a aparut si Terminator 2 si am vazut secvente din el, erau secvente din trailer si am fost uimit, socat cand le-am vazut, dar nimeni nu il avea (pe caseta video bineinteles) si nu puteam sa fac rost de el de niciun fel. A aparut intr-un final la TV mi se pare si m-am bucurat de el ca de un super cadou de Craciun.

Un lucru care in copilarie mi-a fortat imaginatia catre noi limite a fost fara discutie LEGO. Sa zicem ca de Terminator ma mai satura bunul Dumnezeu, dar de LEGO nu... chiar nu. Eram (si inca sunt) vrajit de LEGO. Primul LEGO pe care l-am primit a fost la 3-4 ani de la Mos Craciun. A fost un soricel rosu din vreo 6-7 piese. A fost un inceput lent dar sigur. In anii ce au urmat mi-am tot cumparat din cand in cand pe masura posibilitatilor cate un LEGO, pentru ca erau foarte scumpe si nu prea imi permiteam. Dar una peste alta am reusit sa am un numar suficient de piese pentru a putea face cam tot ce imi doresc. LEGO nu are limite. Asta este ceva absolut extraordinar. Poti crea, poti inventa, poti merge in alte universuri deja existente sau mai bine, create de tine, poti evolua. Eu, si cu un vecin de-al meu, care si el avea LEGO, ne-am jucat ani si ani de zile ba la mine acasa, ba la el, si nu ne-am oprit niciodata din a crea. A fost extraordinar. Inca si acum, o data pe an imi scot cutia de LEGO, o rastorn si imi construiesc ceva, orice. Ma incanta enorm sa o fac si sunt sigur ca pe viitor ii voi cumpara copilului meu cantitati obscene de LEGO, dar stiu ca dupa ce se va duce la culcare ma voi juca si eu. Imi amintesc cat de extraordinare mi se pareau revistele promotionale LEGO. Le-am rasfoit de mii de ori. In ultimii ani cand inca imi cumparam, adica undeva prin 2000-2001, incepusera sa apara programele care includeau computerul si camere web si o groaza de chestii care ma incantau enorm.
Mi-ar fi placut sa am ceva talent la desen. Am mai zis-o? Cred ca da. Am incercat si inca incerc, dar cred ca am o problema cu proportiile. Tz – trebuie sa mai lucrez la asta.
Mai am cateva chestii de povestit pe aceeasi tema, dar le pastrez pentru alta conferinta din top. Stiu eu care.

Nu vreau sa stric placerea conferintei, dar m-au marcat cuvintele incredibile ale lui James Cameron cand a zis ca „a esua trebuie sa fie o optiune – orice se face cu un risc”. Si asta ma incurajeaza enorm in tot ceea ce gandesc, fac si imi doresc.

Totul, dar TOTUL, se intampla cu un motiv

2010-12-06T19:14:00.003+02:00

M-am trezit dimineata, foarte buimac. Aseara am conversat cu o prietena-tena-tena pana la orele diminetii si eram cam obosit. De fapt m-a trezit mama la 7 fara 10, pentru ca se pare ca alarma ceasului de la 6 jumatate nu am auzit-o sau am ignorat-o perfect. Am mancat ceva, mi-am verificat ghetutele, darnic mosu’ ca intotdeuna. Am plecat la scoala, fara geanta, fara caiet – doar cu 2 foi de hartie, impachetate de 2 ori si puse in buzunar si cu un pix. Total de vara. Ar fi trebuit sa am azi ore de la 8 la 10 si de la 12 la 14. De la 12 la 14 nu aveam de gand sa ma duc, din simplul motiv ca aveam examen partial la acea materie si am ales sa nu invat pentru el, pentru ca asa fac in general si pentru ca chiar nu am avut chef. Asa ca, dupa ce am terminat seminarul de la 8 la 10, am hotarat sa merg cu Vlad, un prieten de la facultate, prin oras, in diverse scopuri. El voia sa isi cumpere ceva de imbracat si creioane de carbune, eu voiam sa merg la IKEA, Carturesti, sala Dalles – plimbare. Printre altele, ambii voiam sa ne interesam daca mai gasim bilete la Steve Vai la 70 lei, niciunul din noi nevrand sa dea 150 de lei, acestea fiind singurele biletele ramase de vanzare pe eventim, si, cum toate magazinele care vand bilete la concert erau din reteaua eventim, sansele sa existe undeva locuri, erau foarte mici. Revenind, pe la 10 fara 10, ne-am hotarat sa plecam, dar eu am mai stat cateva minute de vorba cu o colega, am mai mancat niste turta dulce si, una alta, au mai trecut cateva minute.

Am plecat de la facultate si ne-am dus la social, sa isi plateasca Vlad caminul, lucru pe care si el l-a recunoscut ca fiind optional pentru ca putea sa il faca in orice alta zi. Dupa aceea, el a trebuit sa mearga la un service Philips, sau ceva de genul, pe strada Fabrica de Glucoza. Am luat de langa facultate 182 doua statii, dupa aceea, am ratat tramvaiul 5 care ducea spre zona unde era service-ul, asa ca am mers o statie pe jos, prinzand urmatorul tramvai. Am ajuns la Hotel Caro, care de fapt e un complex destul de mare de casute, pensiuni si multe altele. Zona era destul de intunecata, case nu tocmai ingrijite, noroi, mizerie, strada fara trotuar. Avand in vedere ca acolo incepea strada Fabrica de Glucoza, numarul 15 ar fi trebuit sa fie prin apropiere. Problema este ca acolo, fiind multe fabrici, zone rezidentiale in constructie, sau doar locuri foarte mari folosite sub forma de groapa de gunoi, am mers foarte mult – cam 1 kilometru cred, poate chiar mai mult de atat si dupa lupte seculare, am gasit service-ul. Vlad si-a rezolvat problema, asa ca ne-am intors la bulevard (habar n-am ce bulevard era). Aveam in gand sa mergem acum in centru la Carturesti sau la sala Dalles. Eu am pozitionat total gresit acea zona in spatiu, asa ca am crezut ca suntem undeva pe langa Baneasa, pe langa sediul Skin, unde se repara echipamentele Nikon. Am hotarat ca suntem nu foarte departe de limia lui 330 cred, masina care trebuia sa ne duca la Romana. Pe la jumatatea drumului mi-am dat seama ca locatia in care suntem nu prea are legatura cu Baneasa, dar am ajuns prin zona Aurel Vlaicu; stiam asta pentru ca am vazut cladirea Oracle si imi aminteam sigur ca o colega de facultate sta prin zona. Intre timp, Vlad m-a convins sa renunt sa merg la IKEA, lucru cu care am fost de acord, nefiind o prioritate pentru mine. Am mers in continuare, am ajuns la metrou, pe care l-am si luat spre centru. Am hotarat ca cel mai bine ar fi sa coboram la Universitate, ca sa mergem sa isi ia si el creion. Urcati fiind, ne-am schimbat decizia si cand am ajuns in statie la Romana, chiar daca era aglomerat, metroul aproape ca ne-a asteptat sa ne hotaram si sa coboram, lucru care a durat cateva secunde bune, iesind din metrou exact in ultima clipa. Ne-a distrat situatia si am urcat ca sa mergem spre Carturesti.

In drum, chiar langa Carturesti, ne-am oprit la Germanos sa intrebam de bilete la Steve Vai. Exact cum am zis si eu, fiind toate magazinele in aceeasi retea, aveau disponibile tot numai bilete la 150 de lei. Nicio problema; eu deja imi cam luasem gandul sa merg, desi mi-ar fi placut totusi destul de mult. Eram putin indecis daca merita sa dau totusi 150 lei. Vlad oricum nu avea de gand. Am intrat in Carturesti si am inceput sa ne plimbam la parter; am aruncat ochii pe diverse carti, ne-am uitat ceva timp pe la CD-uri si box-set-uri. L-am lasat pe Vlad in camera aceea cu multe carti de arta, si m-am dus la bilete, fara prea mari sperante. Am zis ca totusi merita sa intreb. Nu pierd nimic. Raspunsul a fost surprinzator, si anume ca au bilete si la 40 si la 70 si la 150 de lei. Exceptional!! Culmea, aveau ultimele doua bilete la loja, adica exact unde voiam eu sa stau, fiind cea mai buna pozitie. Am cumparat bilete si, deodata, ziua parea mult mai buna. Am continuat sa ne plimbam pe acolo, am urcat la etaj de unde si-a luat Vlad un ceai si ulterior si in mansarda unde am cam pierdut timpul uitandu-ne pe la toate cadourile, cartile si ciocolatele pe care le aveau. Vlad a pus ochii pe un vin din 2001, eu pe niste carti si DVD-uri. Destul de clasic. Am coborat, cu gandul de a pleca spre Dalles. A mai durat ceva timp pana a platit el ceaiul, timp in care eu m-am uitat prin ceainarie la alte cadouri, fiind putin dezamagit ca ceainaria este inchisa. A termina si Vlad de platit asa ca am plecat.

Chiar la intrarea in Carturesti, erau niste baieti care lipeau pe acolo postere cu Steve Vai. Eu fiind cersetorul sef la postere si vazand mai ales ca sunt noi-noute, i-am rugat pe baieti sa imi dea si mie unul daca se poate, urmand ca si Vlad sa faca acelasi lucru. Au fost foarte draguti si nici macar nu ne-au cerut bani pe ele, avand destule in plus. Am iesit din Carturesti, am coborat treptele cu posterele inca desfacute, urmand ca Vlad sa le ruleze. Eu eram cu o treapta mai sus decat el, uitandu-ma spre cinema Patria, Vlad fiind exact in fata mea, adica exact cu spatele la cinema Patria, realizand procesul de rulare a posterelor, la care era foarte concentrat. Eu, am ridicat ochii peste umarul lui, si in urmatoarea optime de secunda m-am blocat, neputand sa zic absolut nimic pentru urmatoarele 3 secunde. Exact in momentul in care am ridicat ochii, STEVE VAI tocmai traversase strada de la cinema Patria si venea fix spre mine. In prima secunda nu mi-a venit sa cred asa ca l-am studiat extrem de bine. Dar era indiscutabil. Nu ai cum sa il confuzi pe Steve Vai cu nimeni. Este clar unic. EL ERA. Vlad...era ocupat. Am vrut sa ii zic ceva dar pur si simplu nu imi venea sa cred cine vine spre mine, asa ca un am putut. M-am uitat la Steve, i-am zambit si mi-a zambit si el. (HAHAHAHAHAHA). Dupa ce a trecut de mine, am capatat ceva glas si i-am zis si lui Vlad ca tocmai a trecut pe langa noi Steve Vai. El a zis foarte mirat : CE!?!?!, dupa care s-a uitat el peste umarul meu si l-a vazut de la spate si si-a dat si el seama ca...la naiba el era!!! A intrat in ceainaria de sub Carturesti, deci, era clar ca nu avea unde sa se ascunda. Am luat un pix si am zis ca ma duc sa ii cer autograf. Nu am reusit asta, pentru ca el era deja cu vreo 10 secunde inaintea mea, si era asteptat jos de ceva timp, avand loc conferinta de presa. Am coborat amandoi si spre marea noastra bucurie, nu era in niciun fel restrictionata participarea la conferinta. Un lucru extraordinar!!! Asa ca am luat un loc in spatiu si l-am ascultat timp de mai bine de jumatate de ora, pe Steve Vai, vorbind despre o multime de chestii legate si nu neaparat legate de muzica. In mare parte, primele intrebari au fost legate de muzica si albumele lui si concertul care o sa aiba loc, dar ulterior, se pare ca el avea chef de vorba foarte mult si, la intrebari legate de mesajele si felul cum compune muzica a dat niste raspunsuri extraordinare in care a intrat in detaliu in subiecte de genul religie, filosofie, istoria muzicii, univers chiar. A fost incredibil. Am ramas foarte foarte uimit de deschiderea lui, de felul in care vorbea, de cum lega tot ce spunea, de spontaneitatea lui, de micile lui glume, de modestia lui, de tot. Se vede ca este intr-adevar o personalitate deosebita cu care poti vorbi despre orice. Omul creste albine in jurul casei, a studiat muzica traditionala din nu stiu cate popoare, pentru a cauta inspiratie, a vorbit despre dorinta de a realiza ceva, despre pasiunea de a o face, despre vointa si puterea de a realiza orice, si totul fara a folosi un aer de superioritate, chiar daca este probabil undeva in top 5 al celor mai buni chitaristi in viata, chiar daca este cu adevarat printre legendele vii ale muzicii. Dupa conferinta de presa, el avea planificate 5 interviuri si tipa care era cu el a zis ca nu da autografe. El a ignorat complet ce a zis tipa, a scos markerul din buzunar si a inceput sa semneze, sa faca poze cu toata lumea si sa fie in continuare o companie foarte placuta. L-am salutat si eu si am luat autograf pe posterul tocmai obtinut de sus.

De ce am povestit atat de mult, pana sa ajung la punctul in care l-am vazut si cunoscut pe Steve Vai? Gandeste-te la TOT ce s-a intamplat inainte de momentul in care eram in fata la Carturesti si l-am vazut pe Steve. Oricare dintre momentele anterioare, orice as fi facut diferit, orice secunda pe care as fi petrecut-o in plus sau in minus undeva, nu ar fi dus la acelasi rezultat final si anume cel care mi-a facut ziua, saptamana, luna si poate chiar mai mult!!!

Astazi, 6 decembrie, l-am cunoscut pe Steve Vai.

9. Pasiune

2010-09-13T01:19:00.005+03:00

Acesta este un top 10 al celor mai bune conferinte pe care le-am vazut pe TED. Mai multe detalii aici.

Scott McCloud este un artist grafic, desenator de comicuri, american contemporan. El este cunoscut ca fiind un teoretician care a analizat structura si caracteristicile generale ale comicurilor si semnificatiile acestora.

Eu cred ca m-am apucat sa citesc comicuri de cand am inceput sa stiu sa citesc si am inceput sa citesc si am inceput sa citesc de cand eram destul de mic. Imi amintesc ca dupa ce am trecut de faza cu cartile de colorat, am trecut la cartile deja colorate, adica la comicuri. Primele comicuri care imi amintesc ca le-am avut, au fost Mickey Mouse. Din cate imi amintesc, in fiecare numar erau 3 episoade ca sa zic asa. In general era unul cu Donald, unul putea sa fie cu Goofy mi se pare si unul bineinteles cu Mickey. Imi placeau extraordinar de mult. Mi se pare ca aparea in fiecare saptamana cate un numar si in general le aveam cam pe toate.

Alte comicuri pe care le citeam, am impresia chiar inainte sa apara sau sa descopar Mickey Mouse, erau Pif. Pif et Hercule a fost unul din primele desene animate care au fost date pe TVR cand eram mic din cate imi amintesc si la un moment dat dupa ce au aparut desenele, a aparut si revista Pif. Stiu ca cele mai multe numere daca nu chiar toate, aveau cadou o jucarie, ceea ce era incredibil. Mult timp cand eram mic, nu se gaseau jucarii asa la orice colt de strada si mai ales nu se gaseau jucarii de calitate. Printre jucariile cadou, imi amintesc ca au fost la un moment dat bile din alea de gelatina care le aruncai pe geam si se „spargeau imprastiat” si dupa aia alunecau. Hehe – foarte distractiv – numai cand imi amintesc imi vine sa rad. Stiu ca era cu adevarat o problema daca ratam geamul si nimeream in perete. Petru ca de pe perete nu prea mai aluneca. Se lipea si se scotea destul de greu, plus ca ramanea o pata pe perete, dar si mai grav, se strica bila. Alta jucarie care mi-a ramas in minte, si am pastrat-o mult timp, a fost o mustata de Asterix. Ce desene incredibile erau Asterix si Obelix. Am pe caseta video si acum 2 filme cu ei – o sa vorbesc despre asta mai pe larg cu alta ocazie. Mustata se prindea ca un cleste de nas si era extraordinar de haioasa. Am sa fiu sincer si am sa recunosc sa nu mai stiu ce desene erau exact prin revista, dar sunt destul de sigur ca era tot sub format de comic book. Daca imi amintesc bine, revista avea si diverse jocuri in ea, dar nu mai stiu sigur.

Una din cele mai frumoase amintiri, legata de comicuri in mod indirect, porneste de la faptul ca, inainte sa merg la scoala si dupa ce m-am dus la scoala inca ceva timp, ceva ani am tot frecventat cu regularitate Palatul Copiilor, unde am invatat probabil cele mai frumoasa lururi din viata. Printre altele, am facut un curs de desen cu, urma sa aflu mai tarziu, unul din cei mai mari artisti grafici din Romania, Anghel Sorin. Un om foarte deosebit, cu care m-am distrat extraordinar de bine, chiar daca eu aveam atunci ceva in jur de 7 ani, si el avea probabil pe la 30. Stia foarte bine cum sa vorbeasca si cum sa se poarte cu copiii, pentru ca el la randul lui era un copil mai mare; era o relaxare incredibila, intr-o atmosfera de lucru senzationala. Nu avea prea multe reguli si nu ne impunea ce sa facem. Ne lasa in mare parte liberi sa desenam ce vrem dar ne sustinea si ne ajuta pe toti sa ne dezvoltam cat mai mult imaginatia si sa desenam ce simtim, indiferent de modul in care o faceam. La un moment dat stiu ca m-a lasat sa ma joc putin si cu niste materiale cu care trebuia sa faca niste masti pentru un spectacol. Incredibil !! La un moment dat, am fost cu el si am vazut colectia lui senzationala de desene, printre care si cateva bucati din diverse comicuri pe care el le facea in totalitate. Am ramas profund impresionat de ele. Am si acum de la el o copie dintr-un fragment desenat de el. Am citit pe un site mi se pare, ca a facut comicuri si pentru Franta, dar nu stiu prea multe. Sorin, pentru ca asa ii ziceam, a fost una din cele mai deosebite persoane din copilaria mea, la care am tinut foarte mult, alaturi de alti profesori extraordinari cu care am facut cursuri la Palatul Copiilor.

Mai tarziu, cand eram deja pe la scoala cred, in generala am primit de la niste rude sau prieteni de familie, 2 numere din Garfield in engleza. Tot in formatul clasic de comic book, revista avea mi se pare 2 episoade lungi si cateva pagini mi se pare cu episoade scurte, adica de 3 cadre, exact cum sunt si acum cele care apar zilnic pe site-ul Garfield pe care inca il frecventez. Stiu ca le-am citit cu adevarat si am inteles glumele cativa ani mai tarziu, cand am mai crescut.

Cele mai recente interactiuni cu comicurile au fost dupa ce am vazut filmul Sin City. Am fost vrajit de film si de...totul din el, incat m-am documentat si am aflat ca e facut dupa comicurile lui Frank Miller - o colectie de 7 romane grafice, din care am 4 din ele, 2 cumparate de la un magazin de comicuri din Germania, cand am fost la Roger Waters, si 2 din ele aduse de o prietena care a trecut prin Franta si a zis ca a vazut un magazin de comicuri si m-a intrebat ce vreau sa imi aduca – asa ca m-a surprins placut gasind si cumparandu-mi inca 2 numere. O placere extraordinara sa le citesti datorita graficii de o calitate superioara. Putin mai tarziu, am descoperit si Watchmen, tot prin intermediul filmului; roman alcatuit din 12 reviste, adica 12 capitole. Watchmen a intrat din cate stiu in topul 100 al revistei Time al celor mai bune romane scrise vreodata, si asta pe buna dreptate. Diferentele grafice dintre Sin City si Watchmen sunt radicale dar ambele imi plac foarte mult.

Era sa uit – acum 2 ani mi se pare, au aparut la noi, in limba romana, 2 volume Wolverine, de la Marvel. Le am si pe acelea si din nou mi-au placut foarte mult. Am crezut initial ca nu o sa le agreez din cauza faptului ca sunt in romana si asta mi s-a parut ca strica totul (din acelasi motiv pentru care nu imi plac desenele de pe Cartoon Network dublate – voi vorbi despre asta alta data); dar nu a fost asa – dupa primele 10 pagini, eram deja atat de mult in atmosfera incat nici nu am mai simtit ca sunt in romana. Marvel stiu sa faca treaba si chiar una foarte foarte buna – asta si pentru ca au o multime de personaje extraordinare.

Inchei si te las sa urmaresti conferinta lui Scott McCloud, in care o sa intelegi zic eu mai multe despre comicuri in general, trecand prin teoria modului lor de realizare. Unul din cele mai importante lucruri pe care le-am retinut de la el, au fost 4 principii pe care le-a enuntat referitor la cum putem sa vedem viitorul si sa facem ceva nou, original, remarcabil, chiar daca nu este ceva concret, palpabil la momentul acela.
Aceste principii sunt :
1. Invata de la toata lumea
2. Nu te lua dupa nimeni
3. Remarca modelele
4. Munceste ca naiba
Sper ca le-am tradus cat mai bine. O sa intelegi mai bine cand o sa le vezi in cadrul conferitei. In orice caz, mi se par 4 principii foarte bune de urmat, dupa care ne putem ghida orice vom face pe viitor, astfel incat sa facem o diferenta.

10. Magie

2010-09-11T11:00:00.003+03:00

Acesta este un top 10 al celor mai bune conferinte pe care le-am vazut pe TED. Mai multe detalii aici.

Cred ca ai auzit deja de David Blaine. Gasesti pe Youtube o groaza de filmari cu magiile lui, cu toate scamatoriile pe care le face. E un tip chiar bun la asta, chiar daca atunci cand vorbeste aproape ca ti se pare ca ori e foarte drogat ori nu mai are mult de trait. Daca iti vine sa crezi sau nu, mie initial nu prea mi-a venit, a avut ceva cu adevarat extraordinar de povestit incat a fost invitat la TED. Mai exact, a fost invitat la TEDMED, o ramura TED, axata pe discutii medicale sau legate de sanatate in orice fel.

De cand eram mic, am fost intotdeauna foarte fascinat de magie si orice semana cu asa ceva. Bineinteles ca, fiind mic, eram cu atat mai mult uimit de toate lucrurile pe care le vedeam la televizor in materie de magie. Probabil primul pe care l-am vazut si l-am apreciat foarte tare a fost David Copperfield. Cand la televizor era David Copperfield, timpul se oprea si toata lumea se uita la televizor. Ceea ce facea atunci imi placea la nebunie – eram total fascinat. Imi amintesc cum au aratat ca a facut un avion sa dispara. Stiu ca la un moment dat a facut Statuia Liberatii sa dispara. Era un iluzionist extraordinar. Dupa cativa ani de David Copperfield, nu am mai vazut foarte mult timp nimic legat de magie, sau am vazut diverse materiale nu foarte impresionante. Mai tarziu, cand eram prin generala, stiu ca a fost la televizor un serial cu un magician mascat care explica toate secretele magicienilor. A aratat foarte multe magii destul de mari care la televizor aratau impresionant si dupa aceea le explica exact cum se realizeaza si care e secretul lor. De aceea si era magicianul mascat – pentru ca era primul care divulga toate secretele. Cu toate astea, in ultimul episod si-a dat jos masca si a explicat de ce a facut ce a facut. Dupa magicianul mascat, a urmat din nou o perioada destul de lunga de liniste in materie de magie.
Acum cativa ani, baietii au revenit in forta. David Blaine, Chris Angel sunt doar cateva nume care imi vin acum in minte. Magie de strada. Asta au adus nou. Gata cu scenele, gata cu spectacolele pregatite dinainte. Oamenii umblau pe strada cu un cameraman si faceau o groaza de prostii direct pe strada, in fata oamenilor. Sincer m-au impresionat la fel de tare cum m-a impresionat David Copperfield cand eram mic. Incepusem sa inteleg ca totusi in spatele magiilor sta o smecherie, ceva aranjat, dar cand i-am vazut pe noii magicieni ca nu mai vin cu temele facute de acasa si improvizau aparent in totalitate, punandu-si toate talentele in valoare, am fost din nou uimit de puterea magiei. Imi amintesc ca unul din lucrurile pe care se insista cand erau show-urile lor, era ca scria pe ecran ca este filmarea neintrerupta ca na, sa nu zici ca a avut timp intr-o secunda cand au schimbat camerele la post-editare sa faca vreo smecherie in magie. Oricum ar fi, oamenii se descurcau foarte bine si dadeau chiar bine la televizor. Ce a facut David Blaine cu adevarat deosebit, cel putin ce eu nu mai vazusem pana atunci, a fost sa faca experimente care sa duca pana la limita rezistenta umana. A fost ingropat de viu timp de o saptamana avand doar apa, s-a inchis intr-un bloc de gheata, intr-o cutie atarnat in mijlocul orasului si alte experimente umane de enduranta de acest gen. Toate acestea au fost foarte palpitante si aparent chiar reale pentru ca aveau loc in public, in mijlocul oraselor, parcurilor, unde putea oricine sa vina sa il vada la orice ora; adica, pe scurt, nu se ducea seara cand pleca lumea „sa bage” o friptura cu piure. Omul chiar se pregatea foarte serios pentru chestiile astea.
Indeajuns de serios incat a fost la TEDMED si a explicat in detaliu ce fel de pregatire necesita realizarea unui „show” de-al lui, daca pot sa ii zic asa. Astfel a povestit, facand o trecere scurta prin cariera lui, cum a reusit sa isi tina respiratia pentru 17 minute, batand recordul mondial. A fost ceva total neasteptat. Chiar credeam ca in spatele trucurilor sale exista o explicatie stiintifica, nu o munca de luni de zile si incercari esuate.

Magia e un mare secret ascuns si bine pastrat. Orice numar de magie e impresionant si incredibil pana ii afli secretul. Dupa aceea devine banal, simplu si invechit. Chiar dupa ce am aflat secretul unui numar al lui David Blaine, care ce-i adevarat a fost mai mult decat un truc de carti, am ramas in continuare impresionat, chiar mai impresionat decat eram inainte.

Scurta introducere

2010-09-10T17:34:00.005+03:00

S-a facut mai bine de un an de cand nu am mai scris. Am vrut, am incercat, dar parca nimic nu era indeajuns de bun si ce era bun era insuficient si pur si simplu nu am mai apucat si nici nu am avut ambitia sa o fac. Am vrut sa fac un experiment timp de mai multe luni de zile, experiment care in mare parte a esuat; am incercat sa am lunar cate un post scris de cate un prieten, post care sa includa o serie de subiecte; am primit multe promisiuni si atat; in afara de Anca, careia ii multumesc pentru articol, dar nimeni altcineva.

M-am gandit sa diversific putin articolele si sa scriu ceva mai des decat o data pe luna sau chiar mai rar de atat. Voi pastra in mare parte forma articolelor di voi ramane axat in general numai pe ce ma intereseaza in mod deosebit, cu toate ca e posibil sa apara si divagatii de la subiectele de interes major.

Pentru inceput vreau sa te provoc la TED.
TED este initiativa lui Chris Anderson de a aduna la un loc cele mai luminate minti ale lumii din domeniul tehnologiei, culturii, ecologiei, divertismenului si nu numai, pentru a tine discursuri sau a vorbi despre activitatea lor in maxim 17 minute. In 17 minute sau chiar mai putin, cei mai multi isi expun experientele de viata, vorbesc despre cum au ajuns unde sunt, ce au trebuit sa faca pentru asta, cum au reusit sa realizeze ceva extraordinar sau pur si simplu vorbesc despre ceea ce considera ei incredibil, chiar daca nu au un subiect clar pe care il trateaza.

In timp, aceasta initiativa a devenit cunoscuta la nivel mondial, prin aparitia site-ului TED pe care sunt postate o multitudine de conferinte deschise inregistrate de-a lungul timpului. Aceste eveniment a ajuns atat de apreciat incat acum exista TEDx, adica evenimente TED independente, care au loc peste tot in jurul lumii. Astfel, Chris Anderson nu mai trebuie sa ii aduca pe toti in State, de unde a inceput TED, ci pot sa isi expuna ideile geniale de oriunde sunt ei. De asemenea, a aparut si posibilitatea de a transcrie si a traduce aceste conferinte in orice limba de pe glob; astfel armate intregi de oameni au inceput sa faca acest lucru in limba lor, indiferent ca au transcris si tradus nenumarate conferinte sau doar cea care le-a placut cel mai mult, exact cum este propus si pe site, in momentul in care vrei sa te inscrii ca traducator. Procedeul este foarte simplu, odata ce conferinta a fost transcrisa de cineva, toata operatiunea realizandu-se pe un site care este in colaborare cu TED.

Am descoperit acest site acum cred ca vreo 2 ani, 2 ani si ceva poate. Cam asa da. Iti voi spune ceva mai tarziu mai in detaliu cum exact, intr-un post viitor. Pe scurt, ce s-a intamplat dupa ce l-am descoperit este usor de inchipuit – am devenit pentru 3 zile cred, aproape dependent de aceste conferinte total incredibile – sentiment pe care sper sa il aveti si voi dupa ce veti vedea cateva din conferintele pe care le voi propune. Este de departe unul din cele mai placute si educative moduri de a sta in fata PC-ului pe net si a vedea un filmulet. Aproape ca te simti mai destept dupa aceea. Eu cel putin stiu ca am invatat destul de multe chestii de la oamenii incredibili pe care i-am vazut. Recunosc ca am vazut o felie destul de mica din ceea ce este propus pe site, din simplul motiv ca destul de multe conferinte sunt pe teme ecologiste, lucru pe care il apreciez dar care nu ma incanta foarte tare. Din fericire sunt destule pe teme de tehnologie si inovatie care imi plac foart mult si de asemenea sunt cateva care expun povesti de viata care aproape ca m-au facut sa imi schimb modul de gandire. Vei vedea in urmatoarele zile, saptamani, la ce ma refer.
Ceea ce voi face pentru inceput, va fi sa postez la intervale cat de scurte de timp posibil, (as vrea zilnic, dar nu vreau sa promit ceva ce stiu ca este posibil sa nu realizez) un TOP 10 al conferintelor mele preferate. Nu mi-a fost usor sa il fac, avand in vedere ca am avut 24 de conferinte „calificate” pentru acest top.
Cele care nu au ajuns in top si nu numai acelea, le voi posta ulterior intr-un TOP 10 Stiinta si Tehnologie si altele le voi propune pur si simplu pentru vizionare. Topurile sunt realizate la un nivel total de subiectivitate. Este posibil sa existe alte conferinte care sa imi placa chiar mie mult mai mult, dar pe care nu am apucat sa le vad. Voi scrie despre ele exact ce consider, cum consider si poate nu voi da intotdeauna explicatii suficiente sau satisfacatoare de ce o conferinta e pe un loc superior alteia. Sunt asa, pentru ca asa mi-au placut mie. Bineinteles esti liber sa apreciezi sau sa critici felul in care le-am ierarhizat eu.
Astept cu mare drag comentariile si parerile tale despre conferinte, despre subiectele tratate sau despre cei care le sustin.

Maine voi incepe cu locul 10 din topul conferintelor mele preferate.
Sa fie TED !

Si a fost ROCK...:))

Flashback 2009 : Sighisoara Blues Festival

2010-02-07T23:09:00.004+02:00

Primul mare eveniment major la care am reusit sa merg pe 2009 a fost Sighisoara Blues Festival. Mi-am dorit foarte mult sa ajung la el, pentru ca stiam de el probabil de cativa ani, dar niciodata nu imi prea propusesem sa ajung la el cu adevarat. In principal asta pentru ca in primele editii, o parte din trupe erau trupe pe care le stiam si la care mergeam des la concerte in Big Mamou. Plus ca nu stiu daca stateam asa bine cu banii pentru a face asa o excursie de 3 zile in Sighisoara, despre care, prin 2007, nici nu stiam prea bine unde se afla pe harta. Cu toate astea, in vara-toamna lui 2008, m-am cam lamurit cat de mult imi place blues-ul, dupa cateva zeci de concerte prin Big Mamou, asa ca m-am hotarat foarte serios ca e momentul sa merg la Sighisoara sa vad si mai mult blues, cantat de sase trupe straine, trupe despre care nici macar nu auzisem pana in momentul acela, lucru irelevant in mare parte. Eram deja foarte deschis la chestii noi. M-am dus la Sighisoara foarte increzator ca va fi un spectacol bun si ca ma voi distra pe masura. Imi amintesc ca am fost foarte bucuros cand s-au anuntat datele pe care o sa fie festivalul, pentru ca, in anul anterior cand ma batuse destul de vag gandul sa merg, nu as fi putut sa o fac, festivalul fiind pe 13-14-15 februarie, care intamplator erau si ultimele zile din sesiunea de iarna. Anul acesta au fost puse perfect in saptamana de dupa sesiune, adica 19-21 februarie, avand in vedere ca sesiunea s-a terminat tot pe 15.

Eram total nerabdator sa ajung acolo. Planuisem sa nu ratez evenimentul cu luni de zile inainte, adica de cand fusese anuntat, in noiembrie. Nu ma prea interesa cu cine si cum o sa fac sa ajung acolo, stiu doar ca trebuia. Pana la urma am gasit 2 prieteni cu care am impartit cheltuielile de cazare, ceea ce a fost foarte convenabil. In prima zi, dupa ce ne-am cazat – stateam la un hotel in afara cetatii, la vreo 15 minute de mers pe jos – a trebuit sa urcam in cetate, la hotel Sighisoara pentru a rezolva o mica problema cu biletele de concert. Fiind in cetate, am decis sa ne mai plimbam pe acolo, desi era destul de trista atmosfera, nefiind mai nimeni pe strazi si incepuse sa ninga lin (ceea ce era insa ok). Aveam ceva ore la dispozitie pana sa trebuiasca sa ajungem la sala de concert, sala Mihai Eminescu, despre care nu aveam nicio idee pe unde e, asa ca am intrat in casa cu cerb – e o casa din inima cetatii care are pe colt iesit un cap de cerb – vazand ca acolo este o expozitie. Am fost primiti cu multa caldura, de proprietara casei care ne-a facut un tur gratuit si o scurta istorie a locului, si prezentandu-ne tablourile din expozitie, tablouri pictate de sotul ei. Ne-a aratat si cateva fresce ramase de pe pereti, care aveau cateva sute bune de ani – vreo 6 daca imi amintesc eu bine – si ne-a dus chiar intr-o camera care nu era deschisa publicului, plina de astfel de desene – foarte foarte impresionant – aveam in jurul meu pe pereti scrisa istorie. Ne zicea ca ar dura foarte mult si ar costa foarte multi bani ca toate acelea sa fie restaurate, lucru care nu si-l permite. Ne-a recomandat de asemenea sa mergem la cateva case mai in jos, unde putem vedea tot pe o fresca, singurul portret existent cunoscut cu Vlad Tepes pastrat pana in ziua de astazi. Bineinteles ca nu am ezitat si fiindu-ne si foame, am fost in acea casa – de fapt un restaurant. Dupa ce am mancat – se facuse ora potrivita sa mergem spre sala Mihai Eminescu, care s-a lasat greu de gasit, chiar daca ni s-a explicat de catre trei surse diferite unde este.

Spectacolul a fost unul foarte bun – Sase trupe straine fiecare din ele avand un mesaj total diferit de transmis, dintr-o generatie diferita a blues-ului. Prima seara a fost deschisa de Sonny & his Wild Cows, trupa din Ungaria, de rockabilly si rhythm and blues. Trupa il are ca lider pe Long Tall Sonny, care este vocalul si chitaristul trupei. O trupa foarte energica, foarte mult in spiritul anilor `50, de la modul cum aratau, la hainele pe care le purtau, la microfonul old school, la contrabasul care se vedea ca are o istorie mai lunga decat a mea, la numele si sigla trupei, si bineinteles la muzica specifica anilor `50. Trupa reusea cu foarte mare succes sa te introduca si sa te mentina in spiritul acelor vremuri trecute de mai bine de jumatate de secol. Toate astea ma duceau cu gandul la atmosfera din Back to the Future. A doua trupa care a cantat in prima seara a fost condusa de chitaristul american Lil Dave Thompson. Lil Dave a cantat alaturi de Mike Nuno la bass, un basist foarte bun care nu era la prima participare la Sighisoara si de Liviu Pop la tobe, tobar roman care isi petrece cateva luni din an in tara, avand niste concerte extraordinare, si restul in Statele Unite, unde canta blues, jazz, fusion alaturi de nume mari – chiar am gasit pe youtube recent niste inregistrari cu el din baruri din State. De aceea se pare, a fost invitat sa cante alaturi de 2 mari chitaristi americani la editia aceasta a Sighisoara Blues Festival. Prestatia lui Lil Dave a fost una buna – blues electric dar fara prea multe improvizatii sau specatacol. Dupa concert, urma sa se cante in continuare, la jam session, care se desfasura in pivnita hotelului Sighisoara, de sus din cetate; aparent toti artistii erau cazati acolo. Pivnita nu era asa cum mi-as fi dorit eu sa fie din cauza spatiului foarte stramt si a faptului ca in momentul in care am ajuns acolo dupa concert, locul era deja destul de plin (la mese ma refer – in picioare oricum nu mai aveai fizic unde sa stai). Totusi, am gasit o masa si am asteptat mai bine de o ora sa inceapa jam sessionul care s-a lasat asteptat atat de mult incat nu am mai avut rabadare si am plecat – probabil a avut loc, dar nu am auzit nicio impresie extraordinara a doua zi despre el.

Dimineata celei de-a doua zile ne-a adus o surpriza – un strat serios de zapada se asezase pe timpul noptii si nu dadea semne ca se va opri din nins prea curand. Am decis impreuna cu prietenii mei, ca ar fi cel mai bine sa stam in camera pana dupa pranz apoi sa ne plimbam prin oras, sa mancam si apoi sa mergem la concert, ceea ce am si facut. Astfel, am descoperit si locatia mea preferata din Sighisoara si anume Casa Cositorarului. Situata sus in cetate, langa unul din turnurile care inconjurau cetatea - Turnul Cositorarului, locatia era una foarte primitoare, amenajata cu extraordinar de mult bun gust – total atemporal secolului XXI. Podeaua era acoperita cu un parchet mult mai batran ca mine, ale carui scartaituri se auzeau la fiecare pas; mesele si scaunele erau cele mai multe din fier forjat, insa la unele mese se gaseau canapele si fotolii foarte comfortabile. La etaj, la care am urcat abia a doua zi, era cel putin la fel de incitant, etajul fiind de fapt mansarda casei. Sus era ceva mai intim, nefiind la fel de luminat cum era jos. Totul era decorat impecabil. Eu cel putin m-am simtit foarte bine. Nu este un restaurant, este un pub – neavand mancare cu exceptia micului dejun, pe care nu l-am incercat de data aceasta, ci abia in vara, cand am fost festivalul medieval. Ce am incercat a fost ciocolata calda, care pentru mine a devenit din acel moment un standard. A fost si ramane in continuare, cea mai buna ciocolata calda pe care am baut-o vreodata. Nu este ceva ce poate fi descris, este ceva ce fiecare dintre voi trebuie sa mearga acolo si sa guste. Dupa doua ciocolati calde si dorinta de a o bea pe a treia, am reusit totusi sa ne facem curaj si sa plecam de acolo, fiind siguri ca vom reveni inainte de plecare.

A doua zi de concert a fost deschisa de Rag Mama Rag, o trupa care canta cel mai vechi blues posibil. Trupa a prezentat originile pure ale acestui gen de muzica magnific si l-a reprezentat pe scena in acea forma – adica au folosit ca instrumente un spalator de rufe din fier, asa cum foloseau bunicii nostri (si de fapt inca mai folosesc ) la care se “canta” cu degetare, diverse instrumente de suflat care pe care mai dubiose si pe langa toate astea, o chitara acustica. A fost ca un prim capitol din istoria blues-ului, numit “scurt istoric”. Cea de-a doua trupa a serii, a fost cea condusa de chitaristul John Primer – un old timer, cu o gasca de instrumentisti pe masura valorii lui. A fost o reprezentatie excelenta, cantand mai bine de 2 ore piese de pe albumele sale. Imi amintesc foarte bine pe tobarul lui. Il vazusem – de fapt ii vazusem toata trupa, inclusiv pe el cu o seara inainte la jam sessions, in pivnita din seara precedenta – un tip de inaltime medie, deeestul de gras si cu o mustata imensa care parca ii acoperea tot ce era de la nas in jos. Nu aveai cum sa nu il remarci – pentru ca de sub acea mustata, din buzele lui groase, iesea victorioasa o pipa de toata frumusetea, pe care a avut-o chiar si pe scena in timpul concertului. Prima impresie a fost ca e destul de batran si parca nu iti venea sa crezi ca o sa tina pasul dar m-am inselat amarnic – a “batut” bine de tot. Surpriza celei de-a doua seri a venit in sfarsitul concertului, cand Lil Dave Thompson si Lucky Peterson, capul de afis al festivalului, au urcat pe scena pentru a face un mini jam de vreo 10 minute, care a ridicat sala in picioare. Avand in vedere ce s-a intamplat sau nu la jam session-ul de la hotel in prima seara, nu m-am dus deloc in a doua, afland ulterior ca s-a cantat pana pe la 8 dimineata pana la epuizare.

In ultima zi pe care urma sa o petrecem in Sighisoara, toti eram destul de lenesi/obositi. Cred ca doar ne pastram toate fortele pentru ce urma sa ne pregateasca ultima seara de concert. Am plecat din camera destul de tarziu si am fost sa ne plimbam pe sus, la biserica de pe deal, unde se afla si cimitirul gotic, deschis si atunci. Am vizitat biserica, indrumati de un ghid care ne-a dat foarte multe informatii despre istoria bisericii, cat si despre istoria orasului – lucruri fascinante. A povestit cate ceva si despre incredibila retea de tuneluri care se afla sub oras, tuneluri construite cu sute de ani in urma, mare parte din ele fiind inaccesibile in prezent. Dupa aceea am coborat in cetate, si am hotarat ca merita sa mergem inca o data la Casa Cositorarului, care de data aceasta era plina la parter – fiind nevoiti sa stam la etaj – unde era cu atat mai comfortabil, stand pe canapea, aproape intinsi. Am ramas pe acolo ceva ore, indeajuns incat sa se lase noaptea afara in timp ce noi ne beam linistiti ciocolatile calde si ne adunam puterile pentru concertul care urma sa incheie magnificul festival.

Ultima seara a fost intr-adevar speciala. In afara faptului ca sala a fost plina pana la refuz, ceea ce in primele 2 seri nu s-a intamplat din pacate, si spectacolul a fost senzational. Seara a inceput cu vreo jumatate de ora mai devreme decat era programat, cu o trupa de copii din Romania – si cand zic copii ma refer ca varstele plecau de la 8 la ani – care au cantat 3 sau 4 piese mi se pare, in care a fost integrat si un solo de baterie destul de bun, avand in vedere ca era facut de un pusti de 8 ani si 1 m inaltime. Au fost surpriza serii, o surpriza placuta, avand o prestatie buna care cred ca le-a impresionat putin chiar si pe trupele straine invitate. In continuarea lor, a inceput show-ul programat pentru ultima seara. A urcat mai intai superba Ana Popovic, care timp de aproape 2 ore a cantat alaturi de trupa ei, blues rock de inalta calitate. Basistul ei a fost un tip plin de energie, care a facut spectacol pe scena – chiar daca unii au zis ca nu a fost adecvat unui show de blues rock; eu zic ca a fost ok. Si-a aratat talentul si pe parcursul noptii, la jam session unde timp de ore bune, nu a dat jos bass-ul de la gat, fiind printre ultimii care a plecat. Seara si festivalul au fost incheiate de Lucky Peterson, care aparuse pe scena, alaturi de John Primer in seara precedenta si am auzit ca a facut un mare spectacol seara dinainte la jam session. Lucky Peterson a cantat un blues extraordinar de puternic, combinat cu elemente de soul, rock ‘n’ roll si gospel – mai ales gospel. A facut un show complet, cantand atat la chitara, cat si la Hammond – nici acum nu sunt sigur la care a fost mai bun – la fiecare din instrumente aratand ca are un talent incredibil. In afara talentului, el avea si un look care te ducea instantaneu cu gandul la blues, asta si din cauza faptului ca avea o “burtica de BB King”, lucru care oricat de aiurea ar suna, era adevarat – semana intr-o oarecare masura cu BB King. Trupa lui, era improvizata, sau semi-improvizata de fapt, avand alaturi pe aceiasi Mike Nuno si Liviu Pop cu care a cantat si Lil Dave, cu doua seri in urma. Nu stiu cat de mult au repetat inainte dar cei doi erau vizibil derutati inainte de inceperea fiecarei piese, asteptand ca Lucky sa dea un ritm piesei, ca ei sa se poata conforma. Au facut asta de minune. S-au descurcat ambii remarcabil. Cat despre Lucky nu stiu ce as putea sa zic, decat ca a fost total incredibil. Un showman in adevaratul sens al cuvantului. Dupa cateva piese pe care le-a cantat la clape, si-a luat chitara in mana si a facut un spectacol cum Sighisoara nu o sa uite. A facut un solo de vreo 20 minute de-a lungul caruia s-a plimbat prin toata sala, a fost la bar sa isi ia un pahar de vin, pe care l-a dat pe gat in timp ce isi continua solo-ul, a urcat la etaj, a revenit pe scena, totul in timp ce Liviu si Mike continuau sa tina ritmul dar nu aveau nicio idee ce are de gand sa faca Lucky, pentru ca nu il vedeau. A fost foarte spectaculos – a ridicat sala in picioare cu aplauze bineinteles. La cateva piese distanta a interpretat alaturi de sotia lui la voce – combinatia dintre ei te ducea clar cu gandul la filmele in care se canta gospel si toata lumea parca traieste acea muzica la total alt nivel decat cel uman. Plecarea lui de pe scena a fost o simpla formalitate, urmand sa se intoarca bineinteles in valuri interminabile de aplauze. Primele piese interpretate au fost gospel pur – cantat la Hammond cu el si sotia lui la voce. Nu sunt un fan al acestui gen si nici multi din cei din sala nu cred ca erau, dar se pare ca nu ai cum sa intelegi asa ceva, pana nu il traiesti – ceea ce s-a si intamplat acolo pentru cei prezenti in sala. Ultima parte a concertului a fost un jam session in care au urcat pe scena o parte din instrumentistii din zilele precedente, printre care si Ana Popovic, Lil Dave Thompson, basistul Anei si nu numai. Au facut un jam reusit care a fost foarte trist doar prin faptul ca s-a terminat. Aplauzele nu aveau de gand sa se opreasca daca Lucky nu revenea pe scena, invitandu-ne la jam session-ul de la hotel, care promitea sa nu se termine pana la rasarit. Am fost acolo – nu aveam cum sa il mai ratez in seara aceea. Din pacata Lucky era vizibil obosit si nu a mai cantat, dar ceilalti instrumentisti, in frunte cu Liviu Pop care nu prea a coborat de la tobe, au cantat o multitudine de cover-uri si tot felul de piese si improvizatii pana pe la 6 dimineata. Au cantat si AG Weinberger, George Baicea, Totu Rares si cam toti instrumentistii care erau prezenti pe acolo. Nu la mult timp, m-am urcat in tren, in drum spre Bucuresti. Am dormit tot drumul si am visat numai Sighisoara. Nu m-am oprit de atunci sa visez in continuare. A fost un festival foarte bun, cu invitati care de care mai deosebiti. Astept cu nerabdare Sighisoara 2010 care se anunta cel putin la fel de spectaculos.

Gasiti o sesiune de poze de la festival, cat si de la Sighisoara Medievala care a avut loc in vara lui 2009 pe :

www.flickr.com/photos/oldschoolrocker

TOOL – Undertow sau algo-deliciul

2009-08-18T14:44:00.002+03:00

Plin de seva, tonic, revigorant. Asa poate fi descris albumul din 1993 al celor de la TOOL. Am ales „Undertow” datorita tematicii pentru care am o afinitate, datorita versurilor superbe, datorita sound-ului.
Complexitatea muzicii, lipsa ocolisurilor (care nu elimina insa misterul), versurile analizate: toate acestea confirma faptul ca TOOL sunt unii din artistii care se respecta si isi respecta ascultatorul. Prin asta se distanteaza in mod favorabil de multe din trupele ieftine ale anilor`90. Iar „Undertow” nu este un album care sa faca abstractie de la regula calitatii.
„Undertow” in engleza desemneaza o inclinatie contrara unui sentiment dominant, puternic, lucru sugestiv pentru decodarea mesajelor. Albumul este in primul rand o expresie a atrocitatii durerii, a deziluzionarii, disperarii, confuziei, furiei, agresivitatii, neputintei. Si totodata o lupta cu toate acestea, o lupta incunuata de eforturile izbavirii masochistice, foarte probabil si la nivel fizic, dar in special la nivel psihologic.
Un miez amar, incomfortabil in esenta, invelit in mantia muzicala, mai mult decat agreabila, care iti face din timpane zone erogene: asta caracterizeaza cele 10 piese.
Unii au acuzat faptul ca albumul putea fi mai degraba incadrat in zona metal-ului, a hard rock-ului si nu a metal-ului progresiv, caracteristic trupei. Nu sunt in niciun caz persoana care sa ia ceva drept bun cu una, cu doua, dar mi se pare total inutil si irelavant sa cauti nod in papura in legatura cu asa ceva.
Nu stiu sigur care a fost intentia celor de la TOOL, dar personal mi se pare evidenta o legatura stransa cu „Venus invesmantata in blanuri” a lui Leopold von Sacher Masoch (187), precum si cu ideologia, daca o putem numi asa, Fight Club-ului (Chuck Palahniuk), desi cartea avea sa apara de abia in 1996, iar filmul in 1999.
Ce este atat de placut la acest album e ca experienta ascultarii nu este numai una psihica si emotionala, ci devine si una fizica, sau cel putin iti da aceasta senzatie.
Versurile de un nihilism superb, aluziile sexuale, limbajul usor brutal, acordurile si riff-urile pe masura creeaza fara probleme o atmosfera-pod intre artistul care-si rage torturile si ascultator, iar expresia este perfect adecvata trairii. Se presupune desigur ca ascultatorul este unul avizat, initiat si cat de cat familiarizat cu supliciile emotionale si psiholgice.
Cam totul vorbeste aici despre curajul asumarii si cararii durerii. Este adevarat insa ca in „Sober” povara devine coplesitoare, iar luciditatea insuportabila („Why can we not be sober?/ I Just want to start things over./Why can't we sleep forever? / I Just want to start this over. “). Putem vorbi totusi fara retineri despre o adevarata odisee masochista a cautarii mantuirii.
Vocea fluctuanta, senzual-violenta a lui Maynard exprima acelasi tumult contradictoriu, bulversant, paroxistic. Urcusurile si coborasurile glasului sau sunt precum acele cries and whispers, strigate si soapte, ca sa fac aluzie si la unul din filmele genialului Ingmar Bergman.
Sinceritatea pieselor izbeste ca un pumnal, fara pretentia de a fi pe placul cuiva. Acuratetea trairii si a confesarii este de necontestat. Introspectia insoteste intunecatul sejur in cele mai ascunse si mai iritante coltiosoare ale propriei persoane. Da, durerea isi face simtita prezenta mai ales datorita unei alte persoane care joaca rol de sursa, si chiar daca un subiect principal al albumului il reprezinta dificultatea si viciile relationarii, totul se raporteaza in final la sine. Este vorba despre o introspectie crunta si necesara, despre o confruntare cu balastul, despre constatari, incercari de justificare insotite de ecourile vocii infectate cu suferinta pe pantele abrupte, alternante, la fel ca si drama interioara. Si cred ca unul din citatele lui Morrison poate oferi o revelatie cu privire la ideea generala din „Undertow” : „Oamenilor le este frica de ei insisi, de propria lor realitate, de sentimentele lor mai ales. Lumea vorbeste despre cat de minunata este iubirea, dar asta e o porcarie. Iubirea raneste. Sentimentele sunt nelinistitoare. Oamenii sunt invatati ca durerea e malefica si periculoasa. Cum pot sa faca fata dragostei daca le este frica sa simta? Durerea e menită sa ne trezeasca. Oamenii incearca sa-si ascunda durerea. Dar ei gresesc. Durerea e ceva de carat, ca un aparat de radio. Iti simti puterea in experienta durerii. Totul tine de cum o duci. Asta conteaza. Durerea e un sentiment. Sentimentele sunt parte din tine. Din propria ta realitate. Daca te simti rusinat de ele si le ascunzi, lasi societatea sa-ti distruga realitatea. Ar trebui sa lupti pentru dreptul de a-ti simti durerea.” . Citatul de fata ar trebui sa fie litera de lege pentru fiecare dintre noi. It’s the only way to be, iar oricine a venit cu intentia de a zburda cu siraguri de margarete in bataia soarelui pe pajisti verzi poate sa plece. Nimeni nu l-a invitat, a intrat pe propriul sau risc. („My warning meant nothing./ You`re dancing in quicksand.”)
Da, albumul de fata este o provocare adresata ascultatorului si fiecare isi asuma ceea ce este exprimat ca fiind total al lui, ca facand parte din structura sa interioara. Cu toate acestea, sa nu uitam ca la origine totul are o nota personala iar durerea este privilegiul apasator al celui care sufera. Si nimeni nu ii poate smulge asta, atat din fericire, cat si din nefericire. Nu il ultimul rand, tinem cont ca avem de a face cu o opera de arta, izbavirea fiind si una artistica.

Pe scurt, in maniera proprie, fiecare piesa:

• „Intolerance”- o revarsare a furiei indelung inabusite in fata abuzurilor, precum si o constientientizare a acestora. („I've been far too sympathetic.”)
• „Prison Sex”- tente zdravene de sado-masochism, aluziile sexuale cele mai evidente („Release in sodomy./ Oh, for one sweet moment I am whole.”)
• „Sober”- povara luciditatii insuportabile („Why can we not be sober?/ I just want to start this over. “)
• „Bottom”- izbavirea prin distrugerea compasiunii, dorintei, supravietuirea la abuz, izbavirea prin negare, vina, slabiciune, frica, ura, solitudine. („Hatred keeps me alive/ Lonliness keeps me alive/ weakness keeps me alive/ guilt keeps me alive/ at the bottom”)
• „Crawl Away”- neputinta in fata distantarii perfide („I can see your back is turning.If I could I'd / stick a knife in”)
• „Swamp Song”- preludiul dezlantuirii agresivitatii si ranchiunii („This bog is thick and easy to get lost in./ cause you`re a stupid, belligerent fucker.”)
• „Undertow”- agonia raporturilor personale, incrancenare si slabiciune („I'm back down. I'm in the undertow/ I'm helpless and awake in the undertow./ I'll die within your undertow./ It seems there's no other way out of this undertow.”)
• „4 Degrees”- din nou, izbavire prin lipsa comfortului, prin durere si eliberare de sine („ Free yourself from yourself”; „You won't feel what you'd love to feel. / Lay back and let me show you another way.”)
• „Flood”- constientizarea haosului si a dezintegrarii („Thought I was high, and free./ I thought I was there/ divine destiny. / I was wrong./ This changes everything.“)
• „Disgustipated”- colos de 15 minute de experimentare si efecte sonore („This is necessary.”)

Multumim, asadar, tobelor lui Danny Carey, basului lui Paul D’Amour, chitarii lui Adam Jones, vocii lui Maynard James Keenan si durerii, pentru ca exista.

by Anca Tablet - Rock Venerator

- multumesc Anca -

Agonie

2009-07-10T16:55:00.005+03:00

Rătăcit într-un loc bine punctat pe hartă. Înghesuit printre 14 suflete zgomotoase. Dacă mi-aş putea auzi gândurile probabil mi-aş da seama că plâng. Mi-e dor. Mi-e dor de tot ce nu e aici.

Ei petrec pustietatea; eu petrec reîntoarcerea. Ei mimează cântece, ţipete şi dansuri; eu contemplu din depărtare urmărit fiind de o privire ce poate e la fel ca mine.

Noaptea e prea întuneric, izvorul parcă e prea ud.

Mâncarea e bună; dar ce te faci după ce stomacul a terminat de digerat? Câinii au învăţat de ani buni să treacă strada, noi când vom învăţa să fim unii cu natura?

Groază. Sunt rătăcit într-un film de groază. Cine să fie ucigaşul? Zgomotul? Profesorul care mă lasă să port o bătălie deja pierdută cu soarele? Vreunul dintre agitaţi?

Zilele fac întrecere care să fie mai lungă. Îmi vine greu să deliberez, dar o voi face. Pentru că mai e puţin şi pentru că mă aşteaptă. Totul.

by Corina (În numele unei conştiinţe prizonieră a unui trup aflat departe)

10. Eclipse

2009-06-30T19:17:00.001+03:00

Am plecat de acolo bucuros. Nu era ceva ce ma putea intrista in afara gandului ca nu a durat mai mult. Au fost in mod clar cele mai lungi 3 zile din viata mea si printre cele mai frumoase si spectaculoase. Am trait clipe memorabile, m-am plimbat prin Germania, Olanda, am fost la un concert epic, m-am distrat de minune, am cheltuit cat nu am cheltuit intr-un an intreg, am reusit cu succes sa ma ratacesc in doua tari straine, in 2 zile consecutive, am ras, m-am distrat, m-am bucurat, am plans de fericire. Fiind singur, am facut exact ce am vrut, cum am vrut, cand am vrut si am ajuns la concluzia ca nu stau asa prost la luat decizii. Am invatat enorm din aceasta aventura care, desi a durat mai putin de 3 zile, a parut ca a fost mai bine de o saptamana, la cate am reusit sa fac si la cat am umblat. Sper sa repet o experienta asemanatoare cat de curand si cu siguranta o voi face. Poate nu anul acesta, dar la anul aproape sigur voi ajunge din nou in Germania la unul din cele mai mari festivaluri de metal din lume, Wacken. In orice caz, aceasta prima iesire, plina de aventuri, cum nici nu ma asteptam a fost si va ramane memorabila.
Multumesc ca ai citit aceasta poveste si ca ai avut rabdare alaturi de mine sa o termin. Cred este de inteles de ce am ales sa postez in 10 parti si de ce fiecare a fost numita asa. Povestea era prea lunga pentru a fi postata toata si nimeni nu ar fi avut probabil rabdare sa o citeasca; titlul ar fi fost atunci : The story behind The Dark Side of the Moon; asa a fost gandita povestea initial. Totusi sunt 21 de pagini scrise in Word. Am avut ce povesti se pare. Cand am decis sa fac asta nu ma asteptam sa depasesc 6-7 pagini dar uite ca nu a fost asa putin cat mi-am imaginat. Multe chestii le uitasem, dar vrand sa povestesc cat mai mult, mi-am amintit de-a lungul zilelor in care am scris. Timp de luni de zile am ramas “blocat” si am povestit tuturor pe scurt, sau pe lung ce s-a intamplat, lucru care m-a facut sa retin cat mai bine momentele cheie. Imi pare bine ca am reusit sa termin de povestit in scris. Mi-am mai amintit cateva mici aspecte pe care am uitat sa le povestesc si chiar poate voi aduce completari intamplarilor. A fost o aventura de neuitat. Daca ti-a placut te invit sa ma urmaresti in continuare; mai am destul de povestit si toate povestile vor putea fi gasite aici.
Last, but not least, as vrea ii multumesc in mod special Corinei pentru rabdarea care a avut-o sa citeasca in avanpremiera ce am scris si sa imi corecteze toate prostiile. :* you ROCK !!

Ozzy buna in continuare,
oldschoolrocker

9. Brain Damage

2009-06-29T15:53:00.001+03:00

Concertul se terminase. Eu eram intr-o stare greu de explicat. Nu am avut timp totusi sa o savurez atunci prea mult, pentru ca deja se facuse in jur de 12 noaptea, daca nu trecuse chiar deja si eu trebuia sa ajung in Dusseldorf. Tatal tipei cu care ma imprietenisem mi-a zis ca trebuie sa incerc neaparat sa ajung la un fel de hostel din zona, ceva gen Formula 1 nu stiu cum. Am inceput sa intreb lumea daca stie in ce parte e mai exact. Nimeni nu stia, sau nici macar nu vorbea engleza. Pentru cei care stiau engleza am intrebat bineinteles daca stiu vreun loc de cazare prin zona sau daca stau prin zona si nu as putea sa ma cazez la ei pt noapte. Nimeni nu a fost prea receptiv la chestia asta si am intrebat vreo 20-30 oameni. Vazand ca nimeni nu poate sa ma ajute, am mers vreo 1 kilometru si ceva pe strada, alaturi de masa impresionanta de mii – zeci de mii de oameni pana la o intersectie in care erau niste politisti. Era clar ca daca cineva stia unde e acel hostel, erau ei. S-au consultat unul pe altul in olandeza probabil si au ajuns la o concluzie in final pe care mi-au si transmis-o. Formula 1 hotel sau cum naiba se chema fusese inchis acum vreo jumatate de an. Ha-ha-ha – magnific. Timp de inca vreo jumatate de ora-o ora m-am mai plimbat pe acolo, nestiind exact ce sa fac. Am intrebat in continuare lume daca nu stie un loc unde pot sa ma cazez dar nu mi-a fost de ajutor in vreun fel. In aceste conditii, am zis ca cel mai bine, decat sa bat strazile aiurea, ma duc la gara/halta, stau acolo pana dimineata la 6 si ceva pana cand avea de gand sa apara primul tren si…asta e. In drum spre gara, am trecut prinr-o statie de autobuz in care nu am avut nimic de pierdut, asa ca am intrebat daca ma pot ajuta cu cazare pe oamenii de acolo sau daca au idee cum pot sa ajung in Dusseldorf; sincer, nu mai stiu ce i-am intrebat; pur si simplu cautam o solutie indifferent de ce fel era. Oamenii de acolo mi-au zis ca nu sunt din Landgraaf, ci din Heerlen, un oras ceva mai maricel aflat la tz kilometri de acolo. Auzisem de oras; adica eu imi facusem planul sa ajung in Landgraaf prin Amsterdam initial si trenul care ducea in Landgraaf, trebuia schimbat in Heerlen. Mi-au zis ca daca este vreo sansa sa ajung in noaptea asta in Dusseldorf, aceea e din Heerlen, pentru ca era gara principala acolo. Dar bineinteles nimeni nu era sigur de nimic. Am luat autobuzul cu care am mers in jur de juma de ora. Cand am ajuns in sfasit acolo, autobuzul avea capatul de linie chiar langa gara. Am urcat in gara si am inceput sa intreb paznicii daca mai trece vreun tren, ceva. Nu mai trecea nimic. Tocmai trecuse ceva care se ducea spre Franta mi se pare. Total nefolositor. Ma-m dus in holul de asteptare unde era un paznic. Am vazut ca locul e destul de mare, scaune, lumina. Deja era prea tare in comparatie cu locul unde ma gandeam eu sa dorm initial, adica pe ciment in Landgraaf. Incepusem sa zic ca totul e ok. Ca sa ma asigur ca nu o sa sara nimeni la mine, m-am dus la paznic si i-am zis ca am tren dimineata si l-am intrebat daca e vreo problema daca stau acolo in hol. Zambind foarte relaxat mi-a transmis ca intre 1 jumate si 5 gara este inchisa si ca nu, nu pot sa stau acolo. Buuuuun. Super. Continuam excursia. Eram la ceva distanta de Landgraaf si luasem autobuzul deci aveam un head-start fata de alti participanti la concert. Hai sa incerc sa ma duc la un hotel. Pe gandul ca oras cu gara mare rezulta multe hoteluri, am iesit din gara si am luat un taxi. Am ajuns la un hotel care pare destul de mare. La receptie, tipul a fost foarte dragut si la fel de zambitor mi-a zis ca nu mai au camere si ca nu am nicio sansa sa stau in noaptea aia acolo si ca trebuie sa plec ca nu am unde sa stau. Dupa o discutie, totusi se pare ca ar fi existat camera la un hotel de la 40 km distanta parca, unde ar putea sa imi faca o rezervare. 40 km? sa fim seriosi. Totusi, nu am plecat de acolo. Am mai asteptat putin, m-am mai plimbat prin fata, am mai vazut alti disperati care nu aveau unde sa stea si erau trimisi in alta parte. La un moment dat, a trecut si un grup de romani, 3 tipi pe la 23-25 de ani pe care i-am intrebat daca au camera rezervata, daca au fost la concert; baietii s-au speriat de mine; nu stiu ce au crezut cu mintea lor de romani ca vroiam de la ei, in afara de putina intelegere si un loc in camera pe care o aveau. Nu au vrut sa vorbeasca cu mine si s-au grabit sa intre ca sa scape de mine. Dupa inca cateva minute am intrat din nou in hotel si l-am rugat pe receptioner sa ma lase sa dorm acolo, in receptive, pe canapea, pe jos, pe ce vrea el, platind chiar pretul unei camere pe care bineinteles nu avea de gand sa mi-o dea. Refuzul a fost absolut, fara sa se gandeasca prea mult. Aaa…de ce stateam eu acolo si ma rugam de ei si nu mergeam la alt hotel? Pentru ca cel mai apropiat era la vreo 10 km si era deja ocupat, dupa cum mi-a zis receptionerul. Ce puteam sa fac? Starea mea nu era tocmai buna in momentele acelea la ora 2 jumate dimineata, in Heerlen, Olanda, dupa ce tocmai ma indepartasem de Dusseldorf, eram foarte obosit, nedormit, nemancat, fara loc unde sa stau si cu 5 ore in fata mea de potential dormit pe strazi. Lipsa totala de bunavointa a celor de la hotel m-a descurajat putin. M-am intors la gara. M-am asezat pe bordure si am stat timp de vreo 10-15 minute. Am stat si nu stiu ce am asteptat. Aveam aproape 200 euro la mine si nu aveam nici ce sa fac cu ei. Ma tot uitam la niste tipe care erau pe acolo de cand ajunsesem eu prin Heerlen si incepusem sa ma gandesc daca imi ajunge banii pentru o prostituata olandeza. Daca ar fi avut o pila buna si puteau face rost de o camera la hotel era o combinatie buna, ma gandeam eu atunci. Nu imi era somn dar ma simteam obosit rau. Am mai stat pana pe la 3 acolo, timp in care am tot pastrat legatura cu parintii mei, care erau foarte ingrijorati si asta nu imi placea. Pana la urma, m-am gandit ca as putea sa merg in Aachen in Germania unde mi s-a zis ca am sigur o camera la hotel cu un taxi. Una peste alta, pana la urma am zis ca nu am cum sa raman acolo in gara si sa astept dimineata, asa ca am negociat cu un sofer de taxi si l-am convins sa ma duca pana in Dusseldorf incat sa ma incadrez in suma de bani pe care o aveam. Tipul a vazut ca sunt strain si m-a intrebat cum ma descurc in limba franceza si i-am explicat ca nu prea bine. A zis ca nu o sa ma duca el pana in Germania si ca sa astept inca 10 minute sa vina un alt sofer. Am zis whatever. Uite asa a stabilit locul de intalnire la dragul meu hotel unde nu au vrut sa ma primeasca. Daca nu stiati, in cazul in care sunteti in Olanda, pierduti, obositi la 3 si ceva dimineata si va plictisiti, va recomand cu caldura sa va testati limba franceza cu un sofer de taxi de acolo care era foarte vesel. Eu nu stiam prea bine, el nu stia prea bine; eu ma chinuiam sa ii zic in engleza ceva, el in francezo-olandeza. Era bine. In 20 minute a ajuns si minunatul sofer care urma sa ma duca in Dusseldorf. Tipul intr-adevar bajbaia mai bine engleza si cu chiu cu vai te puteai intelege cu el. Tipul avea chef de vorbaraie, eu nu chiar asa mult totusi; oboseala. Mi-a povestit o groaza de chestii legate de ce lucreaza, de Olanda, de familia lui; nici nu mai stiu. La un moment dat am pierdut firul cu success. Tipul zicea ca are 2 slujbe. Ziua recupera si vindea obiecte electrocasinice din gunoaie, care el zicea ca oamenii le arunca din prostie in general acolo. Daca se strica putin, gata. Eee, el le lua, le repara si le vindea din nou. Tare, ce sa mai. Iar noaptea era sofer de taxi. Tocmai imi zisese ca era pe taxi 17 ore si ca e putin obosit acum. Ce veste buna. Cred ca a inceput sa imi zica si de istoria Olandei. Nu mai stiu. Pe drum am atipit vreo 15 minute cred dar cand m-am trezit el inca vorbea. Ajunsesem in Dusseldorf. Inca cateva minute si eram la hotel. Superb. Era putin trecut de 4. Am platit taxi-ul si dupa asta am ramas cu vreo 7 euro. Dap; ceva de genul. Am intrat la hotel si bineinteles la receptie nu mai era tipa aia draguta cu care vorbisem in dimineata precedenta. Tipul care era acolo era cam ametit si destul de vesel. Nu stia ce e cu mine si incepusem deja sa ma enervez. Ce dracu mai vroia si idiotul asta de la mine? Am inceput sa ii explic, i-am arata si bonul care dovedea ca am un bagaj acolo, pe care de altfel il si vedeam; era exact unde il lasase tipa de dimineata. Omul nu a inteles. I-am zis sa imi dea camera totusi. A inceput sa imi faca fisa de cazare si bineinteles ca nu intelegea cum ma cheama pe mine, nu intelegea nimic. Eu ii tot explicam sa imi dea naibii bagajul si el incepuse sa scrie acolo ca ma cheama Mr. Luggage. Pentru o secunda am crezut ca il omor. Dupa ce s-a lamurit cum ma cheama, desi mi-a scris numele cat de gresit posibil, mi-a zis cat ma costa camera. Eu am zambit si i-am zis ca nu am si ca nu ii dau bani. Am luat cheia, bagajul, i-am zis ca vorbim dimineata si am plecat. Am ajuns in camera si m-am culcat.
Pe la 8 m-am trezit ca sa cobor sa iau micul-dejun. La receptie era din fericire prietena mea. Tipa a fost din nou excesiv de draguta si mi-a facut dimineata. Si-a cerut scuze pentru tipul de aseara, care stia si ea ca nu era chiar ok si mi-a zis ca sa nu imi fac griji, ca el nu stia despre mine si nu trebuie sa platesc absolute nimic. In sfarsit o veste buna. Am luat un mic dejun absolut genial. Aveau atat de multe chestii incat te rataceai. Am mancat mult. Nu mancasem de ceva timp si stiam ca nici in ziua aia nu prea aveam cum. M-am intors in camera, in care tipa mi-a zis ca pot sa stau pana dupa 1 chiar ceea ce era perfect. Am dormit in continuare pana pe la 11. Eram alt om cand m-am trezit. Pe la 12 am plecat de acolo spre un bancomat (care sunt extraodinar de putine pe acolo), unde ai mei imi lasasera inca vreo 30 euro ca sa nu mor pe acolo si sa pot sa ajung pe la aeroport macar. Am inceput sa ma plimb cu ditamai rucsacul prin oras din nou. Fiind luni, ma asteptam sa vad strazile nu asa aglomerate. Si asa si erau. Destul de goale, pustii.

In continuare, era cat se poate de frumos afara. Lucky me. Am inceput sa ma plimb asa agale pe acolo. Strazile aproape de centru care erau super aglomerate sambata erau acum goale. Am mancat o inghetata de la un mall din centru de acolo si am lenevit pe bancile din zona. Am ajuns in putin timp si la foisorul unde cantasera baietii aia jazz sambata. Cum ziceam. Total pustiu.

In centrul vechi mai misuna ceva lume si cu cat ma apropiam de malul rinului, lumea se inmultea cat de cat, cel putin pe la mesele de afara ale restaurantelor. Piata de la primarie arata total altfel fara toate corturile acelea si cu scena. Pe malul superior al Rinului era liniste in mare parte desi vedeam lumea cum cobora si nu mai aparea.

Ce era pe malul inferior al Rinului e greu de inchipuit. Plin de lume. Toti care erau sambata in oras coborasera acum acolo. Restaurante, jocuri pentru copii, plimbari cu vaporase - distractie ce mai. Nemtii astia sunt toti someri probabil. Nu am stat prea mult pe acolo, neavand ce face si fiind oricum destul de haos. M-am intors in centrul vechi de unde imi amintisem ca auzisem niste rock de la cateva cafenele, cand ma plimbasem sambata. Trebuia sa gasesc eu un loc misto unde sa stau. Ghidat de sunetul chitarilor si al vocii lui David Coverdale in ritmuri de Whitesnake, am gasit un bar exact cum imi doream. Micut, intim, cu cateva locuri afara. Inauntru era destul de intunecat, asa cum sunt in general barurile de rock, cu peretii de lemn, plini cu postere, steaguri sau orice alte tablouri tematice. Inauntru, stateau la bar 3 tipi pe la vreo 50 de ani, mai mult chiar care savurau o bere de dimineata. Eu aveam pe mine unul din tricourile cumparate de la concert cu Roger Waters. Stiind ca era din nou turneu, batranii au inceput sa ma intrebe de tricou si daca chiar am fost la concert. Auzind ca de acolo veneam, au inceput sa fie din ce in ce mai interesati si le-am povestit pe scurt cum fusese concertul aseara. Oamenii stiau foarte bine engleza si ne-am inteles de minune. Bineinteles le-am zis ca sunt din Romania si ca am venit acolo in special pentru acest concert, lucru care i-a mirat foarte tare, fiind mirati ca generatia mea e dispusa sa faca asemenea eforturi pentru a vedea si asculta muzica generatiei lor. A fost un moment foarte dragut care m-a bucurat foarte tare. Am stat acolo cred ca mai bine de o ora, in ritmuri de rock vechi, savurand pentru ultima data acea Cola delicioasa. Nu puteam sa plec fara sa ii salut pe cei trei sis a imi iau de acolo suvenir o insigna sub forma de chitara cu emblema barului – Auberge. Fiind abia in jur de ora 2 si ceva, m-am dus sa ma plimb putin prin parcul de langa Tonhalle, care era destul de aproape de unde eram.

Liniste si pace in parc. Plin de rate, gaste, lebede care umpleau spatiile verzi si lacurile. Aveau spatii amenajate special in tot parcul, cu spatii mari de locuit si bucati de lac unde erau stapane. Foarte simpatica atmosfera. M-am asezat pe o banca si am atipit vreo cateva zeci de minute, respirand aerul curat si fiind inconjurat de macaitul ratelor. Vazand ca e inca devreme, am zis ca totusi as putea sa mai fac ceva pana la 5 cand mi-am programat sa plec spre aeroport. Asa ca, m-am intors pe malul Rinului, cu gandul de a ma plimba pe acolo. Am fost pana la cladirea Vodafone, care era destul de departe. Bineinteles ca nu m-am putut abtine si am luat-o si pe toate stradutele din jurul zonei, nevrand sa ratez nimic.

M-am intors cam pe acelasi drum, fiind deja obosit si din cauza lipsei de somn si a bagajului pe care il caram dupa mine. Am zis ca tot ce se putea face in timpul pe care l-am avut am facut. Nu am stat o secunda. Am inceput sa caut un taxi care sa ma duca la aeroport, lucru care a fost din nou o adevarata provocare. La fel ca si bancomatele, nu gasesti la ei taxiuri la fiecare colt de strada. A trebuit sa ma duc in apropierea unor hoteluri in oras ca sa gasesc taxi. Nu eram in criza de timp asa ca nu a fost o mare problema. Un taximetrist de treaba m-a dus la aeroport si pe drum am discutat despre cum mi s-a parut orasul si excursia. La final m-a invitat sa revin in Germania si in alte orase, pentru ca am ce vedea. Cand am ajuns la aeroport cred ca aveam mai bine de 2 ore pana la decolare asa ca daca tot eram acolo am zis ca o ratacire nu strica niciodata. Cand am zis ca aeroportul era mare, nu m-ati crezut. Era titanic. Avea din cate am vazut peste 200 de porti de imbarcare. Te rataceai involuntar. Mi-am luat biletul, am mancat doua felii de pizza delicioase si vrand-nevrand s-a facut ora 6 jumate. Mi-am depus bagajul si am asteptat imbarcarea propriu-zisa, altaturi de alti romani.

In mod total simpatic, cum am decolat am vazut nori de ploaie care se indreptau spre Dusseldorf. Tare nu? Mi-am luat la revedere de Germania si am adormit. Cand m-am trezit cred ca eram deja deasupra Romaniei. Daca la dus am castigat o ora, acum am pierdut-o dar nu mai conta de niciun fel.

8. Any Colour You Like

2009-06-28T12:51:00.003+03:00

Chiar daca concertul era programat sa inceapa la 8, din cate imi amintesc, cu intarzierile de rigoare, a inceput cu aproximativ jumatate de ora intarziere. Reactia mea de atunci a fost ca : “uite, si la ei se poate sa existe probleme”. Intarzierea nu a fost totusi intamplatoare. S-a asteptat cat mai mult sa apuna soarele, astfel ca show-ul de lumini sa iasa misto, dar nu prea a mers. Lumea s-a adunat; si pe cat de putina lume era cand am intrat eu, pe atat de 60000 de oameni s-au facut pana la ora 8 si ceva. Era “ceva” lume, da.

Scena arata bine, mare, cu podeaua foarte inalta, mai inalta decat am vazut vreodata eu la un concert, un ecran maaaare de tot si foarte bun calitativ se afla in spatele ei, 2 ecrane laterale, si un arsenal impresionant de boxe: 2 turnuri laterale in fata scenei si inca 3 perechi de turnuri pe ambele laterale, indreptate atat spre fata cat si spre spate. Impresionant de multe boxe.
Inca de la intrarea in arena, pe ecranul principal din spatele scenei era deja proiectata o imagine – un radio vechi, un avion de jucarie pe el, gen al 2-lea razboi mondial si o sticla de whisky in stanga. Concertul a inceput intr-o maniera total inedita. Imaginea a prins viata. O mana s-a vazut aparand in fata radioului si deschizandu-l. Timp de aproximativ 10 minute, am ascultat la radio Elvis – Hound Dog, cat si bucati de alte cateva piese clasice; la cateva minute, mana tot aparea pe ecran, interactionand cu obiectele de acolo sau schimband postul de radio. Dupa vreo 3 piese schimbate, radio-ul a fost comutat pe un post care difuza exact inceputul silentios, calm de la “In the Flesh?”. Mi-am dat seama ca avea de gand sa inceapa. Dupa vreo 30 de secunde, a intrat cu o forta ametitoare bass-ul titanic al lui Roger Waters, alaturi de celelalte instrumente bineinteles. Deja ma luasera niste fiori greu de descris. WOW !!! Uite !! E ROGER WATERS !!! cum zicea si prima piesa, in the flesh.

Sunetul era pur si simplu impecabil. Se auzeau perfect fiecare instrument, in frunte cu bass-ul. Piesa fiind de pe The Wall, pe ecranul din spate incepusera sa fie proiectate niste animatii superbe foarte bine realizate bineinteles, inspirate din cioconele binecunoscute de pe The Wall. In continuare a urmat o piesa de pe acelasi album, Mother, pe care Roger Waters a cantat la chitara acustica.

In continuare, ne-am intors in 1968, la albumul A Saucerful of Secrets de pe care am avut norocul sa ascult o piesa incredibila, din anii de inceput ai trupei Pink Floyd, Set the Controls for the Heart of the Sun. Un bass mult mai puternic decat cel din versiunea de album; piesa a fost insotita de proiectii care erau in acelasi ton psihedelic cu piesa. Daca tot a fost amintita perioada Syd Barret, au urmat piese de pe Wish You Were Here, 1975; Shine On You Crazy Diamond, piesa dedicate in totalitate lui Syd, a avut parte de o interpretare as zice dubioasa, extreme de scurta, de doar 4-5 minute; intre timp, de undeva de sus, au pornit niste aparate care au format un nor de baloane de sapun, care in lumina soarelui care apunea straluceau foarte simpatic; imi pare rau ca nu se vede si in poza acest lucru.

Sarind peste Welcome to the Machine, piesa care urma pe album si pe care Waters a interpretat-o in turneul precedent, am ajuns la Have a Cigar, care m-am bucurat enorm ca am avut ocazia sa o ascult, mai ales ca a fost una din primele piese pe care le-am apreciat de la Pink Floyd.

A urmat si superba Wish You Were care a fost deschisa tot de chitara acustica a lui Roger Waters. In continuare au urmat de pe The Final Cut, 1983, Southampton Dock si The Flethcer Memorial Home, cea din urma fiind o piesa cu referiri politice puternice. Concertul a continuat cu doua piese din afara compozitiilor Pink Floyd, Perfect Sense Part 1, de pe Amused to Death si Leaving Beirut. Leaving Beirut este o piesa care a aparut doar ca un single in 2004, pe "To Kill the Child"/"Leaving Beirut”. Piesa a fost cantata doar in cadrul acestui turneu; piesa spune o poveste a lui Roger Waters de pe vremea cand era adolescent si a ajuns prin Liban. Este o piesa foarte buna pe care nu o stiam pana in acel moment dar de care nu mi-a trebuit mult sa ma indragostesc.

Melodia a fost acompaniata de proiectia unui comic book, in care erau exact versurile piesei, in partile de dialog si imagini din intamplarile pe care piesa le povesteste. Am fost uimit de sincronizarea perfecta a ceea ce se intampla pe scena, cu intamplarile care erau prezentate in comic. Vazand cu luni de zile in urma concertul lansat pe DVD din cadrul turneului In the Flesh, care avusese loc cu cativa ani in urma, stiam, banuiam, speram de fapt sa vad si ceva de pe Animals. In turneul acela, cantase Dogs care iesise foarte bine. In momentul acela eram foarte mare fan Animals si insistam sa aud ceva de pe el, ceea ce s-a si intamplat. Nu a fost chiar mult doritul Dogs, ci a fost Sheep, care a fost cel putin la fel de bun.

O interpretare impecabila de 10 minute, care a fost insotita de spectaculosul porc gomflabil plin de desene si lozinci care a trecut prin toata arena. Surprinzator a fost ca la sfarsitul piesei, i-au dat drumul si a zburat destul de sus. Probabil ca sperau sa il recupereze de la diversi localnici binevoitori. Dupa Sheep, Waters a anuntat o pauza, dupa care urma sa revina cu The Dark Side of the Moon. Pauza de suc, in care am impartasit impresii cu cei din jurul meu, a fost binevenita. Afara tocmai intunecase in sfarsit. Dupa plecare de pe scena a lui trupei, cele 3 ecrane s-au facut negre cu un punct mic, abia vizibil in centru. Pe tot parcursul pauzei, 15-20 minute, acel punct s-a marit, incepand sa se vada ca este de fapt luna care “venea”. Tipa cu care ma imprietenisem mi-a povestit ca data trecuta, cand a ajuns la pauza, se facuse deja noapte si luna plina rasarise pe cer si inainte sa plece Waters a zis ceva de genul : “We’ll take a break. When we come back we’ll play that” (aratand spre luna). Pauza a trecut greu. Eram plin de emotie, ca inainte de un examen. Vedeam cum luna se apropie din ce in ce mai mult si simteam cum sunt cuprins de lumina ei magica.

Trupa a revenit pe scena. Tensiunea cresetea cu fiecare secunda. Au inceput sa se auda bataile de inima care precedau inceperea albumului. Eram vrajit. Nu imi venea sa cred ca urmeaza sa vad cel mai bun album din istoria muzicii cantat live, cu Roger Waters la bass. Proiectiile au fost ametitoare. Erai total cuprins de moment, ca si cum traiai fiecare piesa din tot sufletul. In mare parte elementele vizuale au avut loc pe poriunea de ecran circulara din centru, echivalenta cu dimensiunea lunii. Inceputul relaxat al albumului, Speak to Me si apoi Breathe, au pregatit On the Run, o instrumentala total mind-blowing, cantata pe niste sintetizatoare foarte rare, alaturi de o multitudine de efecte.

Interpretarea a fost pur si simplu perfecta. Imi amintesc ca o vazusem live cantata chiar de Rick in P*U*L*S*E (1994) si acolo a fost cu atat mai spectaculoasa, pentru ca un avion a zburat de-a lungul salii, prabusindu-se langa scena, si creand o explozie spectaculoasa. Cel mai bine am vazut ce fel de monstrii de aparate sunt folosite pentru piesa cand am vazut show-ul tribute al celor de la Dream Theater in care si ei au cantat integral tot albumul. Din cate am vazut Jordan Rudess avea conectate aparatele direc la niste orgi, astfel redand exact efectele de pe albumul orginal Pink Floyd. Revenind, si in acest concert, asemeanea P*U*L*S*E-ului, On the Run s-a terminat cu o explozie care a cuprins tot ecranul si care a creat linistea de care era nevoie pentru a auzi ceasurile ticaind, anuntand astfel urmatoarea piesa, Time. In toata arena s-a auzit superb ceasurile care sunau, urmate de solo-ul de tobe.

Ecranul din spate a fost cuprins de imagini care din cate stiu eu au fost folosite de Pink Floyd in cadrul altor reprezentatii ale albumului inca de la lansarea lui. Cred ca au fost cam aceleasi si in P*U*L*S*E. Chiar nu imi amintesc exact. La fiecare piesa in care a aparut luna in spate pe ecran, aceasta a fost acoperita de un filtru de culoare diferit. A urmat reluare de la Breathe, Breathe (reprise), asa cum era intitulata pe album, dar care nu aparea ca o piesa separata, fiind inclusa in Time. Totusi, chiar pe vinil, versurile apar separat cu titlul piesei; nu sunt incluse in Time. In continuare a urmat o piesa destul de trista, fara versuri, despre care trupa a zis inca de la compozitie ca este o piesa trista, despre moarte. Chiar daca nu are versuri, piesa este de fapt un solo vocal, in care vocea feminina este exploatata la maxim. Acest solo este precedat de o parte vorbita :
And I am not frightened of dying. Any time will do; I don't mind.
Why should I be frightened of dying? There's no reason for it—you've gotta go sometime.
Cunoscand foarte bine piesa, ca tot albumul de altfel, aveam anumite pretentii sa semene cu versiunea originala, lucru care s-a intamplat doar pana la un punct. Nu a fost cred cea mai reusita interpretare a piesei. A fost una buna indiscutabil dar nu cea mai buna. Dupa terminarea piesei, linistea s-a lasat dar doar pentru cateva secunde, pentru ca ecranul s-a facut verde, sub forma unui disc de vinil care a inceput sa se invarta; in acelasi timp au inceput sa se auda sunetele banilor care au precedat iconicul bass din inceputul piesei. Pe parcusul piesei si o prisma tridimensionala superba care a inceput sa se invarta. Cam in acelasi timp, si mega-prisma de deasupra mea a inceput sa se invarta si sa faca un nor de fum in jurul ei.

A urmat bineinteles Us and Them, care a adus o luna rosie pe ecrane. Piesa a fost mai lunga decat in original, avand cateva parti improvizate si solo-urile putin prelungite, ceea ce nu a stricat cu nimic farmecul ei. In continuare, Any Colour You Like, o piesa bazata in principal tot pe solo de clape, la fel de reusit si de aceasta data. Undeva intre Any Colour You Like si Brain Damage, prisma a prins viata, si prin norul de fum a aparut de-o parte a ei o raza alba de lumina si pe cealalta spectrul razelor formate prin dispersie. In tot acest timp prisma se invartea deasupra scenei. Din pacate putina adiera a vantului a facut ca fumul sa treaca cam repede de zona prismei, neputand reda o imagine perfecta pentru mult timp a imaginii de pe fata albumului. Sfarsitul a fost cat se poate de relaxant. Brain Damage si Eclipse care au fost considerate ca o piesa unitara, au avut parte la randul lor de o interpretare impecabila, incheindu-se exact ca pe album, cu fraza :
There is no dark side of the moon, really. Matter of fact, it’s all dark.
si cu bataile de inima cu care a fost deschis.
A fost superb. Nu se poate exprima in cuvinte cum si ce am simtit. Trebuia sa fii acolo ca sa intelegi adevaratul sens al cuvantului UNIC.

Dupa ce s-a terminat, in mod logic, publicul a izbucnit in aplauze care nu aveau de gand sa se opreasca pana dimineata probabil, daca nu ar fi revenit pe scena. Bineinteles ca a revenit pe scena pentru un bis dupa vreo 4-5 minute de aplauze continue. A cantat din nou piese de pe The Wall, adica The Happiest Days of Our Lives, care a fost un intro pentru Another Brick in The Wall 2.

In continuare proiectiile au fost la fel de spectaculoase ca pe tot parcursul concertului. Tot de pe The Wall, au urmat Vera si apoi Bring The Boys Back Home, care a fost plina de explozii si efecte pirotehnice. Concertul s-a incheiat glorios cu Comfortably Numb, adica tot cu The Wall. Gata. Se terminase.

Din punct de vedere al vocii, in tot concertul au fost o multitudine de voci care au cantat. In afara de Waters care a cantat mai bine de jumatate din piese, la Dark Side of the Moon au cantat de asemnea si chitaristul si claparul din cate imi amintesc si nu au fost singurele moment cand Waters nu a fost si vocalul pieselor. Instrumentistii au fost buni. S-a vazut clar ca sunt oameni cu experienta si dupa cum au cantat si dupa varsta lor inaintata. Clapele au fost bune, la Hammond si sintetizatoare a fost chiar fiul lui Roger Waters, Harry, iar la celalt set de clape a fost Jon Carin, care are si el o scurta istorie prin Pink Floyd dar si prin alte mari trupe. Chitarile au fost bune, dar nu stralucite. Daca a fost ceva ce a lipsit acestui concert, au fost chitarile. Daca doi chitaristi care sunt sigur ca au o experienta mare in cantare, nu au fost in stare sa duca chitara la nivelul lui David Gilmour, care era o singura chitara, asta in mod clar spune ceva despre cat de bun este Gilmour. Mi-au lipsit solo-urile lui. S-au simtit ca nu sunt in regula. Shine On, Wish, Time, Money, Brick si mai ales Comfortably nu au fost complete parca. Si sunt sigur ca ce le-a lipsit a fost David Gilmour. Este de neegalat. Sunt multe piese care pot fi cantata de doar un membru, cum a fost acest concert in care putine chestii au deranjat si nu au fost asa cum a fost Pink Floyd de-a lungul “secolelor” si anume perfect. Sunt piese care totusi necesita talentele inegalabile a tuturor celor 4. Roger Waters – David Gilmour – Richard Wright – Nick Mason. Nu sunt niste muzicieni. Sunt Pink Floyd. Si sa faci ceva cum face Pink Floyd nu este ceva simplu si de multe ori e de fapt chiar imposibil.

11 mai 2008, Megaland, Landgraaf, Olanda – The Dark Side of the Moon Live.
Set list-ul concertului a fost pana la urma urmatorul. :
Partea I :
1. In the Flesh
2. Mother
3. Set the Controls for the Heart of the Sun
4. Shine On You Crazy Diamond
5. Have a Cigar
6. Wish You Were Here
7. Southampton Dock
8. The Fletcher Memorial Home
9. Perfect Sense, Pt. 1
10. Leaving Beirut
11. Sheep

Partea a II-a (The Dark Side of the Moon)
1. Speak to Me
2. Breathe
3. On the Run
4. Time / Breathe (Reprise)
5. The Great Gig in the Sky
6. Money
7. Us and Them
8. Any Colour You Like
9. Brain Damage
10. Eclipse

Partea a III-a
1. The Happiest Days of Our Lives
2. Another Brick in the Wall (Part II)
3. Vera
4. Bring the Boys Back Home
5. Comfortably Numb

Efectele vizuale – incredibile, sunetul – perfect, spectacolul – incomparabil, sentimentul lasat – nemuritor , Roger Waters – UNIC. Sa vezi live macar o bucatica din Pink Floyd si sa asculti muzica care a scris istorie este ceva cu adevarat special.

Acest post este înscris în concursul "Blogger la concert" organizat de InConcert.ro şi Bettershop. Scrie şi tu despre cel mai tare concert la care ai fost!

7. Us and Them

2009-06-26T17:23:00.006+03:00

Ajuns in Landgraaf, atmosfera era aprope la fel de pustie. Gara din Landgraaf, desi e impropriu sa numesti gara un peron pe langa care trec 4 sine, era la cativa kilometri de Megaland, locul unde avea loc concertul. Am incercat sa gasesc pe harta orasului arena, dar nu era. Am gasit pe cineva pe care am intrebat cu ce autobuz pot ajunge, dar am fost informat ca nu exista asa ceva pe acolo. Landgraaf, de fapt ,nici nu era un oras. Era plin de case moderne, cu cate o bucatica de curte. Uitandu-ma pe harta, mi-am luat inima in dinti si am zis ca cel mai bine o iau pe soseaua principala decat sa o iau printre case, unde am o sansa clara sa ma ratacesc. Am mers spre un colt al orasului, de unde am luat-o pe langa autostrada, drum care, teoretic, ducea spre arena. Am uitat sa mentionez ca in tot timpul asta casele pareau cat se poate de pustii, nu am vazut nici macar un indiciu ca ar fi locuite, nu am vazut niciun om sau vreo masina care sa treaca pe strada pe langa mine. Eram doar eu si PDA-ul. Cand am ajuns la autostrada, au inceput sa mai treaca masini. Una la 10 minute.

La un moment dat am ajuns intr-un loc unde puteam sa continui sa merg pe autostrada, sau sa o iau pe un alt drum care pe harta parea foarte ok, dar din cate vedeam in partea aceea erau doar niste fabrici si sedii mari de firme. Nu aveam niciun fel de idee care era drumul “cel bun”. Am zis ca daca tot am ajuns pana aici, trebuie sa continui sa merg; nu aveam ce face altceva. Eram speriat, recunosc, si poate nu va dati seama de ce dar, credeti-ma, ca de acolo se vedea putin altfel situatia. Am luat-o printre fabrici. Un drum lung de mai bine de jumatate de ora, in care aveam in dreapta fabrici, in stanga sedii de firme, niciun om, nicio miscare, nimic altceva si un drum care parca nu se mai termina. Va jur ca dupa ce am iesit de acolo si am vazut o benzinarie, unde erau si oameni, vii, eram cel mai bucuros.

La cateva minute dupa ce am trecut de benzinarie, am vazut din nou un semn pe care scria Landgraaf, lucru care insemna ca nu am ajuns inapoi in Germania, sau ceva de genul. Bucuria adevarata a venit in momentul in care am vazut o pancarta care imi indica drumul spre Megaland. Parea deja prea simplu. In urmatoarele 20 minute am ajuns in fata unui gard, in fata caruia stateau asezati vreo 6-7 oameni. Eram acolo. Ajunsesem. Se facuse cam 2 jumate din cate imi amintesc. Inaintea mea ajunsesera cativa tineri ceva mai mari ca mine, pe la vreo 24 de ani care mi-au confirmat ca sunt in locul in care trebuie. Extaz.
M-am acomodat si eu pe acolo chiar in fata portii si am vorbit putin cu cei care deja ajunsesera. Am aflat ca un cuplu venise din Spania, un tip din Amsterdam, unul din Germania si unii erau din Franta. Am aparut si eu. Eram in echipa completa. Imi amintesc ca mi-au zis ca nu le venea sa creada cat de cald este. Tipul de pe last.fm ma “amenintase” ca o sa fie urat, ca la ei “nu exista sa nu ploua la fiecare 2 zile”. Eram prin zona de 2 zile si am avut parte numai de soare fierbinte si cer senin. Noroc cu mine, ca altfel tragea o ploaie la concert de nu se vedeau; he-he. Chiar ma gandeam la tipul de pe last.fm si de ce nu am stabilit sa ne intalnim. Nici nu stiam cum arata. Discutiile din fata portii incepusera sa se “aprinda”. Se discuta aprins de cate concerte Pink Floyd a vazut fiecare, unii dintre cei de acolo aveau vreo 50 de ani si ziceau ca au apucat sa ii vada in formula completa. A fost la un moment dat o “confruntare” de tatuaje cu Pink Floyd, care de care mai deosebite; embleme, The Wall, The Dark Side Of The Moon, High Hopes, Wish You Were Here…era nebunie cate tatuaje diferite am vazut si mai ales cat de reusite erau. Mainile robotice de pe Wish You Were Here aratau incredibil tatuate pe umarul unui tip. Dupa vreo jumatate de ora am vazut ca toata lumea de acolo avea biletele cumparate, cu holograma si ce mai au ele, ca la ticket point la noi si eu aveam doar acea foaie printata asa ca am zis ca cel mai bine sa intreb si la casa de bilete care e treaba, ca in cazul in care nu e valabil ce aveam eu, sa imi cumpar inca un bilet. Totul a fost in regula. Pe la ora 3 jumate am inceput sa auzim ultimele repetitii ale trupei : Shine On…, High Hopes, ceva de pe Wall. Eram atat de aproape.
Se apropia ora 5, lumea se cam inmultise pe la poarta si se astepta momentul in care portile urmau sa se deschida. Se pare ca din diverse cauze, acest lucru a trebuit sa intarzie din diferite probleme organizatorice care au fost explicate in olandeza, bineinteles, si traduse si mie in engleza de catre un tip de acolo. Avusesera niste probleme cu aparatele de bilete sau ceva de genul. In sfarsit pe la 5:40 ne-au dat drumul sa intram. Am fost printre primii 30 de oameni care au intrat in arena.

Cand am trecut de filtre si am ajuns efectiv in cadrul arenei, am intrat de pe laterala scenei, astfel incat am vazut scena in fata careia atarna suspendata de o ditamai macaraua, prisma. M-am grabit si eu sa prind loc in fata, cred. Nu stiam exact cum vreau sa stau, sau unde. Eram putin confuz, indecis. Puteam sa stau in primul rand la 5 metri de Roger Waters, dar am vazut ecranul din spate, ecranele laterale, prisma, asa ca am zis ca daca tot pot alege, voi alege un loc putin mai in spate, cum am si facut de altfel. Am stat undeva in randul 10, la cativa metri “in spatele” prismei, pentru a o putea vedea. Vazand totusi ca lumea nu se inghesuie atat de tare pentru locuri, am zis ca e momentul potrivit sa ma duc sa imi cumpar suveniruri. Nu aveau prea multe chestii asa ca m-am rezumat la 3 tricouri superbe din care doua le-am pastrat si unul l-am facut cadou. M-am intors in arena si am vazut ca foarte multa lume manca pentru ca avea de unde sa manance. Erau zeci de standuri cu mancare, bautura si cate si mai cate chestii. Nu eram obisnuit sa vad asa ceva. Ramasesem putin mirat. Acum stiu ca se intampla la fel si la noi la concerte, dar pana atunci la noi se gasea doar un stand de bautura la care se facea o coada infinita si o aglomeratie ca la paine. Ultimul concert mare la care mersesem era Deep Purple si cine a fost stie ca acolo a fost groaznic din punctul asta de vedere. Chiar in vara aceea, au aparut si la noi sub acelasi sistem, la Aftershock, la Metallica, la Maiden, unde lucrurile astea au fost organizate bine. Acolo, fiind in avanpremiera, mi se parea putin SF ce vad. Plus ca sistemul de vanzare era pe baza de jetoane, care se cumparau dela alt stand. Avand jetoanele, care costau 1 euro fiecare, puteai dupa aceea sa iti iei orice de la standurile de mancare si bautura, platind cu un anume numar de jetoane. Am pastrat unul, bineinteles, ca amintire.
Eram acolo deja, intrasem, totul era mai mult decat bine. Problema mea ramanea cum naiba ajung inapoi in Dusseldorf? Cu ultimul tren la 10 jumate, eram in cea mai proasta combinatie posibila. Asa ca, am inceput sa intreb oameni la intamplare daca sunt din zona, in dorinta de a gasi un loc unde sa dorm pana a 2-a zi dimineata. Unii mi-au raspuns ca “don’t speak English”, altii ca “no sorry, I’m from…far away” si tot asa. M-am asezat pana la urma la “locul meu” si l-am intrebat si pe tipul de langa mine, care era cu fiica lui, o tipa chiar simpatica. Tipul a fost foarte ok si chiar a vrut sa ma ajute. I-am explicat care e treaba cu Germania si cu ajunsul inapoi si a inteles. Spre surprinderea mea, a inceput sa dea telefoane pe la diverse locuri unde stia ca ar fi posibil sa gasesc cazare, dar nu prea a avut noroc. Am vorbit cu el si cu fiica lui pana la inceperea concertului. Pentru ei era a 3-a oara cand vedeau concertul si ziceau ca este ceva incredibil. Ii cred si eu din moment ce au venit pentru a 3-a oara. Erau dintr-o localitate la cativa kilometri de Landgraaf. Timpul parca nu trece asa greu in compania unor oameni de treaba cu care sa vorbesti.

6. Money

2009-06-25T11:39:00.014+03:00

Am luat pranzul; un gulas foarte diferit fata de ce mancasem pe la noi si un snitel cat toate zilele cu o garnitura in sos delicioasa. Intre timp mi-am consultat PDA-ul cu notitele cu locurile pe care vroiam sa le vizitez. Mi-am amintit ca marcasem niste muzee dar nu stiam pe unde sunt. Dupa ce m-am localizat, am vazut ca 2 dintre muzee erau chiar langa mine, la cateva strazi distanta, ceea ce era perfect. Am ajuns imediat la muzeul de ceramica la care am intrat pe la 4:02, astfel intrand gratis, intre 4 si 5 fiind happy hour. Nici macar nu mi-au dat bilet. Eram singur in tot muzeul; nici macar ghizi sau paznici nu erau. Am fost la subsol unde aveau o colectie consistenta de vase din cultura asiatica, o colectie de vase de acum cateva mii de ani, folosite de stamosii nostri pentru provizii sau alte nevoi si de asemenea cateva vase care aveau legatura cu cultura greceasca, vase ale caror desene mi-au amintit de jocul Hercule daca mai tineti minte. Recunosc ca toate astea le-am vazut destul de in fuga, nevrand sa ratez si muzeul invecinat, cel de film pe care sincer imi doream mai mult sa il vad. Am intrat acolo, tot pe gratis, datorita minunatei happy hour, pentru care am primit si bilet, dar am fost atentionat ca am doar 35 minute la dispozitie, la ora 5 inchizandu-se muzeul. Am incercat pe cat posibil sa fiu cat mai rapid. Muzeul avea 4 etaje, nu foarte mari, dar cu destule chestii de vizitat.

Muzeul continea atat elemente de istorie a filmului, cat si foarte multe costume, fotografii, aparatura, tehnici de filmare si efecte speciale din perioadele fara computere. Totul era superb, atmosfera era destul de intunecata, muzeul neavand lumina naturala aproape deloc. Costumele, suvenirurile…totul era impresionant. Partea care mi-a placut a fost la etajele superioare, unde, in momentul in care intrai in camera totul era linistit dar in momentul in care te apropiai de exponate, acestea “prindeau viata” si incepeau sa se aprinda, sa iti arate efectiv cum au fost realizate diverse tehnici de filmare si efecte. Foarte foarte distractiv. Erau de asemenea multe locuri unde puteai sa te asezi, pornea cate un televizor sau computer si puteai sa te uiti la diverse documentare, dar nu aveam timp de asa ceva din pacate. Am plecat de acolo la 10 minute dupa ora de inchidere dar nu m-a dat totusi nimeni afara. Am iesit prin spate, unde eram chiar in fata unui mic golf, unde era ancorata o salupa; de cealalta parte a golfului inca se auzeau cei de la Atlanta Jazzband.

Am pornit totusi spre hotel, avand intentia de a dormi putin pana la ora 9 cand trebuia sa ma intorc la Tonhalle. Eram cam rupt de oboseala dar nu aveam de gand sa cedez in vreun fel. In drum spre hotel pe care l-am facut tot pe jos, bineinteles, am admirat zecile de motoare care au trecut pe langa mine, chopperele predominand pe acolo, printre care am vazut si cateva custom, tip American Choppers. Eram in paradisul motoarelor. Parca erau mai multe decat masinile. Oricum, masinile pe care le vedeam erau predominant Mercedes, Porche si Audi. Nu credeam ca pot sa vad 3 Porsche-uri la acelasi stop, dar s-a putut.
Ajuns la hotel, mi-am pus camera la incarcat, ceasul sa sune in doua ore si am adormit instantaneu. M-am trezit simtindu-ma mult mai bine in privinta oboselii dar parca incepuse sa ma doara capul si simteam cum ma trage o raceala. M-au cam luat emotiile dar am zis ca daca nu o bag in seama (pe raceala) poate nu ma baga nici ea. Am ajuns la Tonhalle, unde dupa ce am intrat in sala mi s-a zis ca pot sa stau oriunde este liber, nefiind vandute atat de multe bilete. Asa ca, am stat pe un loc din sectorul A cum ar veni. Un loc foarte bun, central. Dupa ce m-am asezat am admirat constructia superba a salii si bineinteles am fost uimit de marimea ei, incomparabil mai mare decat Ateneul nostru, mai modern, dar totusi nu la fel de spectaculos.

Concertul a avut 2 parti, despartite printr-o pauza. In pauza lumea a coborat in foaier care era foarte mare, si s-au servit sampanie cu piscoturi si cateva gustari. Nu prea imi venea sa cred ce se intampla pe acolo. O mare parte a celor prezenti au participat la ce mi s-a parut mie ca ar fi fost un discurs de multumire al solistei la vioara, dar asta pot doar sa deduc logic, nestiind prea multe chestii in germana. A doua parte a concertului a fost la fel de spectaculoasa ca si prima, per total fiind foarte multumit de concert si de faptul ca m-am dus. Am plecat totusi destul de obosit de acolo si inca cu suspiciunea si speranta ca nu am racit. Am trecut din nou prin pasajul cu mini-fotografii care era cu mult mai spectaculos decat ziua, toate desenele acelea fiind aprinse, si am vrut sa trec si prin centrul vechi sa vad cum e atmosfera noaptea, uitand total de faptul ca este meci de fotbal. Era extraordinar de multa lume pe acolo. Toate mesele erau ocupate, toate barurile erau pline de oameni care se uitau la meci si toata lumea era bucuroasa. Se pare ca nemtii sunt obisnuiti sa bea halbele alea de marimi colosale pentru ca din atatea mii de oameni nu am vazut pe niciunul care sa fie beat. Era asa misto atmosfera incat aproape ca vroiam sa-mi iau si eu o halba si sa ma uit la meci. Am continuat drumul spre hotel pe care am reusit cu succes sa ma ratacesc; nu stiu cum dar am incurcat strazile. Bine, si eu am facut pe desteptul si m-am dus fara sa ma uit pe harta. Orice loc arata putin altfel noaptea si iti e greu sa te orientezi, mai ales unul in care esti de doar 12 ore. Bucuros ca am ajuns, am luat o aspirina, am facut un dus si m-am bagat in pat plin de emotii pentru ce avea sa se intample maine si de cum avea de gand sa evolueze proaspat capatata raceala. Avand in vedere ca pe bilet scria ca trenul meu pleaca la 10:28, am zis ca oricum nu am timp sa fac altceva pana la ora aia, asa ca sa merg in gara de la 9:30 – 10 ca sa nu am problem cu orientarea.
Dimineata m-am trezit foarte vioi. Ma simteam bine. Asta a fost primul lucru care a contat. Am coborat sa iau micul-dejun care a fost pregatit doar pentru mine, fiind singurul din hotel. Dupa aceea, receptionera mi-a transmis faptul ca si pentru duminica seara, ar fi urmat sa fiu tot singurul client al hotelului si m-a rugat daca nu cumva as dori sa ma mut la hotelul alaturat de 4 stele, toate aranjamentele urmand sa fie facute de ea, fara ca eu sa platesc vreo diferenta. Am fost de accord, desi i-am zis ca nu sunt sigur daca o sa ajung in noaptea aceea sau a 2-a zi dimineata inapoi sa imi iau bagajul, urmand sa plec in Olanda in cateva ore. Mi-a zis ca sigur acest lucru se va putea rezolva cu cei de la celalalt hotel. Mi se parea putin complicat si imi era frica sa nu pierd timp cu asemenea formalitati. La celalalt hotel, lucrurile au fost cat se poate de simple. Eu imi pregatisem deja intr-o geanta cateva haine pe care le-am luat in Olanda dar restul bagajului urma sa ramana la hotel, lucru care a fost realizat si inteles de catre cei de la hotel fara nicio problema si care imi promisesera ca oricand as fi ajuns inapoi, chiar a 2-a zi dimineata, as fi primit macar pentru cateva ore o camera sa ma odihnesc, lucru care parea foarte ok. Am plecat spre gara linistit. La gara am incercat sa ma orientez unde gasesc peronul de pe care iau trenul, chiar daca mai aveam aproximativ o ora la dispozitie. Cand m-am dus la informatii sa intreb, mi s-a zis ca trenul meu urmeaza sa plece in 9:50 dar trebuie sa ma duc sa ma interesez la alt ghiseu care este peronul pentru ca se schimbase. Am primit de la ei alta foaie printata, care imi explica ceva mai bine ce tren trebuie sa iau si de unde, care apoi a fost modificata cu peronul real unde sosea trenul. Deja eram derutat si putin panicat. Avusesem noroc ca m-am dus in gara cu o ora mai devreme, ca altfel pierdeam trenul. Pe peron am inceput sa intreb lumea daca stie ce tren trebuie sa iau si pe ce foaie trebuie sa ma uit ca sa inteleg unde trebuie sa schimb si cu ce. Am gasit o familie de oameni foarte draguti care au fost dornici sa ma ajute si sa ma faca sa inteleg cum sta treaba. Dupa ce am urcat, ei erau siguri ca informatiile de pe foaie erau gresite, ei folosind aceste trenuri tot timpul. Mi-au zis ca trebuie sa cobor in alta statie si sa iau alt tren care ma va duce…aaaaa !!! nu mai intelegeam nimic. Am vrut sa intreb un controlor sau ceva dar ei s-au uitat la mine si mi-au zis ca nu exista asa ceva pe acolo. Cu toate astea, am coborat odata cu ei in Monchengladbach unde am fost la informatii din nou si mi s-a zis acolo exact ce trebuie sa fac si unde toata lumea si-a cerut scuze pentru confuzia creata. Nici nu a fost nevoie sa cumpar alt bilet sau ceva de genul. Au zis ca ce am e suficient.Nemtii astia chiar se bazeaza pe incredere si bun simt. Nici controlori nu au, nici nimic. Uimitor cu adevarat. Am asteptat urmatorul tren, care m-a dus catre Hertzogenrath, care nu sunt sigur daca era in Germania sau Olanda. In Monchengladbach a coborat foarte multa lume din acel tren, tren care avea structura asemenea metroului nostru. Ce m-a mirat foarte tare a fost cantitatea enorma de sticle, cutii si butoaie de bere care ramasese in tren in momentul in care m-am urcat eu. Incredibil, dar pana la urmatoarea statie, adica in aproximativ 10 minute, o doamna a strans intr-un sac enorm de gunoi tot si trenul arata ca nou. Pe drum am admirat peisajele pe care le avea de oferit acea zona (Germania-Olanda) si asteptam sa ajung in Hertzogenrath. Am fost singurul care a coborat acolo si nu mai era NIMENI in toata gara. Totul era inchis, inclusiv informatiile. Nu era nimeni.

Trebuia sa bata vantul si sa treaca peste sine un balot din ala de spini ca in vestul salbatic si era ok. M-am gandit sa ma panichez iar dar am zis sa pastrez putina panica si pentru mai tarziu ca poate am nevoie. Am respectat ce scria pe foile printate si se pare ca a fost ok. Dupa vreo 20 minute am mai vazut un om pe acolo asa ca mi-am dat seama ca nu venise sfarsitul lumii acolo totusi. In inca 10, a venit si trenul meu. A fost un drum de 15 minute pana in Langraaf pe care cred ca daca nu prindeam trenul, puteam sa il fac si pe jos tinand cont ca aveam vreo 5-6 ore la dispozitie pana la concert. Initial, m-am gandit foarte serios sa fac asta, pentru ca imi era putin frica sa iau un tren gresit. Totusi, eram undeva intre 2 tari straine si habar nu aveam cum sa ajung in Landgraaf.

5. The Great Gig in the Sky

2009-06-24T15:20:00.037+03:00

Primul loc care mi-a sarit in ochi a fost o expozitie/concurs de board games. Un loc foarte misto unde veteranii aveau o camera unde se duelau in cadrul competitiei in desfasurare, iar in alta, puteai sa iti alegi o figurina anume, si sa o pictezi asa cum vroiai tu, avand acolo toate instrumentele necesare. Mi s-a parut foarte atractiv si sa nu mai zicem distractiv.

Urmatoarea oprire a fost la magazinul pe care visam sa il gasesc si eram sigur ca exista in Germania, adica cel de comic-uri. Fiind pasionat de desenele animate vechi, imi plac si comic-urile din care au fost inspirate. Ceea ce mi-as fi dorit sa gasesc era Sin City, un set pe care vroiam de mai mult timp sa mi-l cumpar dar niciodata nu am reusit. Magazinul era destul de mare si avea MULTE comic-uri, editii actuale, numere vechi, numere foarte vechi, intr-o multitudine de limbi dar, in special, in germana, bineinteles. Avea chiar si o zona care era dedicata numai numerelor nou aparute care erau toate impachetate si pastrate in folii translucide. Eram uimit. Vazusem asa ceva doar in filme. Avea zeci, chiar sute, de comic-uri Marvel si DC Comics. Am gasit in sfarsit si cartile in engleza. Nu erau atat de multe dar, destule. Nu aveau toata colectia Sin City (probabil nici nu as fi putut sa o cumpar toata -7 volume) dar, aveau 4 numere din ea din care nu am putut sa rezist si am fost “obligat” sa imi cumpar doua dintre ele, volumele 2 si 4. In orice caz, am plecat repede pentru ca gasisem o groaza de chestii pe care as fi vrut sa mi le cumpar. Incepusem bine ziua deja .
In continuare, in plimbarea mea destul de libera cu harta in mana, mi-am dat seama ca pot deja sa trec pe la locatiile marcate pentru concertele din ziua aceea. Intre timp, chiar din aeroport, gasisem o brosura cu locatiile, descrierile trupelor si orele la care aveau loc evenimentele pentru festivalul de jazz. Spectacololele incepeau pe la 12 la pranz in fiecare zi si se terminau noaptea. Din cate am vazut show-urile de afara erau cam toate gratis, avand loc prin centrul istoric sau prin diverse locatii amenajate special, ceea ce era imbucurator pentru mine, nefiind dispus sa dau prea multi bani. Pana la aceste concerte, principalul meu scop era sa ajung la Tonhalle ca sa vad cum sta treaba cu Schumanfest. Neavand niciun fel de idee care e drumul optim, pe harta mi s-a parut ca este foarte aproape de Rin, in dreptul unuia din poduri. Asa ca, am zis ca daca merg pe malul fluviului in directia potrivita, nu am cum sa nu gasesc sala. In drum, am trecut totusi prin centrul istoric de care m-am indragostit la prima vedere.

Totul era atat de frumos, ingrijit, in concordanta dar in acelasi timp intr-un stil haotic putin. Cladirile nu depaseau 3 etaje si erau care de care mai haioase, mai ingrijite si pline de flori pe la balcoane. Fiind si weekend, era plin de lume acolo inca de la orele diminetii. Cum am intrat in centru, am observant ca eram inconjurat de baruri si restaurante si iarasi baruri si ocazional magazine de suveniruri pe ici-colo. Localurile erau deja destul de pline de oameni. In drum, am trecut pe langa cladirea veche a primariei, a carei piata centrala era plina de corturi cu mancaruri, bauturi sau suveniruri. Cladirea in sine mi-a placut, care desi in ciuda structurii banale cu ziduri de caramida si geamuri in carouri, era acoperita pe alocuri cu un strat verde de planta cataratoare, care ii dadea viata.

Tot acolo era si o scena micuta pe care am vazut cateva piese dintr-un concert de muzica scotiana. O trupa de batranei barbosi in kilt-uri si cu cate un cimpoi in mana cei mai multi dintre ei, au cantat din suflet cateva piese care au impresionat pe toti cei din jur.

La cateva strazi mai incolo, cand deja simteam briza Rinului, se auzea un jazz plin de viata, cantat de o trupa din New Orleans. In fata unui restaurant, pe langa mesele care erau amenajate afara, pline cu public pe la a 3-a varsta care isi savurau ceva intre micul dejun si pranz, trupa sustinea un concert relaxant, tocmai bun pentru o dimineata insorita de festival de jazz.

Am ajuns pe malul Rinului; in sfarsit. Deja vedeam podul langa care teoretic, dupa cum arata si harta si indicatiile date de la hotel, as fi gasit sala de concerte. Pe malul superior al raului, am trecut pe langa un far, pe care nu stiu de ce nu l-am vizitat, si apoi am inceput sa merg pe o alee care era delimitata de niste copaci foarte haiosi, cu tulpina inalta pe la 5 metri inaltime aproape perfect verticala, si cateva crengi razlete orizontale in varf.

Copacii m-au dus cu gandul la niste bonsai, fiind destul de ingrijiti, desi nu aveau nicio legatura cu micutii copacei japonezi. Dupa ce am trecut de cateva stradute care te duceau in cu totul alta perioada istorica, una mult mai frumoasa, m-am apropiat de pod si am zarit ceea ce parea sa fie Tonhalle. Ca sa traversez strada in acel loc nu exista trecere de pietoni, asa ca a trebuit sa o iau prinr-un pasaj subteran. Peretii pasajului erau absolut incredibili. Erau acoperiti cu niste placi care erau plini de poze si desene de dimensiuni mici, cativa centrimetri, dispuse matricial. Vazute de aproape vedeai cat de clare sunt, si mai ales ce sunt.

Erau de toate tipurile : fotografii din toata lumea cu diverse monumente reprezentative, cu oameni cunoscuti sau necunoscuti, de la televizor, din filme, desene abstracte, picturi cunoscute, de la concerte, de la festivaluri, facute ziua sau noaptea. Nu parea sa existe o regula in modul in care erau dispuse, dar efectul vizual era incredibil, la fel ca si ideea in sine. Ajuns la Tonhalle, imi era frica ca nu e deschis, fiind total pustiu pe acolo. Am stat de vorba cu tipa de la casa bilete, care a fost cu siguranta cea mai draguta tipa pe care am vazut-o in toata Germania, vreo jumatate de ora (nu era o baba cum sunt la noi la casele de bilete – era studenta la film in anul 3).

Dupa ce am reusit totusi sa nu dau 70 euro pe bilet si am primit reducerea de student, platind pana la urma vreo 23 de euro, m-am intors la programul meu din cadrul festivalului de jazz. Daca la dus am luat-o pe langa Rin, am zis ca la intors sa merg pe bulevardul principal, avand marcat chiar undeva central o locatie de concert. Deja ma obisnuisem cu locul si in scurt timp aproape ca am inchis PDA-ul cu harta. Parca nu mai avea niciun secret orasul pentru mine, la doar 5 ore dupa ce pasisem pentru prima oara in el. Nu aveam cum sa ma pierd. Toata reteaua de drumuri de acolo era sub forma de matrice, fara strazi intortocheate sau drumuri inchise. Dupa ce am trecut de parcul principal (din care mi-am dat eu seama), m-am apropiat din ce in ce mai mult de centru; stiam ca e centru pentru ca numarul oamenilor crestea exponential. Am vazut deodata un stand la care se vindeau carnati si mi-am amintit ca erau una din recomandarile facute de parintii mei ca un “must do”, de cand mersesera ei in Germania cu jumatate de an inainte. Pe o tavita de carton am primit un carnat respectabil de mare si 2 felii de paine. Wow !! Cu adevarat un “must do”. Tot ce puteai sa regreti era faptul ca era atat de consistent incat aproape ca nu puteai sa mananci un al doilea. Totusi mi-am mai luat unul mai tarziu in acea zi. O alta surpriza placuta a fost aceea cand mi-am luat o Coca-Cola. Initial putin socat, m-am uitat la sticla sa vad daca am luat ce trebuie; o cola diferita substantial la gust fata de ce se vinde la noi. Mult mai buna, mai placuta si parca care chiar potolea setea. Am pierdut total sirul cata cola am putut sa beau in zilele acelea pe acolo. Interesant si faptul ca nu aveau sticla de 2 litri sau chiar 2 jumate cum se mai obisnuieste pe la noi. Cea mai mare era la 1.5 litri. Gustare buna, bautura buna si uite cum am inceput sa aud muzica in apropiere.
Chiar in centru, intr-un foisor plasat intre doua cladiri, un bulevard si intrarea in centrul vechi, o trupa de jazz-blues canta de zor. In jurul foisorului, lumea statea jos, in picoare, care pe unde apuca. Cea mai mare parte a oamenilor de pe acolo era cu bautura nationala in mana, adica cu berea la pahar care se cumpara de la barul amenajat. La fel, mi-am luat si eu o cola la pahar, pentru care plateam cu 50 centi mai mult decat costa, bani pe care ii primeai inapoi cand returnai paharul.

Trupa era foarte buna si parca cu greu imi venea sa imi continui drumul prin centrul vechi si pe la alte concerte. Am plecat dupa vreo ora in continuare prin oras. Strazile si trotuarele incepusera sa se umple de oameni, de copii pe role si skateboard-uri, barurile cu adulti care asteptau din cate am inteles, meciul din seara aceea (sa nu uitam ca fotbalul este un sport in adevaratul sens al cuvantului pentru nemti si un moment de bucurie si distractie adevarata nu ca in alte tari est-europene [nu dam nume sa nu facem reclama]) care se combina foarte bine cu halbele enorme de bere nefiltrata, care din surse sigure am auzit ca este de vis, iar restaurantele erau pline de batrani care probabil si ei asteptau tot meciul he-he. Apropriindu-ma din nou de Rin, dar prin alta zona fata de cea in care mersesem anterior, m-am luat dupa sunetul muzicii si am ajuns la alt concert – Atlanta Jazzband.

O trupa de 6 baieti in camasi albe cu cravata si cu pantaloni prinsi cu bretele maronii, cantau un jazz plin de viata, antrenant, cu ceva percutii, trompete, saxofoane si o chitara timida in spate. Se vedea pe fata lor ca sunt acolo sa se distreze si bineinteles sa ii distreze pe ceilalti. Fiind aproximativ ora 3, am zis ca e cazul sa mananc ceva asa ca am ales la intamplare unul din sutele de restaurante din zona, unul in apropierea concertului bineinteles.

4. Time

2009-06-23T14:53:00.003+03:00

Lunile au trecut, mai ales februarie, martie si aprilie ce au trecut ca un uragan. Aveam deja totul aranjat si eram gata sa plec pe 10 mai, sambata dimineata, spre Germania. Zilele dinaintea plecarii au fost incredibil de agitate. Incepuse sa mi se para absolut incredibil ca eu chiar fac chestia asta. Si mai neplacut incepuse sa devina faptul ca incepusem sa regret si sa imi fie putin frica de faptul ca ma duc singur. Dar si de asta au avut grija parintii si prietenii mei sa ma scape. Joi noaptea aveam deja emotii si o groaza de griji legate de ce o sa fac pe acolo si cum o sa ma descurc, plus ca am avut de lucru la un proiect pentru facultate, stiind ca nu o sa am cum sa fac ceva la el in weekend. Am inceput prost cu somnul. Vineri seara bineinteles ca m-am ocupat de bagaje, m-am asigurat impreuna cu mama ca am cam tot ce imi trebuie la mine si am facut tot posibilul sa nu uit ceva pe acasa, cum in general fac; mai ales ceva important, ca sa nu mai zic vital. Am incercat sa dorm macar putin in noaptea aia, dar nici nu puteam sa inchid ochii. Eram coplesit de ganduri, griji, bucurie, extaz. Avand in vedere ca pe la 3 si ceva trebuia sa plec spre aeroport, am decis ca nu are niciun sens sa mai incerc sa dorm. Asa ca am inceput sa caut pe net toate informatiile posbile despre Dusseldorf. Navigand pe diverse site-uri, am vazut ca nu prea aveam cum sa ma plictisesc. Exact in weekendul acela erau 2 mari festivaluri : Festivalul de Jazz si Schumanfest. Jazz si muzica clasica. WOW. Superb. Nu imi venea sa cred ce noroc aveam. Mi-am deschis pe PDA un document unde mi-am notat toate locatiile si trupele care aveau sa concerteze prin oras, detaliile despre locatia unde avea loc Schumanfest si mi-am marcat pe harta locurile unde aveau loc evenimentele. Entuziasmul mi-a crescut exponential. Daca tot cautam locatii de vizitat, mi-am marcat si cateva muzee pe care as fi putut sa le vizitez desi eram constient ca marcasem mult prea multe chestii pentru o zi jumate de stat pe acolo. Dar mai bine mai multe decat prea putine am zis. Nici nu am apucat bine sa termin de citit una-alta pe net ca s-a facut ora 3. Am plecat.
Ma asteptam ca la aeroport sa fie destul de complicat cu plecarea, cu bagajele cu toate formalitatile, rezervarea, biletele, dar a fost mult mai simplu decat m-am asteptat. De fapt, a fost cred ca prea simplu si mult prea rapid totul. Fiind ajuns deja la poarta cu o ora jumate inainte, a trebuit sa astept fara a face ceva prea interesant. Ma gandeam daca nu ar fi fost mai “fun” sa fi plecat de acasa in ultima clipa si sa incep calatoria cu o aventura gen Home Alone cand fugeau de nebuni prin aeroport ca sa prinda avionul. M-am facut ca citesc The Catcher in The Rye, pentru ca imi pusesem cartea pe PDA, dar nu prea am reusit. Timpul nu a trecut asa greu parca si deja m-am imbarcat. Avand in vedere ca era un zbor Lufthansa cred ca ma asteptam sa fie un avion mai maricel, dar era destul de mic. Nu a avut vreo importanta. Peisajul de sus era incredibil iar Alpii magnifici. Diferenta de fus orar m-a facut sa ajung in Dusseldorf la ora 8 jumatate dimineata ceea ce a fost superb. Aveam fara probleme, toata ziua la dispozitie sa ma plimb. Unde sa ma plimb, ce sa fac, nu aveam idee.
In aeroport, atmosfera a fost una foarte primitoare si la prima impresie putin futurista. Aeroportul din Dusseldorf este al doilea cel mai mare aeroport din Germania si na, fiind Germania sunt si printre primii din Europa. Era incredibil de mare in comparatie cu ce lasasem in urma cu 3 ore inainte. Acoperisul de sticla inalt de vreo 7 etaje, sustinut de niste stalpi foarte, foarte mari, atmosfera de parc, cu copaci, bancute, magazine, tren suspendat ce avea statie chiar in incinta aeroportului (arata incredibil de tare dar, din pacate, nu am avut ocazia sa merg cu el). Lumina care era in aeroport te inveselea, te binedispunea si pe mine m-a si incurajat putin ca totul e ok. Daca tot am ajuns, am sunat acasa sa dau vestea si apoi am pornit.
Am zis sa nu ma aventurez, totusi, chiar de la inceput si cum nu ma interesasem cum sa ajung la hotelul la care aveam rezervare cu autobuzul am luat un taxi. Pretul drumului m-a cam dat peste cap din start dar , mi-a trecut repede. Am ajuns la hotel, un hotel mic, incadrat intr-un ansamblu de blocuri rezidentiale sau mici hoteluri pe ici-colo. Eram asteptat la hotel, avand in vedere ca dupa cate mi s-a zis eram singurul lor client pe weekendul acela. Dupa ce m-am cazat, prima mea grija a fost sa merg la gara cat mai repede ca sa vad cum rezolv sa ajung in Olanda la Lanfgraaf. Teoretic, eu ma uitasem pe net si vazusem ca sunt trenuri dus-intors toata ziua si toata noaptea deci nu ar fi fost o problema. Cu PDA-ul in mana, cu harta si cu imaginea de pe Google Earth pe care o vazusem cu o seara inainte pe net, am plecat curajos spre gara care, teoretic, era cam la 10-15 minute de hotel. Pana am invatat sa ma descurc cu orientarea cu PDA-ul, am lungit drumul la vreo jumatate de ora. Parintii mei imi zisesera ca pentru a evita sa stau la coada la bilete, as fi putut sa-mi cumpar singur, de la un automat de bilete care se foloseste foarte usor. Nu am reusit sa il folosesc. Am rezolvat problema cu biletul de tren in mod clasic dar, deja treaba se complica. Mi se explica ca trebuie sa schimb trenul in alta gara si nu prea intelegeam eu asa bine sistemul lor. Pe cat de mare, pe atat de inutil era biletul ala. Detaliile efective despre traseu erau scrise pe o foaie separata. Vestea proasta a fost ca ce gasisem eu pe net, adica faptul ca sunt trenuri din ora in ora si dus si intors, era total fals. Astfel, ultimul tren care pleca din Landgraaf spre Dusseldorf era pe la ora 22:15 ceea ce era absolut magnific, avand in vedere ca pe la 23:00 in cel mai bun caz s-ar fi terminat concertul. Am incercat sa nu imi fac prea mari emotii, desi cam trebuia. Am zis ca ma descurc eu cumva. Aveam bilet de dus, asta conta cel mai mult, puteam sa ajung acolo.
Avand inainte toata ziua, caracterizat fiind de un entuziasm debordant, i-am dat drumul prin oras. Prima mea tinta era Tonhalle, sala de concerte la care avea loc Schumanfest. Ca sa ajung acolo trebuia sa parcurg cam tot centrul istoric ceea ce nu putea decat sa ma bucure. Inca de pe drumul de la aeroport, am remarcat ca peste 90% din cladirile de pe acolo erau de maxim 4-5 etaje, total contrar asteptarilor mele de a vedea un oras plin de blocuri turn si de zgarie-nori monstruosi de sticla. Printre primele lucruri pe care le-am remarcat a fost prezenta perpetua a bisericilor catolice. Edificii arhitectonice superbe, care apareau enorme printre micile blocuri si case din jurul lor.

3. On the Run

2009-06-22T13:37:00.005+03:00

Stiu ca pana sa ma apuc sa ascult, aveam deja de ceva timp P*U*L*S*E-ul din 1994. Pe 2 CD-uri, tot concertul video la o calitate mediocra spre proasta. Destul de proasta pentru a-si pierde cam tot farmecul si magia. Oricum, pentru un necunoscator ca mine nu avea ce farmec sa isi piarda. Am vrut sa ma uit la el de cateva ori dar nu am reusit niciodata sa ajung la CD-ul 2. Mi se parea pur si simplu plictisitor. Dupa aceea am refuzat sa il vad la calitatea terifianta la care era pe CD-urile acelea si la un an si ceva dupa aceea a reaparut pe piata intr-o varianta de 2 DVD-uri remasterizat, re-toate alea. Continui sa consider ca este cel mai tare concert live pe care l-am vazut pana acum si va ramane asa pana la proba contrarie. E un concert care pe cat de bun e, pe atat de greu este sa il vezi. Cred ca il am de mai bine de 3 ani si in tot timpul acesta l-am vazut doar de 3 ori si de fiecare data a fost o ocazie deosebita.
Am capatat o pasiune foarte mare pentru muzica lor, putin fanatica poate. Se pare ca e ceva cu adevarat deosebit cand descoperi asa o muzica incredibila. Am aflat cate ceva despre ei intamplator si nu mi-a trebuit mult sa ma apuc sa caut si eu si mai multe despre istoria lor si sa vad cateva documentare despre ei, despre albume. Bineinteles am vazut (si am) reprezentatia pe care au avut-o la Pompei, in amfiteatrul acela roman superb, unde au cantat in principal piesele de pe noul lor album de atunci, Meddle. Incredibil , bineinteles. Intre piese erau intercalate scurte interviuri cu ei. Am o prietena de vreo 17 ani, cam aceeasi varsta pe care o aveam si eu cand am vazut Pompeii si imi zicea cat de socata a ramas dupa ce a vazut si ea cat de deosebita a fost reprezentatia. Este “mind-blowing“ cu adevarat. Dupa Pompeii am vazut concertul din 2002 al lui David Gilmour de la Royal Albert Hall din Londra, concert pe care l-am avut initial doar bucatele. De fapt, nu l-am avut niciodata integral. In acea perioada am inceput sa apreciez cu adevarat instrumentistii in sine, nu numai muzica lor. Ce vazusem in concertul acela, care era aproape integral mi-a placut foarte, foarte mult. Au cantat atunci alaturi de el irepetabilul Michael Kamen si Rick Wright (membru Pink Floyd), regretabil, niciunul nemaifiind printre noi acum. Un concert deosebit care m-a facut sa pierd sirul de cate ori l-am vazut. Cam atunci am inceput sa imi doresc sa il vad live pe David Gilmour.
Prima ocazie a aparut in 2006, cand, dupa ce a lansat “On an Island”, a inceput un turneu de promovare. Vestea m-a bucurat foarte mult si am inceput sa imi doresc sa ajung intr-un fel sau altul la unul din concerte. Cel mai mult mi-am dorit bineinteles sa ajung la Londra, la Royal Albert Hall, fiind impresionat de ce facuse acolo in 2002. Nu ma asteptam sa reusesc dar se pare ca un prieten de familie a sunat in Londra cu 2 luni inainte de concert, ca sa afle daca as putea sa merg si mai ales daca mai erau bilete. Biletele erau epuizate din cate se stia. Oricum ar fi fost destul de complicat de ajuns pentru ca eram inca minor si mi se pare ca oricum in UK trebuia sa mergi cu viza, pe care as fi primit-o fara probleme insa ar fi durat ceva timp si era putin probabil sa reusesc sa rezolv toate formalitatile astea tampite la timp.
Prin aprilie 2007, Roger Waters, unul din membrii fondatori, bass-istul si vocalul pe unele albume ale Pink Floyd, era inca in turneul de celebrare a 30 de ani de la lansarea The Dark Side Of The Moon din 1973. Concertul era peste tot ridicat in slavi pentru spectaculozitate. Nu am fost niciodata un mare fan Roger Waters, pot sa recunosc, dar multi il considerau mai important decat David Gilmour in istoria Pink Floyd. Surpriza a venit atunci cand turneul a ajuns si prin Ungaria urmand sa aiba un concert prin aprilie. Una peste alta, ideea e ca nu am avut cum sa merg. Problemele erau multiple, dar probabil cea mai mare a fost lipsa mea de hotarare; probabil nici nu as fi avut banii necesari in momentul acela. Multi din tara s-au dus fiind atat de aproape si au venit dati peste cap; lucru care m-a cam suparat, fiind a 2-a oara cand am ratat un concert pe care mi-l doream atat de mult.
Oftica mai mare a venit in septembrie cand David Gilmour a lansat DVD-ul cu concertul de la Royal Albert Hall din 2006 – Remember That Night. Am avut facuta pre-comanda cu vreo 2 luni inainte, i-am nenorocit la cap pe cei de la Muzica cu un an inainte cand lansarea era doar un zvon. Dupa lupte seculare, l-am primit la doar 2 zile de la lansarea oficiala in Anglia. Am venit acasa intr-o fuga nebuna si timp de 5 ore m-am uitat la un concert pur si simplu extraterestru, plus bineinteles la toate live-urile din turneu, interviuri si cate si mai cate sunt pe DVD-urile acelea. Nu imi venea sa cred ce concert am ratat. Simplul fapt ca a existat o sansa sa fiu acolo, la un asemenea concert, m-a intristat groaznic. Surpriza enorma a venit in momentul in care au cantat Echoes. Citisem pe net ca au cantat Echoes in tot turneul dar parca nu imi venea sa cred, dorind atat de mult sa vad piesa cantata live si stiind ca nu exista niciun live oficial al ei, in afara celui de la Pompei. Rick a fost in acest turneu tot concertul pe scena si bineinteles ca a fost o prezenta celebrata si ovationata de catre publicul doritor sa vada cat mai multi membri Pink Floyd cantand pe aceeasi scena. Intr-un interviu de pe DVD, baietii povestesc despre readucerea piesei pe scena intr-o reprezentatie spectaculoasa; Rick spunea ca nu a mai folosit orga pe care a cantat Echoes in cadrul albumului Meddle de zeci de ani si ca acum a trebuit sa o scoata de la naftalina.
Cinci luni mai tarziu si dupa multe vizionari ale acelei nopti memorabile din Londra, am inceput sa gasesc pe net, cum ca Roger Waters ar face din nou un mic turneu, probabil ultimul, cu Dark Side Of The Moon. Instantaneu am zis : VREAU !!! Era un turneu destul de mic; vreo 10-15 concerte prin Europa in locatii in care nu mergea in niciun caz pentru prima data. Dupa cateva zile de documentare, am fost gata sa ma hotarasc sa fac un drum pana in alta tara pentru a vedea un concert despre care toata lumea vorbea ca ar fi incredibil. Vazusem pana si la televizor, gasisem si pe net live-uri din turneu si chiar parea sa fie ceva deosebit. Am reusit sa ma hotarasc ca cel mai bine, convenabil si misto ar fi sa il vad in Olanda. Concertul era duminica seara, 11 mai, deci nu as fi pierdut prea multe zile. La cateva zile dupa, pe 14 mi se pare avea concert si in Danemarca dar ma hotarasem deja si am zis ca gata, asta e, o fac ! Decizia mea nu ar fi fost suficienta dar am avut si sustinerea parintilor care initial ar fi trebuit sa vina si ei cu mine. Din pacate tata era plecat in tara in perioada aceea, iar mama vroia sa fi stat mai mult. Eu programasem totul astfel incat sa fie cat mai rapid si cu cat mai putine cheltuieli, neavand astfel timp de plimbari si altele. Planul meu era un drum cu avionul pana in Amsterdam si apoi unul cu trenul pana in Landgraaf, orasul in care se tinea concertul. Plecat duminica dimineata, revenit in tara luni la pranz cel tarziu. Bineinteles ca socoteala mea a fost total data peste cap de agentia de turism, si aici tin sa ii multumesc mamei unui bun prieten care m-a ajutat cu toata nebunia asta cu deplasarile si ce a mai fost nevoie, care mi-a sugerat alte variante. Landgraaf era cam departe de Amsterdam, era cam in cealalta parte a tarii mai precis si nu era avantajos deloc sa ma duc pana acolo si apoi sa mai fac juma de zi cu trenul. Avand in vedere ca orasul se afla la cativa zeci de kilometri de granita vestica a Germaniei, si foarte aproape de Dusseldorf, propunerea a fost sa ma duc in Dusseldorf si de acolo sa iau trenul, distanta fiind semnificativ mai mica. M-am uitat si eu pe harta si asa parea sa fie. Asa ca am acceptat sa merg acolo de sambata dimineata si sa plec luni seara, avand 2 zile in plus, fata de ce ma asteptam eu, de stat prin Germania. Biletul de concerte deja il aveam la cateva zile dupa ce am hotarat sa plec. Neavand card, a fost cumparat de tatal unei prietene care stia cum se procedeaza. A 2-a zi l-am primit deja pe mail. Trebuia doar printat.
Am incercat ceva timp sa gasesc pe cineva cu care sa merg, dar se pare ca pentru multi a fost prea multa cheltuiala, prea putin timp de hotarare sau prea putin interes. Nu m-a deranjat asa tare lucrul asta. Eu am zis de la inceput ca e un lucru pe care vreau si trebuie sa il fac. Devenisem prea mare fan Pink Floyd si pasionat de concerte ca sa ratez asa un concert doar pentru ca nu aveam cu cine sa merg. Imi amintesc ca dadusem attend pe last.fm la concertul din Landgraaf si l-am intrebat pe un tip care era din Olanda despre cum e vremea pe acolo si cum e locatia. A zis ca locatie e superba, concertul e magnific si chiar merita sa merg; el il vazuse anterior; iar vremea e foarte schimbatoare si ca probabil o sa ploua, pentru ca in perioada aceea la 2 zile cam ploua. A fost dragut tipul si i-am multumit pentru primele informatii pe care le primisem despre eveniment.

2. Breathe

2009-06-21T11:25:00.002+03:00

Dupa cum am mai zis, inceputurile mele au fost de la o varsta destul de frageda si au fost destul de bune zic eu. Casetele parintilor mei erau sacre cand eu aveam 6-8 ani. Imi amintesc si acum ziua in care mi-a zis mama sa ascult piesa “aia” de pe caseta “aia”. De fapt, nu era vorba neaparat de o piesa anume, era vorba de albumul The Wall. Vazusem videoclipul de la Another Brick In The Wall pe la televizor si desi nu era prima oara cand auzeam sau vedeam, de data aceea am pus intrebari legate de ei; aveam vreo 7 ani parca; chiar nu imi amintesc exact. Atunci mi s-a oferit spre ascultare More si cate ceva de pe The Wall. Am ascultat si imi amintesc ca i-am zis mamei ca nu imi place; vroiam sa fie galagie, ritmuri alerte, Big Gun style, lucru care Pink Floyd nu mi l-a oferit atunci. Asa ca am zis pas atunci.
Anii au trecut si au urmat “the dark ages”, perioada cand ascultam cam orice mi se dadea, mai ales ca a existat un boom atunci pe piata romaneasca cu o groaza de “trupe de o vara” care dispareau dupa prima piesa. Nu ascultam de placere, era doar era o lista de optiuni. Nu prea aveam de ales altceva si nici nu ma interesa prea tare; sa zdrangane acolo ceva.
Dupa un timp mi-am cam dat eu seama cum sta treaba cu muzica si in anturajul potrivit am dat-o pe ceva rock si metal. Incepusem timid cu ceva Iris, Creedence, cateva piese Metallica, Deep Purple si Guns N Roses. Putin si din ce imi ramasese prin cap de cand eram mic. Una peste alta, Iris era baza atunci. Ceea ce nu era un inceput rau cred; mai ales ca ma tineam de ei. Pink Floyd erau inca “aia cu we don’t need no education”.
Totusi, nu a trebuit sa treaca mult timp ca sa vina era descoperirilor. Informatiile incepusera sa vina din multe parti si interesul crestea cu fiecare trupa sau piesa noua descoperita, la fel si placerea de a asculta. Au rasarit atunci primele discografii: Metallica, urmata de Deep Purple (astea 2 sunt sigur ca au fost primele) apoi Queen, Jimi Hendrix, Guns N Roses. Deep Purple stiu si acum ca era incompleta, desi la vremea aceea a fost singura discografie ce se intindea pe 2 CD-uri. Nu stiu cum se facea ca toate incapeau pe cate un CD, ca sa nu mai zic ca mai ramanea si spatiu sa mai pun inca ceva pe ele uneori. In acelasi sistem de schimb de discografii cu unii-altii, am pus la un moment dat mana pe discografia Pink Floyd care dupa sistemul mentionat anterior, incapea pe un CD impreuna cu alte piese de la alte trupe. Ce era pe CD-ul ala nu mai stiu exact dar imi amintesc ca era un mare haos in piesele alea. Nu erau aranjate de niciun fel, ci doar trantite pe acolo, vreo 30 maxim, ceea ce bineinteles era departe de a fi discografia Pink Floyd. In momentul acela nu m-a interesat prea tare cat de completa era si cum erau aranjate piesele. Era ceva Pink Floyd, trupa pe care toata lumea o considera mai buna ca orice si eu inca nu intelegeam de ce. Asa ca am ascultat putin. Am recunoscut niste bucati din Money si din Confortably Numb, care erau live-uri (am impresia ca cele de pe Delicate Sound Of Thunder) dar nu mi-au zis mare lucru. In aceeasi perioada am pus mana de la un vecin pe The Wall, albumul original pe care cred ca mai mult din curiozitate mi l-am facut mp3 si l-am lasat pe PC. Am incercat sa-mi pun cateva piese la intamplare si stiu ca am fost tare dezamagit. Nu aveam idee atunci care era structura pieselor in album si mi se pareau dubioase, fara inceput, fara sfarsit. Am pastrat albumul pe PC si ocazional mai ascultam tot eterna Another Brick In The Wall (Part II). Macar invatasem numele piesei si nu ii mai ziceam “We don’t need no education”. O piesa care stiu ca totusi m-a impresionat atunci si am ascultat-o ocazional a fost Have a Cigar. Era o piesa destul de complexa pentru gusturile mele de atunci dar, totusi, mi-a placut.
Cativa ani mai tarziu, in vara dintre clasa a 10-a si a 11-a am avut ocazia sa fac niste grafica pentru o firma. Fiind angajat 8 ore pe zi, erau multe momente in care nu prea aveam ce sa fac. Lumea de pe acolo era foarte deschisa si nu ii deranja daca puneam muzica. Asa ca am ascultat un timp Yahoo Radio – Classic Rock, de care m-am plictisit dupa vreo saptamana jumate, fiind cam aceleasi piese la fiecare 2-3 zile. Am ascultat putin Radio3Net, dar dupa ora 11 nu mai era interesant, fiind muzica pentru toate gusturile. Asa ca am inceput atunci sa caut pe site-ul Radio3Net ce melodii mai au pentru ca vazusem ca poti sa asculti o groaza de albume complete. Din una in alta, am dat peste Pink Floyd. Aveau toata discografia pe site; toate albumele de studio erau postate atunci si sunt si in ziua de astazi pe site-ul lor. Neputand sa ascult doar anumite piese, ci doar albumele in intregime, am zis ca nu am ce pierde, asa ca am facut un “test” pe The Dark Side Of The Moon. Ca sa nu o mai lungesc, atat mi-a trebuit. Nu m-am mai putut opri. Era momentul perfect pentru Pink Floyd; aveam varsta potrivita, ceva cunostinte despre muzica si dorinta de o schimbare. In cele 2 luni cat am mai stat pe acolo, toata lumea a devenit fana Pink Floyd. Chiar una din colaboratoare era putin fana Pink Floyd si de fiecare data cand ajungea pe la mine si vedea ca ascult, ma ruga sa pun albumul ei preferat, Animals, pe care initial nu prea l-am inghitit sa fiu sincer; dar m-am facut mare acum. Multe din albumele lor sunt magistrale. Creatii de geniu, despre care nici nu poti sa zici ca au dat un nou standard; sunt prea bune ca sa le poti pune in analogie cu…orice altceva. Sunt, asa cum mi s-a zis jumatate din viata pana sa ma apuc si eu sa ascult si sa inteleg, “pur si simplu Pink Floyd”.

1. Speak to Me

2009-06-20T17:01:00.002+03:00

Exista o varsta pentru orice lucru faci? Varsta la care te uiti la Cartoon Network la Dexter’s Laboratory, Scooby-Doo si Batman (pe “vremea mea” astea erau desenele de pe CN, nu toate ineptiile dublate de acum), varsta la care cazi ca pampalaul si ai genunchii, coatele, capul pline de vanatai si rani si cicatrici care de care mai spectaculoase, varsta la care iti dai seama ca gagicile nu sunt “baietii rai”, varsta la care iti iei buletinul, varsta la care incepi sa iti chemi prietenii la ziua ta la 9 seara si incepe sa se puna problema in cate zile ajunge fiecare acasa, varsta la care vrei sa pleci de acasa, varsta la care incepe sa iti placa M*A*S*H sau varsta la care iti angajezi prima secretara.
Exista o varsta pentru multe. In afara de toate astea , care sunt elemente de baza ale vietii pre-20 de ani, exista varsta la care descoperi muzica adevarata, cat de mult inseamna, cat de mare influenta poate avea asupra ta. Si de aici totul e Pink Floyd.

patru

2009-05-16T19:53:00.001+03:00

bineeeeeee hai sa o dam in 4 :)

4 filme de top :
Fight Club
Back To The Future
The Game
Matrix

4 mancaruri preferate :
tigaie
pui in bere
ciorba de vacuta
rechin prajit

4 concerte de top :
Roger Waters - 11 mai 2008
Sighisoara Blues Festival - 19-21 februarie 2009
Metallica - 23 iulie 2008
Mini Blues Festival - 11 mai 2005

4 site-uri pe care le vizitez zilnic :
metal.iplay.ro
metalhead.ro
bigmamou.ro
movies.yahoo.com

4 festivaluri la care vreau sa merg :
Wacken - Germania
Rock Am Ring - Germania
Sweden Rock - Suedia
Hellfest - Franta

4 oameni carora le dau leapsa ? :))
acum trebuie sa zic ca ii multumesc secretarei mele :)

OUTATIME

2009-04-05T17:22:00.006+03:00

“If my calculations are correct, when this baby hits eighty-eight miles per hour... you're gonna see some serious shit.”
Acum vreo 100 de ani oamenii de stiinta si-au dat seama ca Universul e format din mai mult de 3 dimensiuni. Fata-spate, dreapta-stanga si sus-jos. Asa a aparut in calculele matematice si fizice timpul. O dimensiune care nu poate fi controlata dar care are un rol esential in orice fel de transformare cunoscuta sau necunoscuta din Univers.
Bineinteles ca din clipa in care a fost luat in calcul timpul a aparut dorinta de a il controla si astfel inifintele posibilitati in care aceasta putere extraordinara ar putea fi folosita. Totusi oamenii de stiinta si-au dat seama de posibilele paradoxuri care ar putea aparea si de liniaritatea timpului care teoretic nu trebuie alterata. Orice s-a intamplat asa ramane si nu poate fi modificat sub nicio forma. Exista mai multe concepte legate de calatoria in timp a obiectelor, oamenilor si a masinariilor, metodelor si consecintelor pe care aceste promenade in timp le-ar putea avea.
Posibilitatile de a calatori in timp au fost enuntate de-a lungul anilor. O posibilitate este o calatorie realizata in spatiu cu viteza mai mare decat viteza luminii; alta posibilitate este prin wormhole-uri (suna aiurea gauri de vierme – m-am obisnuit cu ele si din Stargate), gauri negre, dilatarea timpului si cred ca mai sunt destule. In literatura si filme au fost folosite in principal aceste concepte dar si adaugate diverse gadget-uri, aparate, unele bazate chiar pe explicatii logice dar totusi nerealizabile in realitate. Fenomenul a dus la formularea catorva posibile paradoxuri care ar aparea in cazul in care cineva ar calatori in timp, cum ar fi: paradoxul gemenilor care este un experiment imaginar in care un geaman calatoreste cu o nava spatiala la viteza foarte mare, atata timp cat celalalt ramane pe Pamant. Teoretic, la intoarcerea pe Pamant, cel care a calatorit in spatiu va fi mai batran. Fascinant. Alt paradox des folosit in filme este cel al bunicului care presupune calatoria cuiva in trecut, si omorarea bunicului sau, inainte ca acesta sa o cunoasca pe viitoarea bunica si astfel tatal lui nici sa nu fie conceput. Acest lucru ar duce bineinteles la disparitia lui din existenta. Teoretic imposibil. Ceea ce destul de simplu ar duce la imposibilitatea clara a unei calatorii in timp.
Concepte despre calatoria in timp au fost exprimate atat de oamenii de stiinta cat si in literatura universala de-a lungul timpului. Literatura si imaginatia scriitorilor a fost cu mult inaintea cercetarilor stiintifice in acest domeniu, primele scrieri in acest domeniu aparand cu secole inainte. Exemplul meu favorit din literatura este A Christmas Carol a lui Charles Dickens care este o poveste care ii aminteste batranului Scrooge care sunt adevaratele valori in viata, amintindu-i de trecut, aratandu-i ce a ajuns si ducandu-l in viitorul sumbru care il asteapta. Totul se dovedeste a fi un vis pana la urma, intr-o poveste plina de pilde. Ulterior scriitorilor de carti, aceasta tema a fost folosita si este in continuare folosita de catre scenaristi in filme. Tema a fost tratata cu foarte mare seriozitate, fiind bazata pe concepte reale care erau explicate pe cat posibil in film dar si in diverse comedii cu rol pur recreativ.

Tema este aplicata destul de des pentru ca lumea este foarte interesata si fascinata de ideea calatoriei in timp sau a oricarei posibilitati de a il manipula. Filmele care au tratat serios tema au avut un succes la box-office destul de mare, in general, sau chiar au intrat in topurile celor mai bune filme. Printre acestea: 12 Monkeys, in care s-a incercat o calatorie in trecut pentru salvarea omenirii de la un virus letal; Planeta Maimutelor, un film fascinant dupa care au fost facute o sumedenie de variante; Minorty Report care a avut o tema interesanta despre acel departament de Precrime, faptasii fiind arestati inainte sa comita crima (ce tare era ecranul ala pe care se „juca” Tom Cruise !!!!); Deja Vu, in care calatoria in timp a reusit, schimband cursul evenimentelor; The Time Machine care a vrut sa arate ca orice ai face nu poti modifica cursul evenimentelor; cum ti-e scris asa se intampla. Sa nu uitam de incredibilul Terminator in care s-au facut atatea eforturi pentru a-l omori pe John Connor. Am lasat pentru sfarsit favoritul meu, unul din filmele mele preferate, Back to the Future. Ideea calatoriei in timp i-a venit lui Doc prin inventarea acelui "flux capacitor" care a fost montat pe un DeLorean, creand astfel o masina a timpului. Avea nevoie de o reactie nucleara pentru a crea 1.21GW de electricitate care erau transferati in "flux capacitor...which...makes time travel possible".

In cele 3 filme, care de fapt sunt unul singur, avand continuitate intre ele, au fost folosite o groaza de concepte legate de calatoria in timp. Paradoxul bunicului a fost tema principala a primului film, care era mai mult „al tatalui”, de fapt. Au fost introduse mai multe realitati paralele in care personajele tot ajungeau unde nu trebuie, lucrurile sfarsind uneori chiar tragic pentru prietenii lor, familiile lor. Concluzia la care s-a ajuns de multe ori a fost cat de periculoasa este calatoria in timp si cum acea masina a timpului trebuie distrusa. O faza foarte foarte interesanta in film este cea in care Marty trebuie sa cante pe scena in locul chitaristului trupei, pentru a salva relatia parintilor lui. Ultima piesa este una propusa de el si anume una care este teoretic compusa exact in anul in 1955, acela in care el se intoarce in timp. Piesa este Johnny B. Goode, o piesa cantata de Chuck Berry. In film, chitaristul ranit este chiar varul lui Chuck Berry care il suna pentru a asculta aceasta piesa incredibila. In realitate, Chuck Berry chiar a ascultat aceasta piesa cantata de un necunoscut care dupa aceea a disparut necerand nici un drept de autor asupra piesei, nici chiar dupa ce ea a devenit una din piesele de referinta in rock’n’roll. De asemenea, Marty s-a intors in prezentul lui adica in 1985 dupa ce a cantat acolo piesa. Este una din legaturile mele preferate cu realitatea facuta intr-un film despre calatoria in timp.
Legat de realitati paralele un exemplu de film care mi-a placut si care a tratat foarte serios aceast lucru a fost Butterfly Effect care a aratat cat de putin trebuie sa schimbi la un moment dat pentru a schimba totul. Motto-ul filmului a fost : „Se spune ca ceva atat de mic precum bataia din aripa a unui fluture poate in final sa cauzeze un taifun in cealalta parte a lumii.” Teoria Haosului. Filmul s-a bazat tot pe calatoria in timp, pana la urma, dar cu accent pe diferentele enorme pe care le poate cauza o alegere foarte mica facuta de cineva la un moment dat.
Trebuie neaparat sa calatoresti fizic in timp? E posibil sa calatoresti doar cu mintea in timp? Previziunile, profetiile sunt ferestre catre trecut sau viitor, sau sunt doar roade ale imaginatiei? Oracolele exista de mii de ani in toata lumea. S-au incercat sa se gaseasca, bineinteles, explicatii logice pentru puterile pe care le aveau cei care preziceau si, de multe ori, s-a dovedit ca aceste profetii facute de oracole erau legate de folosirea unor substante halucinogene sau gaze cu acest efect ce ieseau din pamant in acea zona. Deci, nimeni nu avea, de fapt, puterea sa prezica viitorul sau sa vorbeasca cu spiritele dovedindu-se a fi doar un foarte bun actor cu o putere de convingere destul de mare. Veridicitatea prezicerilor era incerta, posibilele asemanari ale evenimentelor cu acestea fiind simple coincidente. Totusi, exista anumiti profeti ale caror scrieri sunt interpretate si astazi si sunt asociate cu intamplari reale.
Exista multiple idei si concepte ale unor lucruri care nu dupa mult timp au fost reale. Acestea nu sunt neaparat legate de previziuni ci doar de niste idei trasnite pe care le-a avut cineva odata si le-a publicat sub diverse forme. De exemplu, Jules Verne a scris despre calatoria in viitor, in spatiu, in aer sau in apa cu cateva zeci de ani inainte ca toate sa se implineasca. Ceea ce pe vremea lui era SF, acum este pentru noi realitate. Poate nu avem inca submarine de structura lui Nautilus dar, ideile lui au fost impresionante si a fost foarte aproape de ceea ce urmat sa se inveteze in urmatorii zeci de ani. Imi amintesc ca si Doc din Back to the Future era fan Jules Verne si in ultima secventa si-a prezentat copiii pe care ii numise Jules si Verne. Si in prezent se intampla asemanator. Inventiile oamenilor de stiinta se bazeaza pe ideile unor scriitori care au zis „de ce nu?”; si asa, in 10 ani, chiar mai putin avand in vedere ritmul de evolutie, acea fantezie devine realitate. Nu m-as mira sa incep sa aud de existenta unui Batman sau Iron Man in curand, asta daca nu exista deja.
Avand in vedere toate acestea, oamenii tot cred ca intr-o zi se va inventa, cu adevarat, calatoria in timp. Toata lumea isi doreste asta. De cate ori nu spunem „daca as putea sa mai aleg o data, as alege altceva”? Extraordinar de des!! Dar de unde stii ca acea alegere ar fi fost pana la urma mai buna? Acest lucru este accentuat in teoria haosului pe care am mentionat-o mai sus. Putem ajunge la concluzia ca exista o infinitate de realitati paralele si tu traiesti doar in una care se bazeaza pe alegerile tale dar si pe cele ale celor din jurul tau. Care este decizia corecta? Nu exista decizie corecta. Exista doar decizia ta. Oamenii spera ca daca ar fi fost altfel, totul ar fi fost bine, dar nu ai niciun fel de control asupra consecintelor pe termen lung. Totusi, unele lucruri sunt facute sa fie intr-un anumit fel si asa o sa fie orice ai face.
Mai dubios sau nu, tot articolul asta am vrut sa il scriu inspirat de o conferinta despre armele viitorului si am fost surprins de cat de asemanatoare sunt cu cele din filmele pe care le vedeam acum 10 ani. Ma rog…am visat si ceva legat de calatoria in timp aseara. Am legat totul si uite ce a iesit. Am dat-o din Cola-n Pepsi. Daca te intereseaza conferinta este mai jos.
Ce crezi despre calatoria in timp si despre puterea de a schimba evenimentele? Astept o parere cat de scurta daca te simti inspirat.

Mistery Box

2009-03-25T22:10:00.011+02:00

Un mister nu vine niciodata singur. Vine intr-un intreg sezon.
Unii dintre noi suntem fascinati de mistere, de ceva ce nu stim cu exactitate ce este. Curiozitatea ne omoara. Vrem sa stim ce e acolo, ce e inauntru, ce in umbra. Ce reprezinta de fapt o cutie sigilata pe care este desenat un semn de intrebare? O infinitate de posibilitati. Faptul ca nu stii ce ascunde acea cutie reprezinta speranta; de ce? Pentru ca iti doresti sa crezi ca acel mister este salvator. Faptul ca ai stii ce contine ar transforma-o doar intr-un invelis de carton cu un desen haios pe ea. Ai vazut Pulp Fiction? Genial film; imi plac foarte mult filmele lui Quentin Tarantino. Iti amintesti cand Vincet si Jules s-au dus sa ridice geanta din apartamentul acela? Probabil ca da. Ii omoara pe baietii aia, actiunea e palpitanta, dialogurile superbe; iau geanta o deschid si ce se intampla? Nu vezi niciodata ce e in geanta aia. Este un mister care te tine in suspans tot filmul. Ce e in geanta aia? De ce iesea din ea ditamai lumina aia? Nu afli niciodata chestia asta si asta face geanta un mister incredibil pe care nu il uiti. Daca ai fii aflat ce este in ea si-ar fii pierdut toata valoarea. Este doar un simbol si reprezinta, asa cum ziceam, deschiderea catre o infinitate de posibilitati. Astfel de exemple pot fi date la nesfarsit. Trilogia originala Star Wars – Luke, I’m your father- holy shit !!!! Incredibil. Afli dupa ani si ani de asteptare. Apoi te intrebi : mah, dar cine e de fapt Vader. Apare a 2-a trilogie Star Wars cu primele 3 episoade. Astepti inca cativa ani buni ca la sfarsitul celui de-al 3-lea film, dupa ce ai urmarit toate evolutia lui Anakin, se transforma treptat in Darth Vader. Genial. 30 de ani de asteptare. Cat de cunoscute sunt cele 2 trilogii Star Wars in istoria cinematografiei? Probabil cel mai cunoscut film la nivel mondial. Alt exemplu. Lost. Serial bazat in general pe mistere. Nu cred ca am vazut serial in care misterele sa fie exploatate atat de bine si atat de eficient si spectaculos ca in Lost. Cat i-a luat serialului sa devina arhi-cunoscut la nivel mondial? Cateva episoade. Si cu fiecare sezon nivelul la care au fost duse misterele a crescut exponential. Pentru cei care se uita si cunosc despre ce vorbesc, s-a trecut de la starea in care ii injurai pe producatori si acum la al 5-lea sezon, le apreciezi munca si intelegi cat de palpitant a fost sa stii cat mai putin asa mult timp. Aaaaa!! Astea sunt doar exemple din literatura universala, dar daca stam putin sa ne gandim suntem in viata reala inconjurati de mistere. Unii dintre noi, le savuram din plin si iubim acest mediu plin de dorinta de cunoastere, in rate, altii nu suporta asa ceva; resping orice, nu pot stii imediat, devin revoltati, suparati si chiar irascibili daca nu stiu ce se ascunde in spatele cortinei. Este frica? Frica ca ar putea fii ceva rau? Cu siguranta asta se ascunde in spatele acestei respingeri fata de mister. Oriunde mergi esti inconjurat de mister. Ai auzit acum 3 luni ca va fi pusa in scena o piesa de teatru superba cu o distributie extraordinara. Astepti 3 luni pana la premiera, iti cumperi bilet, intri in sala, esti din ce in ce mai aproape sa deschizi cutia, lucru admis de data aceasta, iti gasesti locul te asezi, si fara sa iti dai nivelul adrenalinei creste; se aude primul gong, mesajul ca nu trebuie sa fi un nesimtit si sa iti inchizi telefonul mobil, inca un gong si se stinge lumina si se ridica cortina. S-a terminat cu misterul. Din acel moment totul este deschis. A meritat sa astepti 3 luni de zile, sa alergi dupa bilet si sa mergi acolo? Bineinteles. Totul a fost un mister cu happy ending. Mai mult, sa nu uitam ce cantitate incredibila de mister este intr-o relatie. Nu stiti nimic unul despre altul dar tii foarte mult la persoana. Vrei sa afli cat mai multe, dar totul trebuie sa fie dozat. Nu o sa iti zica totul din prima zi, nu o sa afli cat de mult i-a placut din prima noapte. Mister. Un zambet ascuns. Ce inseamna? Mister. Povesti ascunse, indicii pe care trebuie sa le intelegi, trecut colorat, fosti prieteni maniaci? Daca ma saruta data viitoare? Mister. Ar trebui sa o sun azi? Aseara a fost foarte misto, dar nu vreau sa creada ca sunt disperat dupa ea? Ce o sa zica daca o sun azi? Ce o sa creada despre mine daca ii zic ca o iubesc? Mister. Alt exemplu. Ai de dat examen. Dupa 8 luni in care ai invatat pana ti-a iesit peste tot pe unde putea sa-ti iasa, te duci, dai examenul si dupa aceea trebuie sa mai astepti cateva ore, care sa fim sinceri sunt cele mai grele si mai lungi ore din ultimele 8 luni. Iti creezi scenarii, cum ar fii sa iau nota buna, ce o sa se intample daca o sa pic, ce o sa fie daca o sa iau nota de trecere, daca o sa fiu chiar sub linie, de ce dracu nu am invatat mai mult, cat trebuia sa-mi dea la problema 4, am baut gin sau vodka aseara, ce naiba caut eu aici? Esti bombardat atunci de intrebari. Totul pentru ca trebuie sa astepti sa primesti o amarata de nota. Mister.
Mai multe despre mistere si efecte speciale din filme puteti sa aflati de la J.J. Abrams, unul din creatorii Lost si un regizor pe care eu il apreciez foarte tare, intr-o conferinta pe care a avut-o la TED.
Distractie placuta ! Merita !!

Watchmen Widget

2009-02-05T14:25:00.001+02:00

Vreau:

2009-01-25T22:25:00.006+02:00

sa stiu sa dansez tango
sa ma pot "juca" cu C4 oricand am chef
sa fiu mai inalt
un perete mai mare
sa fiu mai sociabil
sa scriu comic-uri
sa imi spui ce vrei de la mine
sa il fii vazut pe Jimi live
sa stiu cum a inceput
sa merg la toate Hard Rock Cafe-urile
o oaie neagra
un munte de ciocolata
sa ma droghez
un cinematograf al meu (bineeeee...al NOSTRU)
un sfat bun
sa nu mai pierd timpul
sa merg ca un saltimbanc pe o sarma perfect intinsa
un masaj bun
sa merg in spatiu
sa fiu copil din nou
sa daram zidul
sa zambesc mai mult
sa nu ma uiti

Tu ce vrei?

(multumesc pentru inspiratie Corina)

Big Gun

2009-01-17T14:49:00.006+02:00

De cand eram foarte mic, parintii mei m-au indrumat sa ascult muzica buna. Avand in vedera ca le placea muzica rock si inainte de revolutie, dupa revolutie de fiecare data cand vedeau un videoclip sau un concert ma chemau si pe mine sa ma uit, chiar daca aveam doar 3-4 ani. Imi amintesc foarte putin…ce pot sa fiu sigur e ca ma uitam la Queen, Michael Jackson si Jean Michel Jarre. Pe la 4-5 ani inca nu aparusera prea multe posturi TV, asa ca tot la TVR 1 si 2 ma uitam si imi amintesc ca in fiecare dimineata, cred ca inainte de inceperea programului era o piesa si un videoclip Jean Michel Jarre care imi placea mie foarte foarte mult si pentru un timp asa mi-am inceput dimineata. Aveam un televizor mic, “Sport” cred ca era. Seara ne uitam toata familia, desi eu nu prea intelegeam despre ce e vorba, la Piovra, parca se chema, Caracatita, era un serial italian despre mafia siciliana mi se pare, lucru pe care l-am aflat oricum recent. Oricum, pe la vreo 5 ani, stiu ca a avut loc schimbarea, moment in care s-a cumparat un televizor color si la foarte putin timp dupa parintii mei au facut un efort si au cumparat un video. Era ceva sa ai un video; si din cate stiu a fost foarte foarte scump pe vremea aceea. A fost cumparat chiar de la Unirea, pe vremea cand la parter, cum intrai pe stanga, era reprezentanta Panasonic. Eram absolut fascinat de magazinul Panasonic. Avea un aspect total futuristic fata de orice alt magazin sau loc in care puteam merge atunci. In plus imi amintesc ca in centru aveau o camera video care era indreptata catre un raft cu niste jucarii. Incredibil ce insemna pe vremea aceea o camera video, un aparat foto, un video, un televizor color bun. Revenind, imi amintesc de asemenea cand mai erau difuzate videoclipuri Queen, care de fapt erau mai mult live-uri din concerte. Stiu ca uitandu-ma la un live Queen, a fost prima oara cand l-am intrebat pe parinti ce instrument produce sunetul ala, referindu-ma la chitara electrica. Ei bineinteles ca nu au inteles ce insemna sunetul “ala” si mi-au explicat ce facea fiecare instrument in parte. Atunci am fost total fascinat de chitara lui Brian May si mai ales de felul in care suna, avand chitara acustica acasa, la care mai canta tata uneori si stiind ca suna puuutin altfel. Aveam in jur de 5 ani totusi, e de inteles zic eu. De asemenea eram mare mare fan Michael Jackson si al videoclipurilor lui. Stiu ca la un moment dat pe atunci era difuzat foarte foarte des Black or White in care aparea si “copilul acela” din Home Alone. Nu am sa uit niciodata inceputul videoclipului, cand pustiul il zboara cu tot cu fotoliu prin acoperis pe tatal lui aducand niste boxe incredibil de mari si dand un acord la chitara. Haios a fost momentul imediat urmator cand el si mama se uitau in sus prin gaura lasata in tavan, mama lui zicand : “Your father is gonna be very upset when he gets back”. Aaaaa, ca sa nu uitam de senzationalul Thriller. Imi amintesc ca imi placea foarte mult si videoclipul de la piesa Bad parca, cel cu cele 2 gasti care se confrunta intr-o parcare. Atunci a fost prima oara cand am vazut geci de piele cu lanturi pe ele si tot felul de haine care de care mai deosebite, toate in general in stilul rock. Coregrafiile, machiajul totul era uimitor pe vremea aia la Michael Jackson. In afara de asta, parintii tot imi mai spuneau cate ceva despre rock, dar sa fim seriosi…nu intelegeam eu mare lucru atunci. Aveam si inca mai am de fapt, viniluri vechi de pe vremea cand erau ei in facultate cu Queen, Led Zeppelin si nu numai. Ca sa nu mai zic ca aveau casete inregistrate de pe la Europa Libera sau de la prieteni pe care erau in general compilatii pe care gasisem Dire Straits, Deep Purple, ceva Pink Floyd; diverse trupe. Chiar daca nu aveam un gust format, imi placea sa ascult oricand ce puneau parintii mei.
Inceputurile mele in a asculta rock din placere au fost totusi altele. Dupa instructia de acasa legata de muzica rock si auzirea in diverse filme a catorva piese rock, (nu pot sa nu mentionez Bad To The Bone din Terminator 2, ale carei acorduri de inceput mi-au ramas inca de atunci profund intiparite in memorie) doream sa ascult mai mult. Astfel, imi amintesc ca eram in oras intr-o zi cu mama si am coborat din metrou la Victoriei, urmand sa mergem prin oras prin zona aceea. Cand am urcat scarile de la metrou, erau puse acolo langa scarile rulante, cateva masute la care se vindeau diverse nimicuri si un stand de casete audio. Avand si un casetofon la care sa testeze casetele, cand am trecut pe acolo deja auzisem o chitara electrica si atunci i-am zis mamei sa ne oprim sa vedem ce are. Tipul care vindea a fost foarte incantat sa imi arate mai multe casete din care punea cateva bucati de piese, pe care eu decideam daca imi plac sau nu. NU imi amintesc ce era atunci in mintea mea si ce criteriu am avut in a alege cele 4 casete pe care le-am cumparat atunci dar cred ca am fost destul de inspirat.

Cele 4 casete au fost : Last Action Hero (soundtrack-ul filmului cu Schwarzennegger), Guns N’ Roses – Use Your Illusion part 2, Scorpions – Alien Nation si Scorpions – Still Loving You. Casetele au o valoare inestimabila pentru mine, avand un rol esential in formarea gusturilor mele muzicale. Toate 4 casetele au fost ascultate si rasascultate de atatea zeci de ori incat nici ele nu mai stiu. Aveam atunci o statie Technics destul de veche dar buna indiscutabil care era conecatata la 2 boxe de 20 de W, pe care le aveau parintii mei de ceva timp dar care inca erau la capacitate de functionare buna. Boxele erau conectate si la pick-up, care acum din pacate nu mai poate fii folosit, pentru ca statia a fost data si a disparut in mod misterios. In orice caz, casetele acolo au fost ascultate indiscutabil. Aaaa si cum pot sa nu amintesc si de walk-man-ul meu Panasonic, cumparat din magazinul mentionat anterior. Stiu ca si ala a costat o avere pe vremea aia. A trecut prin mai multe decat isi poate imagina cineva. Cred ca mi-a fost cumparat tot pe la 5 ani, a cazut pe scari, a cazut in apa…inca functioneaza perfect. Cel mai mult imi placea totusi sa ascult muzica la statie si…sa dau tare sa recunoastem. Desi 40W nu inseamna extraordinar de mult, era destul de tare totusi. Saream prin casa, pe pat, fugeam, eram plin de viata cand ascultam –casetele mele-. Nu stiu exact care e povestea standului acela de la metrou de la Victoriei, dar casetele erau inregistrate destul de bine, referindu-ma la calitatea lor. Firma Music Factory se pare ca asigura copierea lor cu aparatura profesionala Sony. Lucru care si acum mi se pare foarte tare si lucru care in mod clar s-a simtit prin cat de bine se auzeau. Sunt destul de sigur ca totusi era contrabanda ceea ce se intampla acolo, dar cui ii mai pasa? Sa nu va asteptati sa fii gasit in caseta booklet, sau nu stiu ce informatii. Singurele informatii erau numele pieselor care erau printate pe o foaie de hartie introdusa in carcasa. Dintre cele 4 casete, cele cu Scorpions le-am ascultat de cele mai putine ori. Imi placeau cum canta baietii de la Scorpions dar aveam si atunci o reticienta fata de balade, lucru care ma impiedica sa pun caseta de prea multe ori. Celelalte 2 casete au fost arhi-ascultate. Guns N’ Roses imi place destul de mult. Civil War, Knockin’ On Heaven’s Door, Get In The Ring…pfff…ce sa mai zic, piese INCREDIBILE, album foarte bun. Caseta asta am ascultat-o foarte foarte mult timp, chiar si dupa ce se trecuse de mult la CD-uri. Stiu ca atunci cand am fost la balul de la sfarsitul clasei a 8-a, am fost undeva pe langa Sinaia, nu mai stiu cum se chema locul si am fost acolo cu clasa, ca sa ramanem o noapte la petrecere si a doua zi seara sa ne intoarcem. Atunci mi-am luat cu mine si casetofonul si cateva casete bineinteles, printre care si aceasta cu Guns N’ Roses care in mod clar a fost ascultata fata-verso de vreo 10 ori. Acum mi-am amintit ca ultima piesa, Locomotive, nu e completa, neavand loc pana la capat pe caseta mi se pare. Caseta cu Last Action Hero a fost indiscutabil cea mai des ascultata. Tracklistul casetei este absolut incredibil, reunind trupa de top cu piese foarte foarte bune. Bineinteles trebuie sa ne chinuim putin si sa omitem greselile de ortografie de pe coperta casetei mele, greseli pe care atunci va dati seama ca habar nu aveam ca sunt acolo. Eu ascultam muzica, asta vroiam - asta faceam. Stiu ca atunci eram foarte foarte derutat de ce caseta se cheama Last Action Hero si are alte trupe pe ea. Pe caseta cu Guns N’ Roses cantau doar Guns N’ Roses nu? – gandeam eu pe atunci. Parintii mei probabil imi explicasera ca e doar o compilatie dar eu cred ca am cam refuzat sa inteleg acest lucru. Piesa care m-a marcat pe mine intreaga copilarie si ma refer cu adevarat la toata, a fost Big Gun de la AC/DC. Absolut incredibila piesa de AC/DC, compusa special pentru filmul acesta, este pentru mine o piesa de referinta. Ea nu apare pe nici-un album AC/DC, apare doar pe soundtrack-ul filmului sau pe un single scos de ei, care contine piesa si inca 2 live-uri. Piesa este si astazi foarte foarte apreciata de fani. Din cate stiu, ea nu a fost cantata niciodata in concert si neaparand pe niciun album, nu este foarte cunoscuta publicului larg, dar cine stie cate ceva despre AC/DC, si-ar dori oricand sa aiba ocazia sa asculte piesa asta live. Astfel, Angus a fost cel care cu adevarat m-a facut sa simt ce inseamna o chitara electrica al carei sunet sa il simti in tot corpul si care sa te impresioneze atat de mult, incat sa ceri mai multa muzica. De fiecare data cand ascultam Big Gun, lucru care nu era rar, intram intr-o transa greu de explicat. Nu exista pentru mine ceva mai bun.

Si aproape de fiecare data cand o ascultam, saream prin casa in ultimul hal, lucru care avea uneori si consecinte nu tocmai bune. Imi amintesc de vecinul meu de dedesupt care se intampla ocazional sa vina la mine la usa si sa ne roage frumos daca as putea sa nu mai sar atat prin casa si sa nu mai fac galagie. Sub mine statea un cuplu de tineri casatoriti, care erau foarte foarte draguti dar care aveau niste pretentii de bun simt, pe care eu nu le respectam se pare. Parintii mei erau prieteni cu ei si se intampla sa ne mai vizitam din cand in cand. Cel mai dragut moment a fost cam la un an dupa ce au indurat bubuielile mele. Au venit pe la noi acasa in vizita si din una in alta, au vorbit de cat de agitat eram eu. El nu intelegea asa bine ce pot sa fac eu in casa incat sa dudui in halul in care o faceam. Asa ca, tata m-a rugat atunci sa pun –melodia aceea – care imi placea mie foarte mult, fiind vorba binteineles despre Big Gun. Umil, am luat caseta si am pus-o in statie, apasand butonul de play. In momentul in care a inceput piesa, vecinul meu s-a bucurat foarte tare de piesa, cunoscand-o. Mi-a zis ca daca e vorba de AC/DC, nu mai conteaza cata galagie fac. La cateva zile dupa asta, am fost pe la el in vizita si mi-a aratat o caseta video pe care erau inregistrate de la tv videoclipuri care de care mai dragute. Imi amintesc ca am vazut ceva de la Queen, de la Pet Shop Boys, care aveau videoclipul acela interesant de la Go West si in final videoclipul chiar de la Big Gun, in care juca si Arnold Schwarzennegger care m-a lasat pur si simplu cu gura cascata. Dupa ceva timp am inceput sa ascult cu mai mare atentie intreaga caseta si au inceput sa imi placa din ce in ce mai multe piese in afara celei de la AC/DC. Urmatoarea piesa preferata a mea era Dream On, care in ciuda faputului ca nu eram atras de balade, imi placea foarte mult. In afara de aceste casete, mama ma indruma sa ascult si muzica clasica foarte mult, lucru pe care bineinteles l-am facut si care imi placea. Tot pe o caseta cu diverse piese, cumparata intr-o maniera asemanatoare ca cele 4, erau incluse piese de Verdi, Strauss, Mozart. Era pe caseta si Corul Sclavilor din Nabucco de Verdi care ma impresiona foarte foarte. Piesa mea favorita de pe caseta era Simfonia a 9-a de Dvořák, o piesa care v-o recomand sa o ascultati.
Imi amintesc intotdeauna cu mare placere de copilarie si mai ales de muzica pe care o ascultam atunci. Imi amintesc ce bucurie a fost pana la terminarea scolii generale, de fiecare data cand puneam mana pe o caseta sau un cd cu ceva muzica buna. La un moment dat am inceput sa imi mai cumpar si eu casete dar nu am apucat sa imi iau prea multe. Am cateva albume Iris, Holograf, inca cateva casete cu muzica simfonica, Six Degrees of Inner Turbulence a lui Dream Theater pe care am luat-o la cateva zile dupa ce l-am vazut pe Berti Barbera la Taverna cu tricou cu Dream Theater si a zis despre ei ca sunt probabil cei mai buni instrumentisti in viata. Iris am totusi vreo 10 casete cred. Pana la Matase Alba, nu cred ca imi lipseste vreuna, incepand cu Iris V 1993. Chiar daca calitatea audio a casetelor audio este destul de redusa in comparatie cu CD-urile, DVD-urile sau vinilurile, atunci eu nu prea aveam de ales si vroiam sa ascult muzica si asta era modul in care puteam sa o ascult atunci.
Pastrez si voi pastra pentru totdeauna cu mare drag casetele si imi voi pastra cu mare grija walk-man-ul, pentru ca nu se stie pana cand se vor mai putea cumpara statii la care sa se poata asculta casete.

Negru

2009-01-02T11:59:00.001+02:00

Haine negre, blugi negri mulati, tricouri negre cu maneca scurta de preferat, simple sau cu imprimeuri cu trupe, motoare, chitari sau desene mai mult sau mai putin infricosatoare, de un negru curat sau decolorate pe care negrul s-a transformat intr-un gri spalacit din cauza anilor si a numarului nenumarat de dati de care au fost spalate (poate si putin rupte), bocanci, cizme de motor prafuite, zgariate, cu tinte, talpa inalta de fier, lanturi atarnate de ele, tepi sau patchuri Harley Davidson, geaca de piele de motor cu tinte, lanturi, franjuri pe maneci, intarituri la umeri si la spate, foarte multe buzunare si cu o istorie cat mai lunga, pantaloni de piele cat se poate de mulati posibil, ciorapi negri, maieu negru, chiloti negri, manusi de piele negre cu sau fara degete, fuste de piele, corsete de piele negre cu siret cat mai strans si cu imprimeuri cu flacari, cizme pana la genunchi cu toc inalt, pline de franjuri si lanturi, camasa neagra purtata cu cravata cu chitari si insigne cu trupe, chitari sau cafenele rock, bandana rosie sau cu imprimeuri cu simboluri ale libertatii sau orice se aproprie de asta, par lung prins in coada sau lasat liber, machiaje stridente si chiar putin infricosatoare facute pe toata fata sau pe maini, unghii lungi si vopsite negru sau rosu strident, palarie de cowboy sau joben, curele de piele cu catarame cu nume de trupe, tatuaje cu simbolurile trupelor preferate.

De ce lumea se uita urat pe strada la rockeri?

Living in the Past

2008-12-23T02:20:00.002+02:00

Fiind sfarsitul lunii mai, vacanta de vara era ca si venita, mare parte din teze erau deja date si mediile...pe cine mai interesa ce medii am in afara de parintii mei vesnic ingrijorati. Eu totusi eram foarte agitat, pentru ca mai aveam de predat teza la informatica care a fost sub forma de proiect in semestrul acela. Aceasta a durat destul de mult, avand in vedere ca am vrut sa iasa cat mai bine posibil. Asa ca am lucrat la el pana in ultima clipa, pana in vinerea in care trebuia predata. Joi, inainte de predare stiu ca am avut ore pana tarziu. Am ajuns acasa si de la 8 seara am inceput sa fac ultimele retusuri, dar imi veneau idei in mod constant si nu puteam sa ma abtin sa nu le aplic. Asa ca am lucrat toata noaptea, pana pe la 4 cand am adormit pe tastatura vechiului meu laptop, care este inca folosit de tata, vreo 45 minute. M-am trezit cat se poate de buimac aproape de ora 5, m-am dus sa ma spal pe fata si am continuat sa lucrez pana in jurul orei 10, cand mi-am dat seama ca mi-ar fii placut sa am ceva mai multe poze. Pe vremea aceea nici nu visam sa am net, cred ca aveam amaratul de dial-up de la Connex. Mi-am amintit ca Laura, o buna prietena din cartier, avea de ceva timp net si era persoana potrivita, la ora potrivita pentru mine. Dupa ce mi-a dat un set rezonabil de poze m-am intors acasa si am continuat sa lucrez la bannere, link-uri, incercand ca macar acum in ultima ora sa finalizez si eu intr-o masura sau alta ce incepusem. A fost o noapte lunga, care speram sa ofere si o rasplata pe masura. Rasplata a venit si asta mi-a ridicat moralul in acel moment, mai ales ca atunci mi-am dat seama ca totusi nu a fost degeaba.
In aceeasi zi, aveam programat sa merg la unul din primele mele concerte de amploare din lungul sir care a urmat. Eram in perioada cand deja il ascultam pe Lenti la Radio Bucuresti si incepusem sa ma interesez cat mai mult de muzica. Nu stiam eu prea multe inca dar eram destul de deschis sa aflu. Imi amintesc foarte clar ca era inceputul lui ianuarie cand la emisiune ca ar exista zvonuri de venirea Jethro Tull in Romania. Partea interesanta a fost ca eu auzisem de Jethro Tull nu cu mult timp in urma si incepusem sa ascult cate putin. A fost una din trupele pe care le descoperisem atunci, odata cu Iron Maiden, Whitesnake si putin Free. Aaaa si Rolling Stones; dar nu prea imi placeau. Eram mai impresionat de Running Free si Trooper. In aceeasi perioada deja frecventam magazinul Muzica, in mare parte din cauza unor prieteni care se duceau pe acolo sa isi mai cumpere corzi, sa mai vada o chitara sau sa ne cumparam blank-uri Raxon.  Doamne cate Raxoane (cum le ziceam noi) am putut sa cumpar. Erau cele mai ieftine CD-uri posibile cred dar erau si bune. Hai sa fim seriosi…si acum mai am destul trase inca de atunci cu concerte, filme. Eeee..revenind, la un moment dat, nu la mult timp dupa ce auzisem de la Lenti de acest zvon, am trecut pe la Muzica si m-am dus la standul de bilete de concert si am intrebat acolo daca au bilete la Jethro Tull. Omul, a fost destul de socat cand a auzit. Socat avand aici un sens pozitiv, el bucurandu-se foarte tare de vestea pe care i-am dat-o, mai ales ca stiam si locatia si o data posibila, care ulterior s-a confimat si ea.

Astfel pe 28 mai 2004, am pasit pentru prima data in Sala Palatului in care nu mersesem decat o data cand eram foarte mic, indeajuns incat sa nu imi amintesc mare lucru, si care mi s-a parut pentru moment o sala de concerte buna si ca dimensiune si ca acustica. Am avut loc destul de bun, pe la mijlocul salii. Imi amintesc ca de pe la inceputul anului promisesem sa nu mai ratez niciun concert; vroiam sa cunosc cat mai multe trupe si mai ales sa le vad live in concert daca tot am posibilitatea. Jethro Tull a fost primul pas mare. Uite ca nu imi amintesc cine a fost in deschidere dar stiu sigur ca a fost ceva acustic. Au cantat cateva piese folk, o introducere la care nu ma asteptam; din cate stiam si auzisem, trupa din deschidere ar fii trebuit sa cante cam acelasi gen ca si cei care ar fii urmat si astfel am fost putin mirat, pentru ca ascultasem Jethro Tull inainte si nu mi se parea ca aveau tendinte folk prea mari…adica mai deloc. In momentul acela nu am fost mai deloc impresionat de piesele cantate, fiind foarte nerabdator sa ascult si sa vad trupa pentru care ma dusesem acolo. La putin timp, ei si-au facut aparitia in aplauzele publicului deschizand foarte alert concertul. Nu imi amintesc prea mult oridinea pieselor, sau ce au cantat, din ce perioada. Sunetul a fost bun, din cate stiu s-a folosit instalatia de sunet a Salii Palatului, legata bineinteles la amplificatoarele lor. Stiu ca am fost uimit sa vad in partea stanga a scenei o orga de lemn, mare, impunatoare, care cred ca era un Hammond (din pacate nu imi amintesc sunetul ei; acum as fii putut aprecia acest lucru); ma asteptam sincer sa vad la o trupa moderna instrumente electronice, nestiind atunci valoarea adevarata a unor astfel de instrumente facute in stil vechi si calitatea unui astfel de sunet incredibil pe care doar o orga Hammond il poate reda…inconfundabil. Alt lucru care m-a uimit si pe care am avut privilegiul sa il vad datorita faptului ca domnul care statea langa mine, care avea cel putin dublul varstei mele si care era un mare fan Jethro Tull, avea un binoclu de opera pe care a avut amabilitatea sa mi-l dea si mie, pentru a vedea trupa mai “de aproape”, a fost acela ca tobele, implicit si tobarul, erau inchise de pereti de plastic in fata si in laterale, lucru pe care l-am vazut ulterior si la alte concerte. Solistul si flautistul Ian Anderson, liderul trupei, m-a impresionat foarte tare. Vocea lui are in mod cert o tonalitate deosebita pe care nu am mai auzit-o la nimeni, cel putin nu in zona muzicii rock. Acest lucru mi-a atras atentia de fapt de prima data cand am auzit Jethro Tull. Primele piese au fost de incalzire pentru flautul lui Ian, dar in doua jumatate, solo-urile de flaut au fost absolut incredibil de spectaculoase, sunetele scoase fiind ondulate foarte armonic de Ian care de asemenea sufla in microfon in acelasi ritm, lucru care pe cat de dubios si deranjant pare, era foarte muzical atata timp cat era facut cu mare precizie si sincronizare cu sunetele scoase efectiv pe flaut. Spectacolul pe care Ian l-a facut a fost partea cea mai deosebita a concertului ; uitasem sa zic ca el facea si niste piruete care m-au dus cu gandul la un trubadur. Foarte spectaculos. Dupa fiecare piesa eram din ce in ce mai impresionat de muzica batranilor muzicieni englezi. In timp ce incercam sa fiu cat mai atent la intrumentatie, la combinatiile si schimbarile de instrumente pe care le faceau, domnul de langa mine ma atentiona de fiecare data ce piesa se canta si cat de importanta era acea piesa in repertoriul Jethro Tull, lucru care m-a bucurat foarte mult; sunt foarte bucuros ca unii oameni au aceasta tendinta de “educatie muzicala” si au placerea sa transmita informatii despre muzica, trupele, instrumentistii lor preferati. Legat de schimbarile de instrumente, imi amintesc ca organistul a cantat la un momentat dat una sau chiar mai multe piese la acordeon, iar Ian a cantat cu siguranta la o mandolina care avea multe multe corzi. Eram departe si nu am putut sa le numar, nici macar folosind binoclul dar imi amintesc ca erau sigur peste 12. In orice caz, cel mai mare spectacol l-a facut tot la flaut. Concertul s-a incheiat dupa 2 ore de cantare, bineinteles in aplauzele publicului de toate varstele, de la ascultatori inraiti, pana la novice ca mine de varsta frageda si experienta si cunostinte muzicale limitate. Indreptandu-ma spre iesire, am vazut multi oameni care erau ferm convinsi sa nu plece inca, fiind foarte siguri ca baietii vor reveni pe scena pentru autografe. In momentul acela nu as fii putut sta nici daca as fii vrut, pentru ca trebuia sa ma grabesc afara, parintii unui prieten din cartier asteptandu-ma afara cu masina. Aaaa…tocmai mi-am amintit ca intre piese, Ian facea uneori cate o introducere pentru piesa care urma, incluzand si cate o mica gluma ocazional. Una din ele a zis-o cu foarte mult haz, in momentul in care a invitat pe scena inca un muzician despre care a zis ca este originar dintr-un anume stat american, nu am retinut exact care : “He comes from far away…faaar faar away…fuckin’ far away”. Aproape de finalul concertului, in momentul in care au cantat una din piesele lor de rezistenta Aqualung pe care o stiam deja si eu destul de bine si despre care a zis : “You might recognize this song. It’s called Smoke on the Water…ohhh, no…that’s from the other guys”; moment care a fost foarte haios, evident ei nu ar fii urmat sa cante Smoke on the Water, una din cele mai mari piese ale “celorlalti baieti” de la Deep Purple. Am plecat de acolo foarte multumit de concert si mai ales de faptul ca am putut sa merg. Concertul a fost unul bun, Jethro Tull nefiind unii din preferatii mei, dar cu siguranta unii pe care i-as vedea de mai multe ori live cu mare placere, mai ales pentru Ian Anderson si “flautul lui fermecat”. Lucrul acesta chiar am avut ocazia sa il fac in 2007 la Sibiu, aventura despre care voi povesti cu alta ocazie.
Cred ca am deschis destul de in forta seria de concerte mari si foarte mari la care am avut ocazia sa particip, fiind impresionat de spectacolul magnificilor englezi – Jethro Tull.

Pietrele s-au rostogolit

2008-11-09T15:49:00.006+02:00

Nu mai stiu daca dadusem deja primul examen de admitere, dar stiu ca eram foarte tensionat. Si eu si parintii mei la fel. Tocmai se terminase BAC-ul dar partea mai nasoala abia urma sa inceapa. Seria de adminteri pe la diverse facultati de care a trebuit sa profit. Am simtit ca ea a profitat mai mult de mine, testandu-ma cat mai aproape de maxim. A fost o porcarie de fapt cu totul. De la cel mai tampit examen care exista in viata si care are scopul de a te introduce in viata, adica in furt, vrajeala, mita, dezamagire, pana la minunatele admiteri. Asa ca intre 2 examene, intre 2 meditatii, intre 2 intalniri si intre 2 seturi de emotii, sa intamplat ceea ce nu se astepta nimeni. 17 iulie 2007 a fost ziua judecatii pentru Romania, deoarece pentru cateva zile, cativa titani ne-au vizitat tara. O trupa care are o istorie mai lunga decat regii si domnitorii antichitatii, mai spectaculoasa decat piramidele si care a trecut prin mai multe decat au trecut chinezii cand au fost nevoiti sa construiasca marele zid. Enorma surpriza a fost anuntata undeva prin februarie cand destul de putina lume a crezut ca asa ceva este posibil in aceasta viata. Primele zvonuri au inceput sa apara de fapt chiar de prin noiembrie cand turneul lor era in mare mare voga. Anuntul parea cat se poate de serios si a devenit si mai serios atunci cand a fost anuntat oficial si pe programul de turneu al trupei si a devenit interesant cand au fost puse biletele in vanzare. Auzind ca asa se intampla in vest la concertele mari, am crezut ca nu prea conteaza ca sunt puse in vanzare 50000 de bilete, sau cate au fost ca nu stiu exact, si o sa fie o vanzare absolut fulger. Asa ca in ziua aparitiei la ora 10 dimineata, cred ca am fost printre primii care si-a luat bilet. Nefiind un mare mare fan Rolling Stones pana atunci am zis ca ar fii normal sa ascult si eu ceva mai mult, avand in vedere ca oricum am ceva mai bine de 4 luni la dispozitie sa o fac. Am ascultat destul de mult pana atunci incat sa imi pot face o parere mai exacta despre cum canta si am si vazut niste live-uri cu ei. Chiar vazusem pana atunci un live in care cantau cu Angus si Malcolm foarte reusit. Asa ca m-am dus la concert in cunostinta de cauza, stiind in mare parte la ce sa ma astept. Imi amintesc ca imi doream atat de mult sa merg la un moment dat incat imi faceam calcule cu cateva luni inainte ca nu conteaza ca am admiterea chiar in ziua concertului. Trebuia sa ajung la concert, indiferent de circumstante.
In dimineata zilei de 17, am fost foarte pe fuga si foarte stresat. Auzisem ca o sa se deschida stadionul pentru intrare pe la ora 4, asa ca am hotarat ca ar fii cel ma bine daca as fii acolo pe la 3 jumate. In drum sper stadion deja se puteau zari destui oameni care se vedea destul de clar unde se duc. Cu cat ma apropiam de stadion, in parcari incepusem sa vad cat mai multe masini din Ungaria si Bulgaria cu familii si tineri dornici sa vada sau revada pe Stones. La 3 jumate coada de la intrare deja avea vreo 300 de oameni, fara a pune la socoteala cei inca 500 care nu erau asa disperati dupa un loc in fata. A trebuit sa astept acolo alaturi de tata ceva mai mult timp, pentru ca se pare ca exista o problema cu bratarile pentru sectorul A de pe gazon si nu se dorea sa se faca confuzie. Putin dupa 4 si jumatate ne-au dat drumul in stadion, cand coada cred ca intrecuse cu bine vreo 3000 de oameni si fiind in graba sa prind cat mai repede locuri in fata, adica langa scena secundara avand bilet in sectorul B, am ajuns la un nou filtru, care a fost urmat de o poarta inchisa. Poarta nu a ramas inchisa mult timp pentru ca noi eram cateva sute, si doar 2 mamuti de la BGS. Continuand fuga nebuna, am reusit sa prindem locurile mult dorite, chiar in laterala scenei secundare. Accesul s-a facut destul de greu, pentru ca abia dupa ora 8 se putea spune ca atat zona de gazon cat si stadionul sunt pline. Si chiar asa au fost. Pline pana la refuz !!! Prima impresie a fost una foarte buna asupra organizarii si mai ales a scenei. Se stia de la inceputul turneului ca scena este una absolute incredibila, una din cele mai mari si mai complexe scene realizate vreodata de o trupa pentru un turneu. “Parcarea” care avea pe lateral cele doua “blocuri” te impresiona la prima vedere, indiferent in ce sector stateai. Intre cele doua blocuri era si un ecran destul de mare. Instalatiile de sunet erau…peste tot si nici nu indrazneam sa ma indoiesc de calitatea lor.
La nu foarte mult timp dupa ce am intrat, au inceput sa cante Iris, care au avut un recital destul de scurt si mai ales cu foarte putin public, fata de ce era afara. Bucuria lor a fost foarte mare, incat nu mai contau asa mult asemenea detalii. Din pacate nu au beneficiat decat de o foarte mica parte din boxe si s-a auzit destul de prost. Dupa o scurta pauza, au intrat pe scena cei de la “prea putin importanti ca sa tin minte cum ii chema”, care au avut un recital prea lung si despre care singura impresie pe care am avut-o a fost “ok, multumim paaaaaaaaa”. Asteptarile erau ca Rolling Stones sa intre pe scena la ora 8 dar asta nu s-a intamplat. Se pare ca inca si la ora 9 fara un sfert, lumea inca continua sa ajunga si sa intre pe stadion.

La 9 fix, odata cu lasarea serii, enormul ecran a prins viata, un zid de artificii au rasarit deasupra si pe scena, s-au aprins luminile si s-a auzit impunator pe tot stadionul chitara lui Keith Richards. Start Me Up a deschis unul din cele mai importante concerte care au fost vreodata in Romania. Multi din cei care erau acolo ascultau primele albume Stones cand aveau vreo 16 ani, asa ca imaginati-va care a fost media de varsta pe acolo. Bucuria publicului a fost enorma. Fiecare final de piesa aducea si mai multe aplauze si mai multa bucurie. Mick Jagger a fost cel putin surprinzator, salutand si chiar facand glume cu pulbicul, totul in limba romana. Energia pe care a avut-o pe tot parcursul concertului a fost absolute incredibila. Nu se oprea din dansat, fugit si iar dansat si iar fugit pe scena. Era absolut incredibil cata energie avea. Nefiind un fan, trebuie sa recunosc ca nu imi amintesc prea multe din piesele pe care le-au cantat dar va asigur ca toate au fost superbe. Au fost chiar si 2 piese din repertoriul personal al lui Keith Richards, doua balade foarte frumoase pe care le-a cantat acustic cu voce si chitara. Sper final, toti cei 4 s-au adunat pe bucata centrala a scenei, si de acolo scena sa ridicat si a inceput sa se deplaseze catre central stadionului, urmanda sa se opreasca exact in locul unde am stat eu. Asa ca am savurat 2 piese si jumatate avand in fata mea pe cei 4, la 3 metri distanta. A fost un feeling incredibil. Trebuie sa recunosc ca nu am auzit foarte bine piesele pentru ca a existat dezavantajul de a auzi monitoarele lor foarte tare si astfel am auzit destul de tare tobele. Mini-scena sa ridicat inainte de terminarea celei de-a 3-a piese pentru a-i duce inapoi pe scena mare pe cei patru, pentru ca incheia concertul care a durat fix 2 ore, nicio secunda mai mult. Efectele vizuale din tot timpul concertului m-au dat efectiv peste cap. Nu stiam ca exista asemenea ecrane si asemenea instalatii de lumini pentru a crea un asemenea spectacol. Daca aveau si lasere, puteam sa compare linistit concertul cu P*U*L*S*E-ul celor de la Pink Floyd. Chiar daca nu au fost lasere, efectele vizuale au fost absolut incredibile si de o calitate ametitoare. Efecte pirotehnice, lumini…nu stiu ce a lipsit. Sunetul a fost si el tot de nota 10+ bineinteles.
Concertul a fost exact cum s-a zis si exact cum m-am asteptat. INCREDIBIL
Am ramas cu o amintire foarte frumoasa, un tricou cu scena lor “de cartier” si o insigna cu sigla lor.
Rolling Stones au impus un standart timp de zeci de ani in lumea muzicii si dupa mai bine de 40 de ani de activitate inca impun standarde de calitate si maretie prin muzica lor efemera.

Ciocarlia

2008-09-17T18:17:00.004+03:00

Eram clasa a 7-a cand am fost la un prieten acasa sa imi arate un live foarte tare la Smoke On The Water. Cei care aveau net pe vremea aia erau printre cei mai norocosi dar si printre cei mai solicitati oameni din cartier, toata muzica, filmele, programele venind de la ei. Niciunul din noi nu avea net, dar era de ajuns ca unul din noi sa aiba un prieten care sa aiba. Ne-am aseazat in fata computerului si a dat drumul la inregistrare. Era un live de la un concert din 1999 care se incheia cu Smoke On The Water. Piesa a fost precedata de medley care m-a marcat in momentul acela; de fapt nici acum nu mi-am prea revenit inca si care a continut bucati de Hendrix, Rolling Stones, Led Zeppelin si nu numai care erau combinate in mod ingenios de catre Steve Morse. Medley-ul a fost doar o deschidere catre piesa Smoke On The Water, care a fost unul din primele live-uri din concerte pe care le-am vazut. Am vazut acel live de zeci de ori. A fost unul din cele mai reusite medley-uri pe care le-am ascultat vreodata si as fi vrut foarte mult sa am ocazia sa il vad pe Steve Morse live,lucru care atunci nu mi se parea asa usor realizabil.
Sase ani au trebuit sa treaca pentru a putea vedea acest vis cu ochii. Asadar pe 31 octombire 2007 trupa si-a anuntat venirea si la Bucuresti, turneu ce promova noul, Rapture Of The Deep. In timp, am inceput sa inteleg muzica Deep Purple si dorinta de a-i vedea a crescut probabil exponential, trupa s-a indurat si a zis sa treaca totusi si pe la noi. M-am dus acolo, fiind constient ca deja Lord nu mai facea parte din trupa, desi am fost intotdeauna un mare fan al lui si a fost unul din cei care m-au facut sa imi placa clpele si solo-urile de clape, constient ca Gillan nu mai poate sa cante cu acelasi volum, pasiune si putere cum o facea cu 30-40 de ani in urma dar cu speranta ca totusi vor canta ca niste profesionisti si nu isi vor dezamagi fanii.
Atmosfera de la concert a fost destul de calda, desi vremea de afara a fost cat se poate de potrivnica, asta si din cauza datei totusi. COncertul a fost pe stadion, pentru ca incapea cat mai multa lume, desi sunt destul de sigur ca nu a fost sold out. Scena a fost pusa contrar obiceiului, pe lungimea stadionului ceea ce m-a mirat. Desi gazonul a fost ocoperit cu traditionalul strat gri de cauciuc, ploaia si vremea urata au facut sa treaca totusi ceva noroi prin el. A fost dragut ca m-am intalnit cu multi prieteni pe acolo, avand fara discutie ce sa fac vreo 3 ore pana a inceput concertul.
Concertul a fost deschis de catre Joanna & The Midnight Express, adica Midnight Express cu o voce de tipa, lucru care nu a sunat asa rau cum ma asteptam, dar din pacate baietii au avut probleme tehnice, astfel Hammond-ul lui Kusak nu a vrut sa mearga decat la prima piesa din pacate. Totusi au cantat asa cum stiu ei cel mai bine, adica foarte foarte bine.
Dupa inca jumatate de ora de asteptare, Deep Purple au urcat pe scena si astfel cea mai galagioasa trupa din lume, a incalzit seara infrigurata din Bucuresti. Playlist-ul a fost ales foarte bine. Desi mai vazusem mi se pare doua sau chiar trei concerte din acelasi turneu si stiam in mare parte ce o sa cante, a fost absolut incantator. Din cele aproximativ 20 de piese, a trecut un an si nu imi amintesc exact, mai mult de jumatate au fost exact ce vroiam sa aud. Piese de pe noul album, piese mai vechi si chiar foarte vechi. Piesele Deep Purple au o poveste fiecare si Gillan nu a ezitat sa povesteasca cate ceva inainte de a le canta. Pictures Of Home, Into The Fire, Woman From Tokyo au fost piese din prima parte a concertului care au tinut publicul in priza. La jumatatea concertului, Steve Morse a avut o bucata solistica, destuuuul de lunga si foarte foarte foarte tare. Astfel de interludii instrumentale au fost de mai multe ori chiar, in deschiderea unor piese. Dupa solo-ul lui Morse, au urmat piesele de referinta, care m-au facut sa uit total cat de frig era si cat de obosit eram. Lazy, Perfect Strangers, Space Truckin', HIGHWAY STAR si Smoke On The Water. Ce puteam cere mai mult? Eee...CHild in Time dar stiam foarte bine ca nu o sa cante, fiind o piesa foarte foarte grea pe care, sa recunoastem, Gillan nu o mai poate canta. Sa nu uitam solo-ul de clape al lui Don Airey, care a fost iarasi impresionant, mai ales prin faptul ca in afara de bucata lui personala de solo, a cantat si o parte din Ciocarlia lui George Enescu, moment care a impresionat foarte publicul foarte tare. Baietii au revenit pe scena dupa acestea, multimea fiind de neoprit. Si astfel au cantat si Black Night si Hush, care au fost insotite si de un solo de baterie.
Organizarea a fost destul de proasta. Snack-bar-urile au fost aproape inexistente, lucru caruia sa zicem ca nu i s-a simtit asa tare lipsa, avand in vedere vremea. Sunetul a fost problematic. Nu numai Raul Kusak de la Midnight Express a avut probleme, dar si Deep Purple, astfel experimentand ceva ce nu ma asteptam de la un concert de o asemenea amploare, adica pene de sunet chiar in mijlocul pieselor, care s-au repetat de mai multe ori chiar. Baietii au fost de fiecare data profesionisti, de fiecare data unele instrumente ramanand online, astfel, Roger Glover, avand mai multe solo-uri de bass decat se astepta. Problema a fost se pare a tehnicienilor trupei, trupa prezentandu-si scuzele in presa a doua zi dupa concert.
Mi-a parut foarte bine ca am putut sa ajung la concert, ca l-am vazut pe Morse si ca am ascultat Ciocarlia cantata de una din cele mai mari trupe britanice din istorie.

RIP Richard Wright

2008-09-16T00:35:00.004+03:00

Unul din membri fondatori Pink Floyd si unul din cei mai buni clapari din lume ne-a parasit astazi, 15 septembrie in urma unei lupte cu cancerul. Sunt foarte trist. Aceasta veste m-a atins si m-a intristat foarte tare. Activitatea lui si contributia lui in muzica nu vor fii uitate niciodata. Pasiunea cu care a cantat a dus la creatia unora din cele mai mari capodopere muzicale din istoria muzicii rock. A fost un muzician de o valoare inestimabila care va ramane ca un pilon de rezistenta in muzica, mai ales prin contributia adusa in cadrul Pink Floyd.

"And I am not frightened of dying, any time will do, I
don't mind. Why should I be frightened of dying?
There's no reason for it, you've gotta go sometime.
I never said I was frightened of dying."
(The Great Gig In The Sky)

mari si negre

2008-08-24T19:16:00.002+03:00

Dupa mult timp am fost in sfarsit convins sa merg la mare. Chiar nu am simtit nevoie in ultimii ani sa merg pe acolo. Pierdere de timp, bani si haine curate. De fapt cred ca am vrut sa merg acum vreo 3-4 ani pe la Costinesti pentru o zi, ca era un concert de blues destul de maricel de vreo 2 zile in care era anuntat ca Iris o sa cante Led Zeppelin set, ceea ce mi se parea destul de atractiv. Am fost tentat sa merg dar nu a fost de ajuns incat sa ma convinga. Anul asta, mai de buna voie, mai convins de prieteni, am dat o "fuga" de 4 zile pe la Mamaia. Mamaia e o statiune. Mamaia e o mamaie de statiune in care totul parca e vechi. De la stancile erodate de valuri, pana la lume si mai ales la mancare. Sincer nici nu stiu ce ma asteptam sa vad acolo.
Plaja destul de murdara, plina de mucuri de tigara si alte nu stiu cate mizerii. Muzica "motoarelor" care alimentau corturile cu bauturi si mancaruri era atat de galagioasa ca nici amaratul de radio care se auzea prin boxe pe toata plaja nu o acoperea r. Cand o auzeam, muzica de la radio era chiar draguta. Adica era cam aceeasi de acum 10 ani de cand am fost ultima oara pe acolo, ceea ce a fost cel putin hazliu dar a fost bine. Restaurantele de acolo erau multe si degeaba. Mancarea era veche sau foarte prost facuta in cele mai multe locuri; scumpa nici nu am mai zis, era subinteles. Daca nu era neaparat scumpa, era oricum proasta, fara probleme. Intr-un singur loc a fost mai decent din punct de vedere calitativ si a fost bine ca a fost macar ala, ca altfel cred ca muream de foame. Atmosfera in ansamblu era destul de trista. Plin de oameni de la tara, needucati, plin de cocalari veniti ori la "munca" ori sa cheltuie ce "au muncit" restul anului, fara numar fara numar. Daca nu eram cu niste prieteni buni, as fii plecat in urmatoarele ore de la sosire. Sper sa nu mai trebuiasca vreodata sa calc in Mamaia.

Am obosit

2008-07-20T20:11:00.002+03:00

Am obosit si nu sunt singurul. Toata generatia asta e obosita. Chiar toata? M-am plictisit sa ma scol dimineata si sa fac acelasi lucru in fiecare zi si nu stiu cum sa schimb asta. M-am plictisit sa nu fac ceea ce vrea si sa fiu ghidat si nici de asta nu pot scapa. Trebuie sa am un viitor nu? Mai ales unul sigur ca sa pot sa fiu fericit. Chiar? Chiar asa e?